ROMÂNIA SE RIDICĂ.DAR MOLDOVA?

Președintele Iohannis a anunțat că în continuarea discuțiilor cu reprezentații partidelor reprezentate în Parlamentul României pentru numirea unui premier, se va întâlni și cu reprezentanții societății civile. La prima vedere motivația ar fi simplă - mulțimea a fost responsabilă de căderea premierului Ponta, mulțimea are dreptul să se expună.

Să țină cont șeful statului român de opinia străzii, așa cum a făcut-o domnul Ponta când și-a dat demisia? În decembrie 2014, domnul Iohannis afirma că "nu trebuie să facem ce ne cer oamenii concret, alegătorul nu vine cu viziune, cu viziune vine politicianul". (Mulțumesc, Gabriela Ioniță) Ce l-a făcut pe președinte să își schimbe opinia? Anunțatele consultații cu reprezentanții "străzii" sunt o încercare de a rezolva uriașa problemă cu care se confruntă dreapta politică românească – lipsa unei majorități parlamentare. Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. Pentru a fi investit, noul premier al României va avea nevoie și de voturile care sunt administrate de domnul Oprea ori de noul șef al social democraților români, domnul Dragnea. 

Așa că, sub acoperirea protestelor, la București, în aceste zile se dă o tăcută bătălie. Surda încleștare care se poartă dincolo de reflectoare, are ca scop controlul mulțimii adunate pe străzi. Cei care vor reuși să-i controleze pe protestatari (ori să-i disipeze) vor fi cei care vor decide dacă UNPR-ul va acorda, ori nu, votul său noului premier al României. Vocea reprezentanților grupurilor prostestatare este importantă – de asta, la Cotroceni, președintele Iohannis a ascultat doleanțelor tuturor timp de două ore. În total au fost vreo 60-70 de propuneri pe diferite teme, după care șeful statului a spus că va veni în Piața Universității și că va continua să asculte și alte păreri. Input, a fost, output – zero. (Mulțumesc, Andrei Tiut)

Evident, președintele Iohannis așteaptă ca încleștarea care are loc seară de seară să aibă un sfârșit. Căci dincolo de agitaţia potestatarilor de bună credinţă, există suficiente elemente care demonstrează interesul serviciilor în a prelua controlul - prezența numeroasă a unor tineri tunşi scurt, bine făcuți, care știu să tacă atunci când trebuie dar și să se anime atunci când e nevoie; prezența unor lozinci foarte bine concepute, cu mesaje care trec dincolo de o aparentă organizare ad-hoc; prezenţa masivă a dronelor, una dintre ele a căzut în Piaţa Universităţii, toate acestea sunt semne ale faptului că “sistemul” veghează și, încet, ia măsuri. Deja au apărut protestatarii de serviciu - de la anonymus, la stegarul dac. (Mulțumesc, Gabriel Cărbunaru)

Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. O colaborare a dreptei cu social democrații ar însemna o reînviere a USL-ului. Vor cele două formațiuni politice așa ceva? Nu sunt sigur. O colaborare a dreptei cu UNPR-ul ar fi cu mult mai probabilă. Dar UNPR înseamnă Gabriel Oprea. Dar domnul Oprea înseamnă și PSD. De asta, dreapta și-ar dori o colaborare cu UNPR-ul dar fără domnul Oprea. Jurnaliștii români sugerează însă că dincolo de apropierea sa de PSD, domnul Oprea ar fi un apropiat și al SRI.

 

Observatorii fenomenului politic românesc lansau ideea că președintele României ar intenționa să îl nominalizeze pe Cătălin Predoiu la funcția de prim ministru. O nominalizare foarte bună pentru domnul Iohannis, domnia sa ar demostra că își respectă cuvântul dat în campania electorala. Iar domnul Predoiu, a demonstrat, prin prezența domniei sale în calitate de ministru justiției în mai multe guverne succesive, că este un politician de dreapta cu experiență. În același timp, presa română a constatat că liderul PNL este un apropiat al șefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, Iar domnul Mihai Răzvan Ungureanu a fost consilierul personal al domnului Iohannis.

Devine destul de clar că cele două formațiuni politice care sunt interesate să preia controlul asupra străzii sunt social democrații și național liberalii români. 

Președintele de onoare al PNL, domnul Mircea Ionescu Quintus a confirmat că domnul Predoiu ar fi o variantă pentru un guvern, dar nu acum. „Cătălin Predoiu rămâne o variantă, însă nu acum, ci pentru un alt guvern. Pentru guvernul pe care îl va face partidul nostru pentru patru ani, când vom avea majoritate parlamentară”, a spus președintele de onoare al PNL înaintea consultărilor de la Palatul Cotroceni. Dar dacă nu vor avea? Poți să arunci vrabia din mână pentru cioara de pe gard? Nu este mai avantajos să îți pregătești formațiunea politică din care faci parte pentru campania electorală afându-te în fotoliul de prim-ministru? Vrea cineva cu adevărat alegeri parlamentare anticipate în România? Ori poate, pentru a avea avantajul pregătirii alegerilor ar putea fi făcut pasul pentru obținerea susținerii politice a UNPR-ului? Evident fără domnul Oprea în frunte. Probabil se merită. Rămâne să vedem.

Domnul Dungaciu, dar și alți observatori, a legat criza politică de la București de ceea ce se întâmplă la Chișinău. (Știați că nici Moldova nu are prim ministru? Aaa, jurnaliștii români erau ocupați cu reținerea lui Piedone și nu s-a mai dat în prime time la știri?)
Domnul Dungaciu afirmă că soluția ieșirii din situația de pat care s-a dezvoltat la Chișinău, nu ar fi în capitala moldoveană ci s-ar găsi în capitala României. Criza politică moldovenească ar trebui să fie gestionată de politicienii români. Mai precis cine, domnule Dungaciu? Palatul Victoria ori Palatul Cotroceni? SIE ori SRI? „România nu a avut niciodată o posibilitate de intervenţie în Republica Moldova, aşa cum o are azi. Republica Moldova este într­-o asemenea situaţie în care România devine absolut necesară pentru o intervenție instituţionalizată. Asta înseamnă investiţii, capacitate de a reduce decalajele dintre cele două state, respectiv UE şi Republica Moldova”, a spus Dan Dungaciu.

Domnul Predoiu a vorbit despre creșterea investițiilor românești în Moldova : „să stimulăm prezența economică românească în Republica Moldova; se va privatiza masiv în următoarea perioadă, dacă nu intrăm noi pe piața moldovenească, ne vom trezi cu tot felul de companii rusești și turcești care vor cumpăra la prețuri bune parți din economia Republicii Moldova”.

Și domnul Andrei Tinu, vicepreședintele Tineretului Social Democrat are aceiași opinie: “situația tensionată din Moldova afectează direct România. De aceea, Bucureștiul nu poate și nu trebuie să rămână nepăsătoar la ceea ce se întâmplă la Chișinău, fiind obligat de evenimente să acționeze energic, dar inteligent și pragmatic, cu scopul de a menține marșul spre Europa al Republicii Moldova.”

Pozițiile comune ale celor două formațiuni politice românești pe dosarul Republica Moldova arată că indiferent de rezultatul evoluției situației politice din România, indiferent de numele viitorului premier al statului roman, Chișinăul va fi obligat să respecte cutuma de păstrare a apropierii de Uniunea Europeană. Altfel creditul de 150 de milioane de euro, pe care statul român s-a angajat să îl acorde, nu va mai veni la Chișinău. Asta înseamnă numirea unui premier agreat de UE la Chișinău.

Dacă, la o primă vedere, situațiile politice din România și Republica Moldova par a fi aceleași – ambele state sunt în criză politică și în dificultatea de a își desemna primul ministru – contextul politic nu este același. România este un stat membru al UE care beneficiază de umbrela NATO, Republica Moldova este un stat captiv (apud Jagland) care la nici un an de la precedentele alegeri a reușit déjà să își demită doi premieri.   

Deosebirea enunțată mai sus ar sugera că domnul Dungaciu ar avea dreptate atunci când afirmă că România are posibilitatea de intervenție instituțională în Republica Moldova. Sunt sceptic. Imediat după terminarea acestei crize și a instaurării unui nou premier în Palatul Victoria, formațiunile politice românești vor intra în febra pregătirilor pentru campania electorală pentru parlamentarele din 2016. Nimeni nu va mai avea timp pentru intervenții în Moldova. Pretenția la care se va limita Bucureștiul oficial va fi cea a păstrării cursului de apropiere de UE. Prezența domnului Leancă în fruntea noului guvern moldovean, îi va mulțumi deplin pe cei din Aleea Alexandru (sediul Ministerului de Externe al României).

Așa că, pe termen scurt, nimeni nu va veni să taie nodul gordian al politicii basarabene. Politicienii moldoveni sunt condamnați să găsească singuri ieșirea din criza politică pe care și-au provocat-o. Cu siguranță, dacă vor, deputații mai pot schimba contextul politic actual. Cum? E o altă poveste.

FOTO - ATITUDINI.WORDPRESS.COM