luni, 30 mai 2016

DODON ȘI FEDERALIZAREA ORI DIALOGUL STRATEGIC MOLDO-AMERICAN?




La începutul lunii aprilie 2016, ministrul de externe moldovean, domnul Andrei Galbur, s-a întâlnit cu șeful diplomației ruse, domnul Lavrov. După întâlnirea de la Moscova, jurnaliștii au notat că cele două state se gândesc din nou la cooperare. Domnul Lavrov a sugerat oportunitatea revenirii produselor moldoveneşti pe piaţa Rusiei, dar și despre necesitatea unui statut special pentru regiunea transnistreană. Domnul Lavrov lăsa să se înțeleagă că întâlnirea celor doi vicepreședinți ai comisiei interguvernamentale moldo-ruse, domnul Calmîc și domnul Rogozin, va fi una deosebit de importantă. Așa a și fost. 

Într-un interviu acordat Epoch Times în marja unei conferinței internaţionale organizate pe 25 mai de German Marshall Fund la Bucureşti, Serghei Utkin, şeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situaţiilor al Academiei de Ştiinţe de la Moscova, a declarat că Federația Rusă insistă ca statutul special negociat pentru regiunea transnistreană ar trebui să ofere Tiraspolului un cuvânt important de spus în politica externă a Republicii Moldova și să blocheze o eventuală aderare la NATO. “(Acest statut n.r) poate fi numit și federalizare, să avem diferite sisteme prin care banii să circule între capitală şi regiuni, o separare a puterilor între centru şi municipalităţi, dar ce este important este ca Transnistria să aibă un cuvânt de spus în privinţa politicii externe a R.Moldova şi să blocheze o eventuală aderare la NATO. Este o opţiune pe care Moscova vrea s-o excludă şi o poate face nu doar prin federalizare, ci şi printr-un acord internaţional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic care să stipuleze ce poate şi ce nu poate face Moldova. Unii vor spune că aceasta este o limitare a suveranităţii, dar dacă ea vine în schimbul unei stabilităţi mai mari a statului, o parte a populaţiei moldovene ar putea s-o ia în calcul”, a spus domnul Utkin.

Devine din ce în ce mai clar că disponibilitatea Moscovei pentru  reluarea cooperării economice cu Moldova ascunde în ea o mai veche agendă de lucru a Kremlinului – limitarea suveranității statului Republica Moldova prin impunerea federalizării. Recentele discuții ale domnului Calmâc cu domnul Rogozin, convorbiri care au avut ca temă exportul produselor agricole moldovenești pe piața rusă, au făcut parte din arsenalul folosit de ruși pentru a constrânge oficialitățile de la Chișinău să accepte acest rezultat. Domnul  Calmîc și domnul Rogozin nu au ajuns la o înțelegere palpabilă. Domniile lor au convenit că partea rusă va elabora și prezenta pentru coordonare părții moldovenești un proiect al unei foi de parcurs, care va conține activităţile pe care ambele state vor trebui să le întreprindă pentru eliminarea constrângerilor economice existente în prezent pentru partea moldavă. Această foaie de parcurs va fi oferită oficialilor moldoveni la următoarea ședință a Comisiei interguvernamentale moldo-ruse care, conform înțelegerilor, urmează a fi organizată în Federația Rusă în luna octombrie. 

Observăm că rușii nu se grăbesc. Activează metodic. Semn că dincolo de pârghia sancțiunilor economice aplicată Moldovei mai există un plan. Cercetătorul Academiei de Științe a Federației Ruse, domnul Utkin, afirmă că, la alegerile prezidențiale din 30 octombrie,” „forţele politice pro-ruse vor încerca să profite de această nemulţumire a populației moldave față de partidele pro-europene (acuzate de furtul miliardului)  şi vor predica integrarea în Uniunea Eurasiatică”. “Venirea pro-ruşilor la putere ar fi o oportunitate pentru avansarea planului vizând Transnistria, are ca scop baterea în cuie a neutralităţii Republicii Moldova, care să nu mai poată fi schimbată”, afirmă domnul Utkin pentru Epoch Times. Devine clar că un eventual câștig al reprezentantului Partidului Socialiștilor la cursa prezidențială, domnul Dodon, ar fi în favoarea Federației Ruse. 

Probabil, foaia pe care o are de parcurs Moldova pentru a putea  exporta produse agricole pe piața de desfacere a Federației Ruse trece pe la Tiraspol, un traseu care ar avea drept final federalizarea Republicii Moldova. Strategii moscoviți cunosc cât de arzătoare este pentru economia moldovenească deblocarea exportului de produse agricole pe piața rusă, de asta, probabil, se așteaptă ca oficialii moldoveni să accepte un traseu atât de riscant. 

Riscurile sunt cunoscute. Președintele Comisiei parlamentare pentru securitate și ordine publică, domnul Untilă atenționa exact despre pericolul federalizării. „Federalizarea aruncă în aer principiul constituțional de integritate teritorială a Republicii Moldova, încălcarea acestui principiu pune în pericol viitorul statului moldovean(…) federalizarea înseamnă lipsirea Moldovei de viitorul ei european și este o bombă cu efect întârziat pusă la temelia statului,  este primul pas către recunoașterea ulterioară a Transnistriei și a Găgăuziei”, nota domnul Untilă pe blogul propriu. Foarte corect. 

Stabilitatea și echilibrul politic al Republicii Moldova nu înseamnă doar reformele necesare pentru modernizarea instituțiilor statului moldovean ci și menținerea principiului constituțional de integritate teritorială. Guvernul Filip activează și respectă limitele date de acest câmp constituțional. Dacă în fruntea statului moldovean ar ajunge un politician loial Moscovei, deputații din actuala coaliție de guvernământ s-ar putea confrunta cu un document de tipul Memorandumului Kozak. Mă întreb cum vor face față domniile lor uneia asemenea provocări? Deputații moldoveni știu că principiul federal de guvernare al statului moldovean ar putea fi acceptat doar în condițiile în care centrul - Chișinăul, nu va fi blocat de ceilalți subiecți. Din declarațiile recente ale cercetătorului de la Academia de Științe a Federației Ruse, domnul Utkin, constatăm că pentru decidenții ruși un asemenea scenariu nu primează - prin statutul special pe care și-l doresc pentru regiunea transnistreană, Rusia dorește o Moldovă neutră și menținerea ei în spațiul de influență rus..

Sunt de acord că, aflați pe linia întâi a conflictului geopolitic dintre Est și Vest, decidenții politici moldoveni sunt obligați să joace multivectorial. Consider că acesta a fost motivul pentru care la 31 martie, un număr de 62 de deputați moldoveni, suficient, potrivit vechii proceduri, și pentru alegerea șefului statului moldovean au votat declarația politică privind neutralitatea permanentă a Moldovei. Moscova ar trebui să se mulțumească doar cu atât – nu cred însă că o vor face, de asta, după întâlnirea Cioloș-Biden, probabil, Dialogul Strategic moldo-american ar trebui să cunoască o creștere rapidă de turații.  

joi, 26 mai 2016

CÂT MAI SUPORTĂ EXTERNELE MOLDOVENE GAFELE LUI TAPIOLA?




Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a participat marți, 24 mai la ședința Consiliului național pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept. În luarea sa de cuvînt, Președintele Nicolae Timofti a declarat că reforma în justiție: „este cea mai importantă reformă care se realizează în prezent în Republica Moldova” și a subliniat că procesul de reforme are un „ritm ascendent”. În acest context, șeful statului a subliniat că „în sistemul judecătoresc se constată rezultate îmbucurătoare”,  și a adăugat că „reformele începute trebuie să dea rezultate durabile în timp, care să aibă un impact pozitiv atît la nivel instituțional, cît și social”.

Ministrul Justiției, Vladimir Cebotari, a prezentat Raportul cu privire la gradul de implementare al Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011 – 2016, în care a punctat cele mai importante realizări pentru anul 2015, domnia sa a dat asigurări că atât în sistemul judiciar cât și în sistemul politic există determinare pentru continuarea proceselor de reformă. „Strategia de reformă a sectorului justiţiei îşi are începutul încă din 2011, în total fiind prevăzute pentru a fi realizate un număr de 487 de acţiuni. La zi avem realizate 376. Procesul de avansare în implementarea reformei este mult mai mare”, a contabilizat ministrul Cebotari.

Potrivit declarațiilor, în 2016 Ministerul Justiției are stabilite ca priorități optimizarea hărții instanțelor judecătorești, ridicarea calității actului juridic, debirocratizarea sistemului judiciar, continuitatea reformei procuraturii, promovarea noilor instrumente de combatere a corupției, fortificarea medierii, dezvoltarea instituțională a Avocatului Poporului și reforma Curții Constituționale.

La manifestare, alături de președintele Republicii Moldova și ministrul Justiției, a fost prezent și șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, care a specificat oportunitatea implementării reformelor în domeniul justiției, dar a atenționat că schimbările din justiție trebuie să treacă de la nivelul cantitativ la cel calitativ. 

Probabil, ambasadorului Tapiola nu-i plac cifrele. Probabil, domnia sa nu dorește să observe evidență reală, palpabilă a celor realizate în sistemul justiției moldovene: s-a pus în aplicare un mecanism nou privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a revizuit  imunitatea penală și contravențională a judecătorilor, s-a revăzut harta dislocării instanțelor judecătorești, s-au aplicat noi proceduri de selecție și evaluare a performanțelor judecătorilor, s-au introdus noi tehnologii informaționale în cadrul sistemului judecătoresc s-a avansat în procesul de reformă a procuraturii și nu în ultimul rând se aplică noi reguli de salarizare a judecătorilor. Domnul Tapiola se face că nu observă aceste realizări. Așa cum nu a observat faptul că, dacă anterior președintele Timofti critica reforma justiției, de această dată a avut doar cuvinte de laudă la adresa transformărilor realizate în ultima perioadă. Să fie oare doar rea voință? Ori poate, domnul ambasador a trecut demult peste cutumele diplomatice și își permite să se amestece brutal în afacerile interne ale statului moldovean considerând  Moldova ca fiind propria moșie? 

Nu este pentru prima dată când șeful Delgației UE la Chișinău, se face a nu vedea progresele realizate în Republica Moldova. În luna octombrie 2015, domnul Tapiola declara publicației Ziarul de Gardă că ‘’în Moldova nu există certitudinea procesului de reforme’’. Domnul Tapiola nu a pus niciodată la îndoială capacitatea de reforme a guvernului condus de domnul Filat ori domnul Leancă. Să fi însemnat că cele două cabinete nu au comis erori? Probabil că au comis. Domnul Tapiola a făcut pe mortul în popușoi și a preferat să nu vadă nimic din derapajele de la democrație atunci când despre ele au vorbit comentatori politici, reprezentanți ai societății civile și jurnaliști. Domnul Tapiola prefera atunci să ne repete refrenul despre „povestea de succes” a campionilor liberal democrați care se aflau la cârma statului moldovean. De ce oare? 

Mai târziu, în martie 2016, domnul ambasador Tapiola și-a declinat orice responsabilitate față de cele întâmplate în Republica Moldova: UE nu poartă răspundere de cele întâmplate în Moldova. Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase! De parcă nu era la curent cu toate acțiunile întreprinse de PLDM, de parcă domnul Tapiola nu ar fi stat la ceai și cafele cu domnul Filat ori cu domnul Leancă. 

Domnul Tapiola nu crede în capacitatea noii guvernări de a stabiliza Moldova. Iar atitudinea domniei sale, de a critica de față cu șeful statului, fie și voalat, realizările obținute în sistemul de justiție este o încălcare a cutumei diplomatice. Înțeleg că ambasadorul Tapiola privește la moldoveni ca la niște țărani – de asta și-a permis să declare în public că Moldova este un "sat strategic", de asta și-a permis catalogări neprmise la adresa puterii și opoziției moldovene. Răutățile domnului Tapiola la adresa statului moldovean sunt cunoscute. Probabil și agenda secretă a domniei sale este deja cunoscută. Pentru modul de comportament în fața șefului statului, dar și pentru limbajul folosit la adresa politicienilor moldoveni, ambasadorul Tapiola ar trebui să dea explicații celor de la Ministerul de Externe.

Pentru gafele diplomatice comise, consider că autoritățile moldovene ar trebui să solicite autorităților de Bruxelles înlocuirea șefului Delegației UE la Chișinău. Pentru că România este cea care în aceste momente girează, politic și financiar, Moldova, noul Înalt Reprezentant al UE la Chișinău ar trebui să fie cetățean român. Ar fi avantajos pentru toate cele trei părți – partea română ar avea un control exigent asupra împrumutului acordat Moldovei, partea moldavă ar ști că atitudinele Înaltului reprezentant al UE la Chișinău ar fi bine intenționate și nu ar sta sub conul de umbră al unor  finlandizări, iar Bruxelles-ul ar ști că statul român are interesul ca la granița lui estică să fie păstrată pacea și implementate reformele care să apropie spațiul pruto-nistrean de standardele europene. 

În cazul contrar, în care nimeni nu îl va atenționa, fie și în particular, pentru erorile comise presupunerea mea se adeverește: ambasadorul Tapiola se simte în statul moldovean ca pe propria-i moșie.

luni, 23 mai 2016

CINE ARE DREPTATE? DODON SAU PETRENCO?



                                                                       Mizanscenă

Comunitatea LGBT din Republica Moldova, (lesbiene, gay, bisexuali şi transgenderi) a organizat duminică, 22 mai, un marș de sensibilizare a opiniei publice față de drepturile minorităților sexuale. Organizatorii au preferat ca demonstrația să se desfășoare, în tăcere, sub lozinca „Fără Frică”. Motivația ar ține de faptul că, potrivit organizatorilor, „doar în tăcere ne putem auzi frica de orice gen, iar libertatea începe din interior: cînd depășim frica, devenim liberi”. Marșul LGBT a început în fața unui magazin universal din centrul Chișinăului și ar fi urmat să ia sfârșit în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Manifestanții au fost atacați însă de preoți și enoriași care promovează valorile unei familii tradiţionale. 

În aceiași zi, 22 mai, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chișinău, Partidul Socialiștilor împreună cu o serie de organizații neguvernamentale a organizat un Festival al Familiei. Festivalul s-a dorit a fi o replică la marșul minorităților sexuale. Participanții au subliniat că în ziua de 22 mai, enoriașii Mitropoliei Moldovei îl comemorează pe Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni, motiv suficient pentru promovarea valorilor creștine și a familiei tradiționale, fortificarea instituției familiei, precum și educarea moral-spirituală a tinerei generații. Liderul socialiștilor moldoveni, Igor Dodon, a spus că, în cazul în care locuitorii Republicii Moldova vor permite să le fie impuse valorile occidentale, statul moldovean nu va mai avea viitor. ”Sîntem categoric împotriva valorilor pe care încearcă să ni le impună SUA, Europa și alte state. Sîntem prietenii Europei, prietenii SUA, dar noi avem propriile tradiții și valori. Credem că familia este fundamentul societății. Ne pronunțăm împotriva înregistrării minorităților sexuale în Moldova.(...)Consider că promovarea homosexualismului ar trebui să fie obiect al răspunderii penale. Noi avem copii, familii, tradiții – toate acestea trebuie să le păstrăm. Dacă nu vom ști să le păstrăm, Moldova nu are viitor”.

Din cauza organizării Festivalului Familiei, reprezentanții comunității LGBT și-au modificat itinerarul inițial și nu au mai ajuns în PMAN.

Tapiola simpatizantul LGBT?
Comentând cele întâmplate, șeful Delegației UE la Chișinău, domnul Tapiola a spus că îi pare rău că societatea moldavă nu dă dovadă de toleranță pentru cei din jur. Domnul Tapiola a adăugat că doar toleranța și acceptul celor din jur este calea corectă spre succes în societate iar acest lucru ar fi binevenit pentru oricine. „Respectându-i pe alții nu faci nimic altceva decât să te respecți pe tine”, a concluzionat domnul Tapiola.   

Ambasadorul Tapiola ne spune că toleranța și acceptul pe care îl acordăm celor din jurul nostru sunt modele firești de comportament într-o societate europeană. Sunt de acord cu domnia sa sa și spun că tolerăm până la un moment. Desigur susțin că, în orice societate, dreptul la întruniri, dreptul la manifestații publice, dreptul la libera exprimare și alte drepturi democratice, trebuie să fie respectate. În același timp, consider că viața sexuală este o chestiune privată, singura motivație pentru a flutura în public preferințele sexuale ține de prozelitism. Atât timp cât nu o face public, nu mă interesează dacă Ion se sărută cu Vasile, ori cu Ana. 

Domnul Tapiola îi acuză pe moldoveni de intoleranță și sugerează factorilor decizionali că persoanele LGBT ar trebui să fie acceptate în societate. Cred că atât timp cât, din apartenența lor la această comunitate nu fac un act de bravură, nimeni nu le exclude. Observ că domnul Tapiola este simpatizantul acestei comunități. Altfel, nu ne îndemna să acceptăm aceste acte de popularizare a unor preferințe sexuale mai puțin comune. Până la urmă, această demonstrație asta a făcut – a fluturat, în fața conservatorului public moldovean, preferințe sexuale mai puțin firești. Finanțatorii acestei manifestații au dorit ca această prezentare să fie făcută “fără frică”. „Libertatea începe din interior: cînd depășim frica, devenim liberi”, au spus organizatorii.

Metafora sociologică
Ce  se ascunde în spatele îndemnului fără frică? Curajul de a protesta? Domnul Grigore Petrenco asta a înțeles. Domnia sa a condamnat gestul susținătorilor familiei tradiționale de a arunca cu ouă clocite în participanții la marșul LGBT și a îndemnat ca „mai degrabă să lupte împotriva regimului și să protesteze direct împotriva Plahotniuc”. Domnul Petrenco consideră că lipsa liderilor partidelor pro-europene de la marșul LGBT este o dovadă a faptului că în Moldova nu există partide pro-europene! Pentru ei, (Maia Sandu, Iurie Leancă n.r), populismul și necesitatea de a se conforma cu modul tradițional conservator al societății moldovenești este mai important decât drepturile omului”, scrie domnul Petrenco.

Dincolo de a fi fost formă de popularizare a comunității gay din Moldova, marșul „Fără Frică” a fost o metaforă sociologică. Este vorba de măsurarea potențialului de protest al societății moldovenești. Participarea, fără frică, la o  demonstrație organizată de gay exprimă potențialitatea de a lua parte la posibile mitinguri de protest îndreptate împotriva autorităților statului. Curajul arătat, că îți trebuie destulă îndrăzneală pentru a călca peste sterotipuri, este o mănușă aruncată sistemului de valori pe care se susține societatea moldovenească. Domnul Dodon are dreptate, cei care au avut acest curaj, vor participa, cu siguranță,  la protestele care își vor să dărâme această societate. Numărul lor, deocamdată e destul de mic. De asta, politicieni ca domnul Petrenco își doresc un număr cât mai mare de prozeliți.

Rămâne o singură întrebare: cine sunt finanțatorii campaniei care vrea să-i vadă pe moldoveni protestând fără frică? 

Atenție, în țara în care cetățenii nu mai au respect și teamă față de instituțiile statului, se instaurează anarhia.