Ambasadorul
Federație Ruse la Chișinău, Farit Muhametșin, este nemulțumit de statutul pe
care îl deține limba rusă în Republica Moldova. Diplomatul rus a dat de înțeles
că limba rusă ar trebui să beneficieze de un statut mult mai important decât cel
pe care îl deține - de limbă pentru comunicare interentică așa cum e stipulat
în Constituția Republicii Moldova. Declarațiile au fost făcute cu ocazia
sărbătorilor dedicate limbii ruse și zilei de naștere a poetului Aleksandr
Pușkin. „Ceea ce ține de limba rusă, în Constituție
scrie că este un mijloc de comunicare între etnii, dar de facto avem cu totul
altceva”, a declarat Muhametșin.
De aici.
Afirmația
oficialului rus de la Chișinău apare în contextul în care, la Livadia
(Republica Autonomă Crimeea), ministrul rus al Educaţiei, Olga Vasilieva, spune
că statele CSI trebuie să revină la alfabetul chirilic. „Toate statele din spațiul CSI trebuie să revină la un singur alfabet
– la cel chirilic. Sondajele arată că populația din acest spațiu este legată și
simte necesitatea alfabetului chirilic”, a declarat Vasilieva. De aici.
Cele
spuse la Chișinău, ori în Crimeea, fac parte dintr-un discurs de menținere a
statelor CSI pe orbita culturală a Federației Ruse și de combatare a aversiunilor
față de Federația Rusă. La Forumul Economic Internaţional de la
Sankt-Petersburg preşedintele Putin a denunţat „rusofobiile” și a spus că sunt
„contraproductive”.
De la
nemulțumirea față de statutul pe care îl deține limba rusă în Republica Moldova
până la a-i declara pe oficialii moldoveni rusofobi mai este doar un pas.
Ambasadorul Muhametșin nu l-a făcut, doar l-a sugerat.
Aluziva
supărare a diplomatului rus pe oficialii moldoveni pleacă de la măsurile
întreprinse de ei pentru ca statul moldovean să își întărească statalitatea în fața
Moscovei. Expulzarea a cinci diplomați ruși, acreditați în Republica Moldova,
nu a fost mimată și nu ține de manipulări politice. Iulian Chifu
are perfectă dreptate atunci când afirmă că gestul Chișinăului oficial este
unul costisitor și este echivalentul unui avertisment public către Rusia. Da, cu așa ceva nu te joci! De
aici.
Doar
că, moldovenii nu au fost/nu sunt/nu vor fi rusofobi. De ce? Pentru că, între
Prut și Nistru, limba și cultura rusă circulă nestingherită. Și în ciuda unor
eforturi, corecte din punctul meu de vedere, de a proteja spațiul audiovizual
moldovenesc de cel rusesc, acest lucru nu s-a întâmplat. Televiziunile moscovite, între Prut și Nistru, încă mai domină. Asta pentru că legea privind
contracararea propagandei, acum câțiva ani, la inițiativa lui Chiril Lucinschi, a fost blocată în Parlament. Așa că, moldovenii se uită la posturile de televiziune
rusești. De aici și victoriile obținute de propaganda rusă în spațiul public/politic
moldovenesc.
Avertismentul
Chișinăului adresat Moscovei, prin expulzarea celor cinci diplomați ruși, a fost torpilat de către președintele Dodon. El susține că argumentele care au stat la baza
expulzării nu au fost suficiente. Declarația a fost făcută în cadrul
unei conferințe de presă organizată după ședința Consiliului Suprem de
Securitate din 6 iunie 2017 unde șefului statului moldovean i-au fost
prezentate motivele care au stat la baza acestei inedite acțiuni.
De aici.
Îl
cred pe președintele Dodon atunci când declară că Serviciul de Informații și
Securitate și Ministerul de Interne nu au informat Președinția moldoveană
despre această planificată acțiune. Cu siguranță cele două instituții l-au
informat pe primul ministru moldovean. Acum, cele două instituții ar trebui să își facă publice argumentele avute.
Nu îl cred pe președinte atunci când
afirmă că între Republica Moldova și Federația Rusă s-a creat un dialog
constructiv și eficient. Dacă era așa, volumul produselor agricole moldovenești,
(vinuri, carne, fructe) exportate în Federația Rusă era mult mai mare. Mai
degrabă este vorba de un parteneriat eficient între Președinția moldoveană și
Kremlin. Un parteneriat care a fost observat de către experții Centrului Carnegie din Moscova care afirmă că factorii politici
decizionali de la Moscova îi vor oferi președintelui Dodon sprijin complet,
inclusiv în reglementarea transnistreană. De aici.
Sprijinul
acordat domnului Dodon de la Moscova, pleacă de la folosirea mass-mediilor de
limbă rusă pentru a răspândi informaţii false şi pentru a incita spiritele
printre etnicii ruşi din Moldova, până la alocarea unor resurse financiare
partidelor de opoziție pentru organizarea protestelor împotriva Guvernului Filip. La ultimul protest
organizat de către simpatizanții domnului Usatâi s-a constat că participanții au
fost plătiți.
Aproape
oficial, parteneriatul Președinției moldovene cu Kremlinul, demonstrează
tuturor că Igor Dodon a renunțat la declarațiile prin care își propunea să-i
unească pe moldoveni, indiferent de etnicitatea lor.
Recenta
subliniere făcută de Partidul Democrat din Moldova, că ”politica externă a Republicii Moldova este pusă în
aplicare de Guvern și Parlament” și că „declarațiile președintelui Dodon sunt
făcute în detrimentul vectorului de politică externă ales de Republica Moldova”, vine să ne spună un singur
lucru: premierul Pavel Filip rămâne cel care, cu
sau fără ajutorul instituției prezidențiale, va promova reformele necesare
pentru apropierea Moldovei de Uniunea Europeană.
Suficient oare în cazul în care diplomația rusă își transformă voalatele amenințări în fapte?Întreb.
