IOHANNIS, GUVERNUL ȘI CÂRCOTAȘII DIN POLITICA MOLDOVENEASCĂ

Republica Moldova are un nou cabinet de miniștri. Investit cu susținerea comuniștilor moldoveni, Guvernul Gaburici a trezit deja  nemulțumirea simpatizanților Partidului Liberal. Motivul, firesc, echipa condusă de domnul Ghimpu rămâne, pentru al doilea an, în afara procesului de influență a politicilor aplicate în Republica Moldova. Domnul Ghimpu consideră că Moldova va încetini implementarea reformelor pro-europene. 

Comentatori politici apropiați Partidului Liberal sugerează că scoaterea domnului Leancă de la cârma guvernării ar crea în birourile de la Bruxelles dezamăgire. Paradoxală opinie! Cabinetul condus de domnul Gaburici este copia intactă a Cabinetului Leancă 2. Numai domnul Leancă a dispărut din peisajul guvernamental, în rest fiind exact același cabinet cu el în frunte. Cele 18 voturi ale comuniștilor moldoveni nu înseamnă că Moldova s-ar abate de la traiectoria ei europeană. E imposibil ca speranțele europene ale Republicii Moldova să țină de un singur om.

Comentatorul politic român, Mihnea Dumitru,  afirma recent că a coabita cu echipa domnului Voronin nu înseamnă oprirea reformele europene ci doar să faci treaba să meargă. Îmi pare corect. Nevoia de stabilitate bate orice ideologie. La rândul său, fostul consilier de securitate al domnului Băsescu, Iulian Fota afirma într-un interviu pentru portalul ziare.com, că numirea unui tehnocrat în fruntea guvernului de la Chișinău este o măsură de supraviețuire într-un context regional foarte delicat. „Republica Moldova are instincte foarte bune, a supraviețuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că politicienii moldoveni au înțeles repede  ce se întâmplă în regiune și își iau masuri de supraviețuire, respectiv o estompare a procesului de europenizare, nu o oprire, ceea ce este foarte important, în paralel cu un plus de încredere pe care încearcă să îl ofere Rusiei”, spune domnul Fota. Bună constatare. Vrem sau nu, Federația Rusă deține supremația în regiune. 

În interviul acordat postului de televiziune Digi 24, referindu-se la Moldova, președintele Iohannis  punea punctele pe i, guvernul instaurat la Chișinău este o soluție de compromis. Domnul Iohannis a înțeles perfect contextul regional în care se află Republica Moldova.

Valentin Naumescu nota recent că Ucraina a pierdut războiul cu Rusia. Domnia sa afirma că niciunul din scenariile vehiculate în prezent nu mai poate restabili situaţia dinaintea crizei. “Kievul a pierdut practic controlul politic, administrativ şi economic asupra Donbasului (de Crimeea nici nu mai vorbim), pentru multă vreme de acum înainte. La nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane”, era concluzia făcută de domnul Naumescu. 

În aceste sumbre condiții, supraviețuirea Republicii Moldova, devine principala opțiune a politicienilor moldoveni. Desigur că la Bucureşti şi alte capitale europene ar mai exista speranţa că Moldova ar putea avea unui viitor european. Încrederea e dată și de faptul că, în cabinetul Gaburici, echipa fostului premier Leancă a rămas neschimbată – portofoliul externelor este deținut în continuare de doamna Gherman care va asigura implementarea Acordului de Asociere. Recent, în cadrul unei întrevederi cu premierul Gaburici, șeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, a menţionat că Uniunea Europeană va continua să sprijine reformele care urmează să fie realizate. Deci, în cancelariile europene, pentru compromisul politic realizat în Moldova nu există nici un fel de dezamăgire.  

Domnul Ghimpu vorbește în aceste zile despre mâna Rusiei și implementarea unor  scenarii ascunse. Dacă domnia sa știa de ele, dacă le putea strica, de ce nu a făcut-o votând pentru menținerea lui Leancă în fruntea guvernului? Șansa de a-l păstra pe domnul Leancă în fruntea Guvernului, domnul Ghimpu a avut-o în mâna sa. Așa că supărările de-acum nu costă nici cât o ceapă degerată.