joi, 30 noiembrie 2017

PATUL LUI PROCUST ȘI JURNALISTICA MOLDOVENEASCĂ



Asociația Presei Independente și Transparency International Moldova au lansat în mai 2017 un studiu intitulat „Capturarea mass-mediei și a altor mijloace de comunicare publică în Republica Moldova”. Studiul face parte componentă a proiectului  „Consolidarea statului democratic şi de drept: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Regatului Olandei la Bucureşti. De aici.



Echipa de autori, condusă de Petru Macovei și Ion Bunduchi, și-au oprit atenția asupra următoarelor teme: Regimul proprietăţii şi monopolurile pe piaţa mass-media; Fenomenul manipulării informaţionale prin intermediul mass-mediei controlate de grupuri de interese; Blogurile electronice şi reţelele de socializare ca surse de informare şi comunicare publică în beneficiul persoanelor şi grupurilor de interese. La finalul acestei cercetări, jurnaliștii au avut recomandări și constatări generale.



Principala constatare făcută de autori spune că o parte considerabilă a mediilor de informare din Republica Moldova este în siajul Partidului Democrat din Moldova: „patru posturi de televiziune, care fac parte din grupul GMG funcţionează ca instrument de fortificare a puterii Partidului Democrat”.



Cea mai importantă recomandare făcută de jurnaliștii API pentru ameliorarea situaţiei presei dintre Prut și Nistru ar fi cea care ține de elaborarea, de către societatea civilă, a unui catalog/registru al instituţiilor media de mare audienţă, care să includă informaţii selectate pe criterii clare despre proprietarii, plângerile depuse la Consiliul de Presă, deciziile CCA luate în privinţa instituţiei respective, deciziile CEC în perioada campaniilor electorale, constatările rapoartelor de monitorizare a conţinutului. Potrivit autorilor, un astfel de registru, ar avea drept scop verificarea „istoriei” instituţilor media şi, în funcţie de asta, acordarea/neacordrarea încrederii.



Nu am polemizat pe marginea constatărilor făcute. Nu o voi face nici acum, la șase luni de la apariția cercetării. Ea aparține autorilor și este dreptul lor de a avea libertatea de a face judecăți de valoare. Voi spune doar că recomandarea făcută de API, de elaborare a unui catalog al încrederii, îndeamnă la uniformizare și înregimentare: un jurnalistic Pat al lui Procust.



Recomandările făcute de echipa lui Petru Macovei își doresc să aducă instituțiile media moldovenești într-un pat al uniformizării, mediile care nu corespund criteriilor impuse și tipizate de API, vor fi supuse deazprobării publice. Intenția de a impune presei moldovene un același tipar, prestabilit prin intermediul unei constrângeri, este una de tip totalitar.



Înțeleg că API este nemulțumit de politica editorială pe care o promovează o parte sau alta a mediilor din Republica Moldova. Dar, în opinia mea, este dreptul patronilor de presă, care au investit bani în realizarea unui produs media, să controleze calitatea/necalitatea acestui produs. Jurnaliștii au partea lor de responsabilitate dar, în momentul sancționării unei instituții a audiovizualului de către reglementatorul statal, patronii sunt cei care dau socoteală în fața legii. Patronul de presă este cel care stabilește independența editorială a unei instituții media. Dacă independența editorială este un derivat al democrației, dreptul patronului de a interveni în politica editorială a unei instituții media duce la apariția unei democrații mai mult sau mai puțin controlate. De aici  imposibilitatea tipizării și uniformizării presei și neacceptarea apariției unui pat al lui Procust în jurnalistică.   


În finalul acestor note de blog, îmi permit să fac recurs la logică. Dacă, potrivit constatărilor făcute de API, mass media moldavă este concentrată în jurul Partidului Democrat, ar înseamna că echipa de jurnaliști condusă de Petru Macovei, reprezintă acea minoritate a jurnaliștilor moldoveni care sunt necapturați” de Vlad Plahotniuc ori de Igor Dodon. Corect?  



În același timp, Asociația Presei Independente afirmă că vorbește în numele tuturor jurnaliștilor din Republica Moldova. Mai mult, vrea să impună uniformizarea și tipizarea presei moldovenești. Întrebarea mea, fie ea și retorică, este simplă : de când o minoritate, fie ea și jurnalistică, vorbește în numele majorității?






miercuri, 29 noiembrie 2017

DAȚI UN LEU PENTRU NĂSTASE, VORONIN ȘI USATÂI



Săptămâna trecută mai mulți reprezentanți ai unor ONG-uri din Republica Moldova au propus inițierea și desfășurarea, până la alegerile parlamentare din 2018, unui referendum pentru anularea legii prin care s-au făcut modificări la Codul Electoral și s-a introdus sistemul mixt de vot. Ei au declarat că, în decurs de o lună, vor forma un grup de inițiativă pe care îl vor înregistra la Comisia Electorală Centrală. După înregistrare, va începe colectarea se semnături în vederea susținerii referendumului.
 

Partidul Comuniștilor, Partidul Platforma DA și formațiunea politică condusă de Renato Usatâi au anunțat că se alătură acestei iniţiative. De aici.


Dreptul ONG-urilor la implicare civică se suprapune cu protestul partidelor politice referitor la modificarea Codului Electoral. Coincidență sau nu, în acest caz concret, inițiativa unei părți a societății civile moldovenești capătă afilieri politice. Dacă privim atent, o parte din liderii acestor organizații (Arcadie Barbăroșie ori Valeriu Pașa) au afilieri indirecte cu formațiunile politice care s-au alăturat acestei inițiative. Nu putem spune că această inițiativă civică nu are afilieri politice, așa cum s-a afirmat. A pretinde neafilierea politică ar fi o minciună.


Amintesc că, în luna aprilie 2017, în timpul campaniei cu privire la schimbarea Codului Electoral, partidele s-au opus acestei modificări au semnat o declarație comună privind consensul politic pentru  menținerea sistemului electoral proporțional. Deci nu e prima dată când  liderul Partidului Platorma DA, Andrei Năstase, își unește forțele cu Renato Usatîi și Vladimir Voronin.


Inedită este afilierea unor organizații neguvernamentale, pro-europene, cu Partidul Comuniștilor, ori cu formațiunea politică condusă de Renato Usatâi, care promovează menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Federației Ruse.


Declarația potrivit căreia această inițiativă este „inocentă” și reprezintă un demers „pro-democrație și nu în sprijinul vreunui partid din Republica Moldova” este ironică. Autorul acestei afirmații, Oazu Nantoi, la fel ca alți cetățeni ai statului moldovean, are dreptul să își expună opinia. Expunerea unei opinii, fie ea și politice, nu costă bani. Declanșarea unui exercițiu electoral costă bani. Referendumul inițiat de Partidul Socialiștilor pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă a costat aproximativ 9 de milioane de lei, bani care puteau fi folosiți pentru nevoile stringente ale statului moldovean. Eșecul referendumului anti-Chirtoacă a oferit un argument în plus împotriva folosirii banilor publici în folosul unui singur partid. Agenda partidelor politice nu se face folosind banii publici.


Dacă domnii Nantoi, Voronin, Năstase ori Usatâi doresc să facă acest exercițiu pro-democrație, n-au decât să îl facă. Este dreptul domniilor lor! Dar să îl facă folosind banii formațiunilor politice din care fac parte ori pe cei proprii. În nici un caz banii statului.


Apropo, dacă liderii acestor formațiuni politice afirmă că au un mare suport public, de ce nu ar face o colectă publică? Sunt sigur că vor strânge 60 de milioane de lei pentru desfăurarea acestui „inocent” referendum.


luni, 27 noiembrie 2017

IOHANNIS ÎNTRE STATUS QUO-UL BASARABEAN ȘI TRANSNISTRIA



Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, reprezentanții speciali ai Chișinăului și Tiraspolului, Gheorghe Bălan și Vitalii Ignatiev, au semnat patru decizii protocolare care țin de reglementarea conflictului înghețat de pe Nistru. Primul document ține de asigurarea funcționării nestingherite a școlilor cu predare în grafia latină, situate în regiunea transnistreană, al doilea se referă la accesul proprietarilor la pământurile lor aflate pe traseul Dubăsari-Tiraspol; cel de al treilea document vine să recunoască diplomele de studii eliberate de Universitatea din Tiraspol iar ultimul face posibilă restabilirea legăturii telefonice mobile și staționare între ambele maluri ale Nistrului. Sunt primele rezultate concrete ale discuțiilor dintre Chișinău și Tiraspol din ultimii zece ani.



Cum s-a ajuns la acest rezultat pozitiv? Consider că este o consecință a presiunilor politice venite din Uniunea Europeană. Constrângeri care au fost făcute atât asupra factorilor de decizie de la Moscova cât și asupra  celor de la Chișinău. Semnarea celor patru protocoale nu ar fi putut avea loc dacă cele două părți nu ar fi făcut câte un pas în spate. Probabil, din maturitate, Chișinăul a cedat nițel mai mult. Mă refer la acceptul oferit de autoritățile moldovene de a recunoaște diplomele universitare eliberate în regiunea separatistă.



Amintesc că, în săptămâna în care au fost semnate aceste documente, premierul Pavel Filip a participat la summit-ul Parteneriatului Estic unde a avut întrevederi cu mai mulți oficiali europeni, printre care și cu Federica Mogherini, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Vicepreședinte al Comisiei Europene. Potrivit unui comunicat al Guvernului moldovean, în cadrul acestui dialog a fost abordat şi subiectul reintegrării Republicii Moldova. În acest context, Federica Mogherini a spus că UE susține procesele pozitive care au loc pe dimensiunea reglementării transnistrene și s-a arătat optimistă în preajma reuniunii în formatul 5+2 de la Viena, programată pentru săptămâna viitoare.


Tot la summit-ul Parteneriatului Estic, președintele României face o declarație care spulberă visele politice ale unor politicieni români și moldoveni. Klaus Iohannis a declarat că integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi făcută printr-o „scurtătură”, prin „calea indirectă” a Unirii cu Romania. Declarația politică făcută de șeful statului român este o asigurare publică că România nu are pretenții unioniste și că Republica Moldova nu se va uni cu România. Asigurările sunt făcute atât pentru decidenții politici din regiunea transnistreană, dar și pentru cei din Moscova. Declarația făcută de Iohannis vine să confirme ceea ce am sugerat anterior – că Uniunea Europeană, (deci și România) nu își doresc să aibă frontieră comună cu Federația Rusă. Orice negociere cu Moscova pentru unirea Basarabiei cu România, ar fi un Plan Belkovski 2: unirea ar putea avea loc doar odată cu recunoașterea independenței Transnistriei. Ori, și mai rău, cu o recunoaștere de către statul român a alipirii Crimeei. Declarația lui Klaus Iohannis exprimă un răspuns la provocările noului imperiu rus, confirmând un status quo referitor la Basarabia: adică ceea ce este acum, se va menține și în viitor.


Despre menținerea status quo-ului, dar de data aceasta  crimeean, a fost vorba și la dezbaterile din cadrul Expoziției de carte Gaudeamus care s-a desfășurat la București. Am participat la o masa rotundă organizată în jurul cărții  Crimeea și noul imperiu rus. S-a spus, pe buna dreptate, că Federația Rusă va căuta recunoașterea internațională a referendumului prin care Crimeea s-a alipit la Federația Rusă dar și permanentizarea prezenței militare acolo. Greu de spus că Moscova nu va încerca să procedeze la fel în regiunea transnistreană.


Una peste alta, soluționarea mai multor probleme importante pentru cetățenii Republicii Moldova, care locuiesc pe cealaltă parte a Nistrului, reprezintă un semn de maturitate a clasei politice de la Chișinău. O voință politică pentru rezolvarea nevoilor cetățeanului, în condițiile în care opoziția, în opinia experților români, fie ea parlamentară ori extra-parlamentară, și-ar dori confruntări desprinse din romanele de aventuri. Ei au sugerat că insistența cu care liderul PPDA, Andrei Năstase solicită Maiei Sandu lansarea unui bloc electoral comun, ar fi mai degrabă în folosul partidului condus de Renato Usatâi – argumentând că orice alianță electorală cu Năstase este una toxică. 


Sunt de acord cu experții români că, pe problema rezolvării diferendumului transnistrean decidentul politic moldovean s-a maturizat: cei patru pași făcuți de George Bălan și Vitalii Ignatiev reprezintă o evoluție a stării de fapt prezente până acum pe Nistru. Doar că această evoluție este insuficientă pentru a distruge un status qou-ul politic cu care atât Tiraspolul cât și Chișinăul s-a obișnuit.