UNIREA CA O PÂNZĂ TRICOLORĂ

În capitala Moldovei zece mii de oameni au cerut unire. În fața ambasadei României, manifestanții au solicitat președintelui Iohannis și clasei politice de la București, să urgenteze demersurile pentru apropierea decisivă a celor două state românești. Elena Podoleanu, reprezentantul platformei unioniste Acțiunea 2012 a declarat că ,,ni s-a spus să cerem Unirea și o vom avea. Cerem înfăptuirea Unirii. Nimic nu mai poate împiedica realizarea acestui act”. Unioniștii moldoveni au decis ca la 5 iulie să se mai convoace încă odată într-o Mare Adunare Națională. Până atunci au ales să creeze o coaliție din toate asociațiile civice, numită Blocul Unității Naționale.  Acest Bloc le va propune tuturor candidaților la funcția de primar din Moldova să își asume „Pactul pentru Unire, Pactul pentru Europa” care prevede apropierea localităților moldovene de statul de peste Prut.

Este dreptul cetățenilor moldoveni de a își exprima în formă publică punctul lor de vedere. Reprezentanții Ministerului de Interne, care au supravegheat această manifestare, au declarat că nu au fost încălcări ale legislației referitoare la demonstrații. Asta bucură.

Dar a crea impresia că, în acest moment, toți românofonii din Moldova își doresc Unirea este inoportun. Mai ales că pe teritoriul statului moldovean sunt staționate trupe rusești și există enclave antieuropene - regiunea Găgăuză, orașul Bălți sau Taraclia. Să creezi paranoia în societatea moldavă și să generezi mai multor mii de oameni de bună credință uriașe și nerealiste așteptări e o dovadă clară de pierdere a simțului realității. 

Aflat la Chișinău, domnul Băsescu le-a spus moldovenilor să ceară unirea. Și ei, ascultători, o fac. Dar atunci când a lansat proiectul unirii, ca proiect de țară al statului român, președintele Băsescu mai avea încă un an de mandat. Proiectul era cu destinație electorală și avea ca țintă acumularea unui capital politic la prezidențialele din România. Domnul Băsescu își dorea transferul bunei sale imagini din Moldova spre România, via Partidul Mișcarea Populară. Dar protejații domnului Băsescu au pierdut prezidențialele românești, ba chiar, unii au nimerit și la răcoare. Devenit președintele României, domnul Iohannis a schimbat prioritățile statului român. Unirea cu Basarabia nu mai este proiectul de țară al Bucureștiului – accederea României în spațiul Schengen are acum întâietate.

Cu voia ori fără voia Bucureștiului, mișcarea unionistă din Republica Moldova supraviețuiește. E vorba de voința locală a moldovenilor, iar pe 16 mai, ei au dovedit că dragostea de România există și poate să se exprime în mod liber. Iar asta bucură.

Nu bucură că segmentul cel mai vocal al mișcării unioniste este perceput de către liderii de opinie de expresie rusă din Republica Moldova ca fiind o încercare de distrugere a statului moldav. Un articol semnat de ziaristul moldovean Dumitru Ciubașenco afirmă negru pe alb exact acest lucru.  Dintr-o manifestare a sentimentelor de dragoste față de statul român și a dorinței de reunificare a celor două state românești, demonstrația din 16 mai e percepută de către moldovenii vorbitori de limbă rusă ca o realitate absolut sigură. Să salvăm Moldova de români, scriu ziarele de expresie rusă. Paranoia, desigur. Dar susceptibilitatea rusofonilor are ori nu dreptul la existență? Relativa pace interetnică, existentă până în acest moment în Chișinău pare a fi tulburată. Cine a dorit ca electoratul moldovean să fie plasat pe diferite baricade, poate să se bucure, i-a reușit.

Între Prut și Nistru, campaniile electorale poartă o altă încărcătură decât în România – ele se transformă într-o stare de agitație și neliniște excesivă. În timpul alegerilor, tensiunea nervoasă a societății moldovenești crește la maximum, iar odată cu tensiunea crește și nivelul de adrenalină, de neatenție și dezordine. E specificul statelor aflate la confluența civilizațiilor. Cui îi este de folos ca locuitorii Chișinăului să aibă un nivel ridicat de adrenalină?  Exponenților partidelor conflictuale. Iar în acest caz specific, celor care își doresc ca atenția lor să nu fie îndreptată către cotidianul citadin. Adică acelor personaje politice care își doresc să acopere prin sentimente patriotice starea defectuoasă de administrare a orașului. 

Trezirea conștiinței naționale românești are loc în preajma alegerilor primarului de Chișinău. Nu este deloc o întâmplare. Într-o stare de agitație și de tensiune nervoasă, locuitorii capitalei moldave, profund românofoni, vor prefera  să acorde votul lor pentru un exponent al partidelor unioniste, așa cum este domnul Dorin Chirtoacă. Domnia sa este beneficiarul indirect al mișcării unioniste din 16 mai.  

Unirea este pânza tricoloră cu care domnul Chirtoacă acoperă găurile din bugetul Chișinăului.

Foto - Constantin Grigoriță