
Nu
este prima dată când Dungaciu afirmă că ar exista un acord secret între
Partidul Socialiștilor și Partidul Democrat din Moldova. Punctul lui de vedere este
împărtășit și de Maia Sandu, ori invers.
Dan
Dungaciu este singurul cetățean român care, prin dobândirea cetățeniei
moldovenești, a ocupat o funcție înaltă în ierarhia statului moldovean, cea de
consilier al președintelui interimar Mihai Ghimpu. În iulie 2010 președintele
interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, semna decretul privind numirea lui Dungaciu
în calitate de consilier prezidențial în problemele integrării europene. De
aici.
Este
cea mai înaltă funcție în statul moldovean ocupată vreodată de cineva născut în
România de după cel de al doilea război mondial. Funcție și situație care
implică mai mult decât responsabilitate. Îmi dau seama că, având calitatea de
înalt funcționar al statului moldovean, Dan Dungaciu a avut acces la mai multe
date. Din calitatea de consultant politic, nu putea oferi președintelui Republicii Moldova, fie
el și interimar, sfaturi de duzină. De asta, nu m-am așteptat
să aud din partea lui că, situația politică dintre Prut și Nistru ar fi un „desen
animat”, adică ceva de răsul copiilor. Îi amintesc că, ce se întâmplă între
Prut și Nistru este și rezultatul sfaturilor
date pe timpul când ocupa această înaltă funcție. Pe vremea când îi plăcea și
Tom, și Jerry, dar și Woody Woodpecker.
Așa că,
la recenta declarație potrivit căreia războiul dintre Președinția și Guvernul moldovean
a avut o singură victimă, “Dorin Chirtoacă şi Partidul Liberal”, Dan Dungaciu
ar trebui să ne explice care a fost motivul pentru care afacerea parcărilor
municipale, finanțată cu bani europeni, trebuia să se deruleze prin societăți
offshore.
Știu
că, pe timpuri, Dungaciu apărea des în compania liderului PPCD, Iurie Roșca,
cel cu doi plămâni, unul românesc, altul rusesc. Nu știu dacă, pentru cedarea sediului de odinioară al
Frontului Popular de pe Nicolae Iorga 6, din Chișinău, către Mark Tkaciuk,
fostul ideolog al comuniștilor moldoveni, Iurie Roșca a avut nevoie de
societăți offshore. Știu însă că apariția Maiei Sandu în rolul de
salvator al Republicii Moldova se datorează și anturajului lui Dan Dungaciu.
În
iulie 2015, George Scarlat, actualul coordonator al Departamentului Studii
Estice al FUMN ( fundație al cărei președinte este Dungaciu) semna un text în
care afirma că Maia Sandu ar fi „ultimul cartuș al basarabenilor” și că numirea
ei în funcția de prim ministru ar fi „colacul de salvare al Moldovei”. De
aici.
Nu a
fost să fie. Doamna Sandu a devenit între timp politicianul în care și-au pus
speranța atât liderii Partidului Popular European, cât și o parte importantă
din electoratul moldovean dar, speranța Maia Sandu nu a fost deloc câștigătoare.
Dacă în primul tur al alegerilor prezidențiale a reușit să obțină un scor de 38.71%,
iar în turul doi a mai cules zece procente, ajungând la 47,89%, în prezent Maia
Sandu, conform sondajelor,
nu trece de 22% la capitolul încredere.
În timpul campaniei prezidențiale Dan
Dungaciu milita pentru prezența temelor geopolitice în discursul
contracandidaților lui Igor Dodon. Președintele Partidului Liberal, Mihai
Ghimpu, participant la cursa prezidențială, a avut acest tip de discurs. Rezultatul acumulat de el a fost de 1,8 % din voturi. De
aici.
Am observat că Maia Sandu s-a ferit să
folosească temele geopolitice în discursul ei electoral dar, atunci, ca și
acum, nu a avut o strategie clară de campanie. În schimb, concurentul electoral
Maia Sandu a procedat corect atunci când s-a ferit să se folosească de sugestiile lui
Dungaciu.
Voi
accepta comparația lui Dungaciu că războiul politic din Republica Moldova este
„un desen animat cu Tom și Jerry” doar dacă ne va spune care a fost motivul
pentru care primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă, a avut nevoie ca afacerea
parcărilor municipale, finanțată cu bani europeni, să se deruleze prin
societăți offshore. Până atunci, rămân la opinia că figura de stil folosită de el este tendențioasă și profund părtinitoare.