Competiția
politică de la București, la Chișinău pică cât se poate de prost. Secretarul
General al PNL, formațiune politică care a fost condusă de președintele
României, a anunțat într-un comunicat de presă că statul român nu ar putea
acorda creditul destinat Republicii Moldova, promis de premierul Ponta. Domnul Carp scrie că e nevoie de un Memorandum inițiat de BNR și
Ministerul Finanțelor. „Niciuna din aceste instituții nu a inițiat și nu va
iniția un asemenea document, deoarece ar încălca Constituția FMI, organism din
care face parte și România ca acționar. Demersul lui Ponta ar putea periclita
și încheierea noilor acorduri de împrumut ce ar putea fi încheiate de FMI cu
România, pe de o parte, și cu Republica Moldova. Victor Ponta minte”, a concluzionat domnul Carp. Până la urmă, acordul pentru acest împrumut a fost semnat. Prezent la Chișinău, ministrul de Finanțe al României a dat asigurări că nu există nici o problemă. „Nu cred că scrie undeva la FMI că un astfel de împrumut să nu se acorde unui stat. Este o relație între două guverne, între două țări prietene”, a declarat Eugen Teodorovici. Așa cum bine a remarcat domnul Radu Carp, Guvernul Ponta nu a inițiat un memorandum care urma să fie aprobat într-o ședință de guvern, ci a semnat direct un acord.
Acordul nu a fost dat publicității. Ce deranjează mai mult? Că acest acord nu e public? Ori poate liberalii români consideră că prin ajutorul acordat basarabenilor, domnul Ponta ar putea evita o eventuală moțiune de cenzură?
Jocurile politice de la București, sunt prea puțin gustate la Chișinău. Să nu înțeleagă liberalii români în ce situație dificilă se află cetățenii moldoveni? Oare în Aviatorilor (sediul central al PNL), să nu se înțeleagă că subiectul Republica Moldova ori Ucraina a căzut de pe lista de priorități a UE și că în aceste momente pe culoarele de la Bruxelles toată lumea discută despre Siria și criza refugiaților? Să nu se înțeleagă că singura șansă a Moldovei pentru a rămâne, târâș-grăpiș, pe drumul pro-european este România? Nu Ponta, Băsescu ori Cătălin Predoiu, ci România?
Cu certitudine, premierul român are dreptate atunci când afirmă că România poate pierde Moldova. „Nu am pierdut Moldova, dar putem să o pierdem. Nimeni în afară de România nu are timp și atenție pentru Moldova. Toată lumea e ocupată cu Siria. Nici de Ucraina nu se mai ocupă. Există o coaliție proeuropeană cu păcatele ei, dar este proromânească și proeuropeană. Proeuropean înseamnă proromânesc. Din punctul nostru de vedere, sigur că trebuie să facă reforme și să-i pedepsească pe cei vinovați de furtul miliardului, dar să nu-i ajutăm la greu, nu putem”, a spus domnul Ponta la B1 TV.
Soarta Republicii Moldova
se joacă chiar în aceste momente. Directoarea biroului regional
al German Marshall Fund doamna Alina Inayeh declara pentru România Liberă
că, prin implicarea în Siria, puterea strategică a Rusiei crește, iar prin
ricoșeu, cea a Ucrainei devine din ce în ce mai slabă. Doamna Inayeh afirmă că
Occidentul a renunțat să mai ceară Rusiei Crimeea și că, pe fondul creșterii
puterii Moscovei și a creării unor condiții propice de negociere cu Vestul,
riscurile din regiune cresc: “Atâta timp cât granițele se pot modifica prin
forță armată fără ca statul invadator să fie pedepsit în vreun fel este un
precedent periculos”.
Implicarea Federației Ruse
în războiul din Siria, la fel ca și implicarea Uniunii Sovietice în războiul
din Afganistan este în strânsă legătură și cu
prețul la petrol. În anul 1979, atunci când tancurile sovietice
intrau în Kabul, prețul unui baril de petrol a urcat la 110 dolari. În prezent,
Kremlinul speră ca prin bombardamentele împotriva ISIS și prin prezența
militarilor ruși în Orientul Apropiat să pună suficientă presiune pe Arabia
Saudită, principalul furnizor de țiței din regiune și artizan al scăderii
prețului mondial la petrol, pentru ca saudiții să își reducă extracțiile de
petrol. Distrugerea ISIS ar fi o victorie a Federației Ruse în regiune și i-ar
face pe ruși din nou frecventabili. Această reușită ar putea duce (de ce nu ?)
la reducerea sancțiunilor împotriva Federației Ruse și la o foarte posibilă
creștere a prețului la petrol.
O revenire în forță a
Federației Ruse îi va da posibilitate să își impună modalitatea de rezolvare a
crizei ucrainene – federalizarea acestui stat. În acest optimist, pentru ruși,
scenariu, Moldova ar intra la pachet.
Unul dintre motivele
izbucnirii crizei politice și financiare din Republica Moldova ar putea avea conexiuni
cu planurile ruse de intervenție militară în Siria. Pentru a se asigura că
Moldova va bate pasul pe loc - iar asta se întâmplă - reprezentanții Moscovei,
prezenți masiv în sistemul financiar bancar și politic moldovenesc, au
instrumentat actuala criză politică. Prezența domnului Kozak ca
afiliat al Băncii de Economii din Republica Moldova vorbește despre faptul că dispariția
miliardului ar putea avea legătură și cu Federația Rusă. Buni cunoscători
ai psihologiei spațiului post-sovietic, în care s-au format liderii AIE-3,
strategii ruși le-au întins o capcană de toată frumusețea. De la începutul
anului 2015, liderii AIE au de-a face cu un război hibrid, în care agresiunea economică
se împletește furtunos cu cea financiară și propagandistică.
Soarta Moldovei depinde de
evoluția intervenției militare ruse în Siria, de creșterea prețului la petrol și
de modul în care statul român va putea să administreze dezvoltarea
evenimentelor politice de la Chișinău.
Participarea domnului Carp
la o manifestare a Academiei de Științe din Republica Moldova a coincis cu
declarația domniei sale pe subiectul Republica Moldova. A fost una care s-a
dorit a fi adresată publicului moldovean? Românesc? Nu știu. Prin încărcătura
lor politică, aceste declarații par a avea ca destinatar publicul bucureștean. Dar auzite de publicul basarbean, ele au o altă rezonanță.
Lipsa
de încredere a domnului Carp în acțiunile Palatului Victoria întru salvarea guvernului
de la Chișinău mă face să cred că formațiunile politice românești nu au o
poziție comună față de ce se întâmplă în capitala moldoveană. Care este soluția comună pentru
salvarea Republicii Moldova? Cea anunțată la 4 octombrie, de secretarul general
al PNL? Domnia sa afirma că, „o soluție pentru detensionarea situației din Moldova ar fi
o tranziție negociată către statul de drept. România ar putea avea rolul de
mediator între participanții la discuții. România ar putea cere la UE să-i
revină funcția de Înalt Reprezentant pentru Republica Moldova.” Asta să fie poziția principalului partid de opoziție din
România față de situația din Moldova? Să fie asta și opțiunea decidentului de
la Cotroceni, domnul Klaus Werner Iohannis? Poate ea fi asumată și de către
decidentul din Palatul Victoria? Ori nu?
Care să fie oare consensul partidelor
politice pe Republica Moldova, înțelegere pe care președintele României o cerea
instituțiilor statului român și partidelor politice în discursul său de
inaugurare? Au instituțiile statului român un plan concret pentru
menținerea Moldovei în siaj european ori, unica soluție găsită, ajutorul bănesc, nici el nu va veni?
Repetată ca o sentință, afirmația care spune că ajutorul românesc destinat Republicii Moldova nu va veni, sugerează că Bucureștiul și-a jucat ultima carte și că indiferent dacă rușii câștigă în Siria ori nu, România a pierdut
încă odată Moldova. Să fie chiar așa? Nu cred și nu o doresc.
