Anul
politic 2017 în Republica Moldova se va contura și derula în funcție de
contextul politic internațional. Decidenții politici moldoveni au un
instinct de supraviețuire bine dezvoltat și își vor construi politicile
în funcție de bătaia vântului geopolitic și a umorilor decidenților
ruși, europeni și români.
Victoria PSD-ului la alegerile
parlamentare românești vine să schimbe filosofia relațiilor bilaterale
moldo-române. Formațiunea politică care deține decizia politică la
Chișinău, Partidul Democrat din Moldova, are relații amicale cu social
democrații români, cele două partide fiind membre ale aceleiași familii
politice europene.
Declarația de la sfârșitul lunii august a
ambasadorului american la Chișinău, domnul James Pettit, că Republica
Moldova nu e România, și că Moldova trebuie să rămână un stat suveran și
independent, în interiorul unei granițe sigure, a tăiat apetitul
decidenților bucureșteni pentru impunerea și dezvoltarea unei ideologii
unioniste. Declarația “Moldova nu e România” este de fapt principala declarație politică a anului 2016.
E o punere la punct a tuturor celor care, de la București, încercau să
tuteleze Chișinăul. Rezultatul se cunoaște, în România, formațiunea
politică condusă de domnul Băsescu abia a trecut pragul
electoral. Declarația oficialului american a sugerat că, la granița de
est a României, Statele Unite își doresc păstrarea actualului status quo
geopolitic.
E știut că PSD-ul are un discurs reținut
față de ideile unioniste, de aici și discursul pragmatic referitor la
Republica Moldova. Planul de acțiune pentru Republica Moldova, care a
fost discutat la CSAT, va fi modificat. Obiectivul strategic al
României, de integrare europeană a spațiului dintre Prut și Nistru, va
râmâne însă același, schimbările țin de asumarea responsabilității
pentru implementarea lor. Puțin probabil ca Președintele
Iohannis, după înfrângerea PNL, să mai dorească vizibil ca Palatul
Cotroceni să fie centrul de comandă al acestei strategii, ar fi imoral.
Centrul de greutate se va muta către Palatul Victoria, acolo unde mă
aștept să apară un Birou de gestionare al relațiilor București-Chișinău.
Administrarea corectă și pragmatică a
acestor relații va duce la creșterea numărului de investiții românești
în Republica Moldova. Ambasadorul României la Chișinău, domnul Daniel
Ioniță, a declarat că statul român este interesat să investească în
domeniul energetic și în infrastructura de transport. Chișinăul oficial a
anunțat recent că va privatiza cele două rețele de distribuție a
energiei electrice, RED Nord și RED Sud. Companiile energetice românești
și-au declarat intenția de a fi prezente pe piața din Republica
Moldova. Știm că România are ca obiectiv majorarea exporturilor de
energie electrică în Republica Moldova, prin realizarea de noi
interconexiuni, probabil în 2017 printre potențialii cumpărători ai
celor două rețele de distribuție s-ar putea număra și TransElectrica.
Din fruntea statului moldovean,
președintele Igor Dodon apare în public cu discursuri care sugerează că
va intra în conflict cu majoritatea parlamentară de la Chișinău. Domnia
sa s-a declarat a fi împotriva deschiderii unui punct de contact NATO în
Moldova, împotriva reformei sistemului de pensii, împotriva modului în
care a fost numit procurorului general și că va încerca să apropie
Moldova de Federația Rusă. Prima vizită oficială pe care o va
întreprinde domnia sa va fi la Moscova unde se va întâlni cu
președintele Putin.
Nu cred că noul șef al statului
moldovean își dorește în mod real o confruntare, pe viață și pe moarte,
între el și corpul de deputați. Ea dă bine la electorat, dar este un
semnal prost potențialilor investitori. Moldova, are, mai mult ca
oricând, nevoie de investiții. Probabil, bătăliile dintre cele două
instituții vor exista, dar nu cred că vor depăși limita bunului simț.
Domnul Dodon face eforturi pentru a deschide piața de desfacere din
Federația Rusă pentru întreprinderile moldovene. În ianuarie 2017, cu
ocazia vizitei oficiale în Federația Rusă, președintelui Dodon i se va
face acest cadou. Desigur, Republica Moldova va plăti pentru asta – o
pierdere necesară. Dincolo de interesul pe care îl are pentru regiunea
transnistreană, partea rusă s-a arătat a fi interesată de investiții în
energetică și transport.
În 2014 oficialii Ministerului Economiei
afirmau că Republica Moldova le-ar putea oferi investitorilor ruși spre
privatizare companiile
statului care administrează rețele teritoriale de distribuție de
energie electrică, precum și monopolul de stat pe telefonia fixă,
Moldtelecom. S-a vorbit chiar și despre concesionarea rețelei de căi
ferate tot către ruși. E clar că, pentru deschiderea pieței de desfacere
a Federației Ruse, statul moldovean va plăti. Probabil, pe chestiuni
strategice, diferențele de opinie dintre majoritatea parlamentară și
președinte vor fi lăsate la o parte și domnul Candu, domnul Filip și
domnul Dodon se vor întâlni pentru a calcula, de comun acord, cedările
pe care Moldova le poate suporta. Deocamdată, dincolo de subiectul care
ține de regiunea transnistreană și respecatarea principiului de
neutralitate de către statul moldovean, nu știm care vor fi aceste
renunțări.
Știm însă că majoritatea parlamentară va
începe procesul de schimbare a sistemului electoral din Republica
Moldova și introducerea sistemului mixt – 50% din deputați vor fi aleși
în circumscripții uninominale, 50% vor fi aleși pe liste de partid. În
2013, deputații au votat pentru introducerea acestui sistem electoral,
prin votul comun al comuniștilor și liberal-democraților moldoveni
această modificare a fost revizuită.
La preluarea funcției de președinte al PDM, domnul Vlad Plahotniuc, a avut un discurs în care și-a prezentat viziunile politice.
Potrivit ideilor prezentate, Partidul Democrat din Moldova se va
transforma într-un partid statalist care va promova moldovenismul
pro-european. Întoarcerea la resursele interne ale statului moldovean,
atât financiare, cât și umane, este o soluție extremă pentru
supraviețuire. Probabil este vorba de o speranță pe care liderul PDM o
oferă unei societăți atomizate, îmbătrânite și marcată de sărăcie. E o
voință politică care face apel la patriotism. Domnul Plahotniuc aruncă
societății dintre Prut și Nistru o provocare inedită, dar foarte corectă
– dacă nu noi, atunci cine? Probabil, echipa condusă de Vlad Plahotniuc
și-a dat seama că în actualul context politic internațional, cu o Rusie
care joacă dur și are interesul să slăbească suveranitatea statului
moldovean, cu o Uniune Europeană slăbită și care a oprit înaintarea
către Est, cu o Românie care este frământată de propriile griji, Moldova
nu poate sta la infinit cu mâna întinsă la mila imperiilor. S-ar părea
că decidenții moldoveni au înțeles înțelepciunea zicalei care spune că ”D-zeu îți dă, dar în traistă nu îți pune!”
Una peste alta, peste Prut anul
2017 va fi un an dificil. Dar oare când a avut Moldova parte de ani
buni? Politicienii moldoveni, ca și locuitorii dintre Prut și Nistru,
s-au obișnuit să supraviețuiască la răscruce de vânturi. De asta, cu
toții, știm că, sub vremi nu suntem decât niște ”trestii gânditoare”.
