Primul
turneu european al președintelui Trump a făcut-o pe Angela Merkel să declare că,
pentru europeni, a sosit timpul să-şi ia destinul în propriile mâini, nu mai pot
depinde în întregime de SUA. Colac peste pupăză, la întrunirea G7 din Sicilia, președintele
american a refuzat să acorde sprijinul său pentru acordul privind schimbările
climatice semnat la Paris. O catastrofă, au scris majoritatea ziarelor europene. La
summit-ul NATO de la Bruxelles, Donald Trump a insistat asupra a două lucruri,
bugetul de 2% şi implicarea în lupta împotriva terorismului. Dar s-a referit şi
la situaţia de la frontiera estică a NATO. ”În viitor, NATO trebuie să-şi
concentreze eforturile, atât asupra terorismului şi imigraţiei, dar şi în ceea
ce priveşte ameninţările Rusiei şi situaţia de la frontierele estice şi sudice
ale NATO”, a afirmat preşedintele american. De aici.
Anunțul
Administrației Prezidențiale a României, că președintele Iohannis va efectua, în perioada 4 - 9 iunie, o vizită oficială în
Statele Unite ale Americii, unde va avea o
întrevederea cu liderul de la Casa Albă, a venit pe neașteptate. Nimeni
nu a știut despre vreun efort al externelor românești pentru atingerea acestui
scop. Potrivit Administrației Prezidențiale, cei doi oficiali vor
discuta perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului strategic
dintre România și Statele Unite. Mai ales că în 2017 se împlinesc 20 de ani de
la lansarea acestuia.
Să
fie catastorfa enunțată de liderii europeni o oportunitate pentru România? Washingtonul
oficial, prin vocea șefului de la Casa Albă, și-a declarat intenția de a întări
flancul sud-estic al NATO. Probabil acest lucru se va face prin mutarea, undeva
pe teritoriul statului român a unei baze militare americane care în prezent se
află dislocată pe teritoriul unor state cu un discurs mai puțin prietenos la
adresa Statelor Unite. Poate Rammstein din Germania ori Incirlik din Turcia. O oportunitate căci, Statele
Unite își vor proteja banii, utilajele și oportunitățile, asta însemnând că România
va beneficia și ea de securitatea americană. Doar că, într-un comentariu recent,
Sorin Roșca Stănescu nota că problema României în relația cu Statele Unite, nu
este cea de securitate, ci este una de natură economică. Îi dau dreptate. În comparație cu
alte state ale Uniunii Europene, în România, Washingtonul are cele mai mici
investiții economice. “Dacă am avea relații economice la un cu totul alt scor
decât cel prezent, atunci, într-o perspectivă rezonabilă de timp, toate
celelalte componente ale axei București-Washington și-ar îmbunătăți
semnificativ parametrii”, scrie Sorin Roșca Stănescu. De
aici.
Este
vizita președintelui Klaus Johannis „un semn al creșterii substanțiale a
relevanței și valorii strategice a României”, “un indicator al faptului că statul român are un nou rol
în regiune. cel de lider regional”, așa cum notează Iulian Chifu? De
aici.
Și
da, și nu. Parteneriatul Strategic dintre Statele Unite și
România râmâne a fi bătut în cuie, România este/va fi un actor esențial
pro-american în regiune. Însă doar creșterea investițiilor economice americane
în economia românească va transforma statul român într-un pilon de stabilitate
la frontiera NATO și a Europei.
Nu
cred că președintele american va discuta cu cel român despre relația cu
Federația Rusă ori despre “oferta” Ucrainei de a crea un “culoar verde” pentru
retragerea Armatei a XIV-a staționată pe teritoriul Republicii Moldova, așa cum
sugerează într-un recent comentariu Andrei Vlășceanu. De
aici.
Dezastruoasa
vizită a lui Trump în Europa, a fost cea care a influenţat decizia de a-l
invita pe preşedintele României la Casa Albă. Statele Unite au nevoie de
România din punct de vedere propagandistic, atât pe interior, unde președintele
Trump suferă de o scădere a popularității sale, cât și în plan extern, mai ales
pentru a contrabalansa afirmația potrivit căreia UE nu contează foarte mult
pentru Statele Unite. Statele Unite au nevoie de România pentru a dovedi
tuturor că, în ciuda administrației de la Casa Albă, America mai are prieteni.
Dezechilibrul
strategic de la Marea Neagră, situația din zona Donbas și conflictul înghețat
de pe Nistru sunt factori care contribue la o permanentizare a stării de
incertitudine din Republica Moldova. Oportunitatea Bucureștiului poate schimba
incertitudinea Chișinăului. Plusul de putere pe care l-ar putea câștiga România
în urma vizitei domnului Iohannis la Washington depinde de domnia sa și de
consilierii pe care-i are la Cotroceni. Un plus de putere care-i va oferi avantaje în plus Bucureștiului pentru contracararea scenariilor ruse la adresa Republicii Moldova.
În
ianuarie 2017, la venirea în funcție a ministrului Teodor Meleșcanu,
cofondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, colonelul (r)
Ion Petrescu afirma că noul ministru de externe are de câștigat două pariuri
profesionale: „Primul este organizarea vizitei de stat a președintelui României
la Casa Albă. Al doilea îl constituie inițierea consultărilor diplomatice pentru
o întrevedere a șefului statului român cu omologul său rus.” De
aici.
Nu
știu dacă președintele României va ajunge sau nu la Moscova. O va face dacă va avea mandat. Una peste alta, îl
vedem că ajunge la Washington: dacă președintele României va face treabă bună la
Casa Albă, va câștiga un al doilea mandat la Cotroceni. Prin treabă bună
înțeleg, dislocarea unei baze americane în interiorul României și venirea, pe
termen lung, a investițiilor americane în industria românească (atât cât a mai
rămas). Acest favorabil scenariu pentru România, repet, cel de pilon de
stabilitate economică și militară în regiune și principal partener al Statelor
Unite în Sud Estul Europei, va fi cel care va face ca ancora Republicii Moldova
către Occident să fie la București. În acest caz, nici un scenariu rusesc nu va
prinde la Chișinău.
Sunt sigur că, la Cotroceni, s-a înțeles că, în vizită la Casa Albă, președintele român trebuie să aibă lecțiile bine făcute. Un eșec ar fi catastrofal. Aflu că, luni 5 iunie, președintele României a ajuns la Washington. Întâlnirea cu președintele Trump e programată pentru vineri, 9 iunie. Cred că are suficient timp pentru a se pregăti să-i spună președintelui american, care are răbdarea și atenția limitată, unde se află România, ce reprezintă, ce oferă și ce dorește în schimb.
