
Înclin
să fiu de acord cu Igor Dodon atunci când afirmă că tergiversarea acestei validări
a fost una intenționată – probabil, Andrei Năstase și Maia Sandu au vrut să îi
testeze puterea de rezistență. Cei doi au încercat, prin metoda contestațiilor și
a vizitelor făcute în diaspora moldoveană, să își consolideze electoratul.
Doamna Sandu a scăpat din captivitatea mediatică a lui Andrei Năstase, plecând
la Londra. Ciudat e că în ziua în care judecătorii Înaltei Curți discutau
validarea mandatului lui Dodon, doamna Sandu a preferat să rămână în Marea
Britanie. Semn că, după o lună de la prezidențiale, nu și-a revenit din șocul
înfrângerii și nu are puterea să treacă peste, mai departe în lupta politică. Să fi renunțat Maia Sandu la tot și Andrei Năstase să fie
cel care va face anunțul despre necesitatea unirii dreptei moldovenești într-un nou proiect politic? Nu știu, râmâne să vedem.
Nu sunt
de acord cu Igor Dodon atunci când afirmă că, din funcția de șef al statului
moldovean, ar fi putut să împiedice deschiderea punctului de contact NATO în
Moldova, reforma sistemului de pensii ori numirea procurorului general. Toate
aceste procese au avut parte de votul majorității parlamentare, o dispută între
șeful statului și corpul de deputați ar fi aruncat o umbră proastă asupra
startului noului mandat prezidențial. Nu cred că noului președinte îi arde de
asta.
Imediat
după afișarea rezultatului turului doi al prezidențialelor, domnul Dodon a
anunțat că va fi președintele tuturor, deci și președintele celor care nu l-au
votat. E obligat să facă asta. De ce? Pentru că domnia sa a fost votat nu numai
de către simpatizanții clasici ai socialiștilor moldoveni, cei despre care se
spune că ar fi persoane în etate, care stau în provincie și nu au multă carte.
Diferențele dintre profilurile electorale ale celor care au votat-o pe Maia
Sandu și martorii lui Dodon nu sunt atât de mari cât le place unora să creadă. Dodon
a fost votat și de populația urbană, și de cei cu multă școală, și de tineri
dar și de maturi.
Așa
că, domnul președinte să facă bine și să își echilibreze retorica. Că e
președintele tuturor cetățenilor! Da, sunt de acord că Moldova trebuie să facă
eforturi pentru a deschide piața de desfacere din Federația Rusă. Probabil, anul
viitor, cu ocazia vizitei oficiale în Federația Rusă, președintelui Dodon i se
va face acest cadou. Desigur, Republica Moldova va plăti pentru asta – o pierdere
necesară. Dacă nu vor o apocalipsă, domnul Candu, domnul Filip și domnul Dodon
vor trebui, de comun acord, să calculeze, repede și din timp, aceste cedări.
Federația Rusă va juca dur, interesele
ei nu sunt într-un acord total cu interesele suverane ale statului moldav. Dar dacă, la colacul de salvare aruncat de Uniunea
Europenă și România, politicienii moldoveni vor și gura de oxigen rusească, ei
trebuie să elaboreze planul în care să împace, atât capra geopolitică, cât și
varza moldovenească.
Nu cred deloc afirmației care spune că Uniunea
Vamală ar fi o soluţie pentru Moldova, această retorică valorează doar cât o
ceapă degerată atât timp cât Republica Moldova nu are frontieră cu o țară care
face parte din această asociație.
Nu cred că, după victoria lui Trump,
Uniunea Europeană mai are interesul de a înainta victorioasă către Est.
Bruxelles-ul și-a oprit extinderea și acum își dorește menținerea status
quo-ului și liniștea la frontierele externe.
Și nu cred că românii își doresc să se
unească cu Moldova. Dacă ar fi vrut asta ei ar fi ales la alegerile
parlamentare din România, partidul domnului Băsescu – Partidul Mișcarea
Populară. Este singura formațiune politică care a militat deschis pentru unire,
dar ea abia a acumulat voturi pentru a-l trece pe Traian Băsescu pragul
Parlamentului de la București.
În acest context politic, noul
președinte moldovean, validat deja de către Curtea Constituțională, nu are de
urmat multe scenarii. Ce îi rămâne de făcut domnului președinte Dodon? Un
singur lucru: să ne unească
pe interior. Va reuși asta doar dacă va fi și președintele celor care nu l-au
votat. Sunt destui ca mine.