
Potrivit
tuturor sondajelor Igor
Dodon este favoritul cursei prezidențiale care a început deja în Republica
Moldova. Un ultim sondaj îi acordă președintelui socialist 29,0% din voturi,
urmat, la mare distanță, 12,9%, de Maia Sandu. Pe locul trei s-ar afla Andrei
Năstase cu 11,1%. Și opțiunea pentru Uniunea Europeană a scăzut, doar 37% dintre
respondenți își mai doresc integrarea europeană - 40% ar vota pentru apropierea
de Uniunea Vamală Eurasiatică.
Pe 15
septembrie, la emisiunea Puterea a Patra a TV N4, președintele socialiștilor
moldoveni a declarat că, a
adunat deja peste 350 de mii de semnături întru susținerea sa. Să
presupunem că informația este veridică. În cazul în care liderul socialist are
adunate un număr atât de mare de semnături, înseamnă că biletul pentru turul al
doilea al alegerilor prezidențiale se află în buzunarul lui. Toți acești 350 de
mii de moldoveni sunt potențiali cumpărători ai florilor cu care îi vor
întâmpina la Chișinău pe omuleții verzi de la Tiraspol!
În cadrul aceleiași emisiuni,
președintele PSRM a spus că ar fi bine ca Republica Moldova să devină federație
iar regiunea transnistreană ar trebui să
se bucure de o largă autonomie.
În condițiile în care, după numărarea a 60% din voturi, Partidul Rusia Unită a
obținut o majoritate absolută de locuri în Duma de Stat a Federației Ruse, iar
analiștii politici dau reală candidatura lui Putin pentru un al patrulea mandat
prezidențial, este clar că politicile Moscovei pentru Ucraina și Republica Moldova
nu vor suferi modificări. De fapt acesta este mesajul indirect pe care ambasadorul
Federației Ruse în Moldova l-a transmis, duminică, 18 septembrie, când a
declarat că înaintea alegerilor
prezidențiale, vicepremierul Rogozin va face o vizită la Chișinău – Moscova
îi acordă liderului socialist suportul necesar pentru a câștiga alegerile!
De
asta, dacă va ajunge în fotoliul de președinte al Republicii Moldova, Dodon va fi obligat să își respecte promisiunile.
Federalizarea statului moldovean înseamnă de fapt permanentizarea trupelor ruse dislocate pe
teritoriul Republicii Moldova.
Sublinierea vine să aducă aminte
cititorului faptul că, deși este ales prin vot direct, actualmente, în
Republica Moldova șeful statului are puține prerogative, în schimb va avea reprezentativitate.
De aici, tentația ca șeful instituției prezidențiale să își dorească mărirea împuternicirilor
și să intre pe această temă în coleziuni cu instituția parlamentară.
După
summit-ul de la Bratislava, acolo unde ar fi trebuit să se discute viitorul
Uniunii Europene, constat că, Uniunea
Europeană nu este capabilă să își formuleze, clar și concis, viitorul. În
această incertă situație, doar România, stat santinelă la granița de est a UE, rămâne
a fi singurul stat interesat de destinul
european, sau nu, al Republicii Moldova. Declarațiile ambsadorului României la
Chișinău, Daniel Ioniță, sunt ferm și clar formulate – principalul
obiectiv al statului român este susținerea parcursului european și reconectarea
Moldovei la spațiul comunitar.
Mă
întreb însă, oare cum vor arăta analizele riscurilor de securitate ale
instituțiilor specifice românești în cazul în care, admitem că alegerile
prezidențiale din Republica Moldova vor fi câștigate de omul Moscovei, Igor
Dodon? Repet, victoria lui Dodon la prezidențialele din Moldova înseamnă federalizarea
statului moldovean și permanentizarea prezenței trupelor ruse în apropierea
granițelor statului român.
Dar,
o victorie a liderului PSRM în Republica Moldova poate afecta rezultatul
alegerilor parlamentare care vor avea loc pe 11 decembrie în România. Chiar
dacă a ieșit învingător în alegerile locale românești și este cotat cu cele mai
mari șanse de a câștiga majoritatea în Parlamentul de la București, PSD-ul ar
trebui să fie cel mai îngrijorat de rezultatele alegerilor prezidențiale din
Republica Moldova. De ce? Pentru că un rezultat nefericit între Prut și Nistru,
în mâna inamicilor social democrației române se poate transforma într-o armă redutabilă,
una care le poate fura importante puncte electorale. Sunt sigur că eventuala
victorie a lui Igor Dodon în Moldova, în luna noiembrie, ultima lună de
campanie a parlamentarelor românești, va fi numărul unu pe agenda electorală!
Într-un interviu recent, ambasadorul român de la Chișinău, Daniel Ioniță,
afirma că, Moldova
este un fel de playground, câmp de experimentare pentru tot soiul de riscuri,
amenințări clasice ori hibride. Are dreptate.
De ce nu am crede că, în scenariul în care Dodon câștigă alegerile
prezidențiale, își va dori mai multe împuterniciri pentru a realiza federalizarea Republicii Moldova? De ce nu am
crede că, pentru a obține aceste prerogative, va iniția un referendum pentru transformarea republicii parlamentare în republică prezidențială, așa cum, pe
timpuri, și-a dorit Petru Lucinschi? De ce nu am crede că o ciocnire a
Președinției cu Parlamentul Republicii Moldova ar avea ca rezultat apariția unor tulburări interetnice la
care Federația Rusă, garant al stabilității Moldovei, să reacționeze rapid prin
trimiterea trupelor ruse, din Tiraspol, la Chișinău? Nu vă vine a crede așa ceva? Dar militarii ruși staționați în regiunea
separatistă au făcut exerciții militare alături de cei transnistreni și au
învățat cum se trece Nistrul!
Credeți că e imposibil? La cât de iraționali sunt decidenții ruși și la cât
de preocupați sunt alți actori internaționali, nu cred că o asemenea
desfășurare de acțiuni ar fi irealizabilă.
Și nu cred absolut de loc că, în fața acestui scenariu, România, prin vocea
președintelui Klaus Iohannis ar avea puterea de a reacționa. Singurii care pot
împiedica o atare evoluție sunt doar cei care vor participa la vot în data de
30 octombrie. Doar ei dețin puterea de a stopa așa ceva.
Dar, dacă vreți să-i întâmpinați cu flori pe omuleții verzi, știți ce
aveți de făcut.