miercuri, 26 iulie 2017

BĂTĂLIA PENTRU CONTROLUL EUROPEI SE DĂ LA TIRASPOL



Cine controlează cordonul de Est, de la Baltică la Marea Neagră, controlează practic securitatea celor două blocuri geopolitice antagoniste – Rusia și UE, spunea George Friedman în 2009. De aici.


Friedman anticipa importanței Poloniei și a României, sub influența Statelor Unite care dorește în prezent să pună presiune pe Rusia. Țările Europei Occidentale, anchilozate de beneficiile energetice oferite de Moscova, sunt reticente în a oferi sprijin acestei idei. 


Anticipând un viitor în care influența Washingtonului în țările Europei de Est a crescut,  Federația Rusă nu a stat cu mâinile în sân. În Ungaria, Slovacia, Serbia și Bulgaria exercițiul puterii îl efectuează lideri mai mult sau mai puțin filoruși. Ocuparea Crimeei, spargerea Ucrainei, a fost un răspuns oferit de Kremlin strategilor americani.


România, prinsă între interesele SUA și cele ale Uniunii Europene, face un delicat joc geopolitic. Bucureștiul oficial are aceeași traiectorie ca și Varșovia, (prezența președintelui Iohannis la summi-ul celor trei mări demonstrează asta) dar importanța lui economică este ceva mai mică. Federația Rusă își folosesc energiile pentru a submina toate aceste eforturi americane, folosind duplicitatea și ignoranța oamenilor politici de la Bruxelles, dar și din Polonia și România. 


Cine controlează cordonul de Est, de la Baltică la Marea Neagră, controlează practic securitatea celorlalte două. Moscova caută punctele slabe ale acestui coridor de securitate.


Pentru România, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Moldova.


Pentru Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Ucraina.


Pentru Federația Rusă, Ucraina este extrem de importantă. Ea oferă două lucruri: poziţie strategică şi produse naturale şi agricole. Plasarea geografică a statului ucrainean arată că el este vital pentru interesele de securitate ale rușilor. Moscova se află la numai 480 de kilometri de frontiera ruso-ucraineană, capitala rusă fiind despărțită de o câmpie uriaşă, uşor de traversat, dar greu de apărat. 


Dacă bătălia pentru dezmembrarea Ucrainei se dă pe față, bătălia pentru celălalt călcâiul stâng al lui Ahile, Moldova, este una de culise. Poziționarea geografică a statului moldovean, face ca Moldova să fie cheia de boltă pentru cucerirea cordonului de securitate de la Baltică la Marea Neagră. Confruntarea va cunoaște turații maxime în 2018, un an electoral.


Majoritatea deputaților moldoveni au schimbat sistemul electoral dintre Prut și Nistru. Pentru a sensibiliza mai tare Bucureștiul și Bruxelless-ul, opoziția politică extra parlamentară a lansat ideea că schimbarea îi avantajează pe socialiștii moldoveni și că liderul Partidului Democtrat din Moldova ar avea de gând să-i asigure președintelui Dodon, liderul de facto al PSRM, o majoritatea absolută în alegerile parlamentare din 2018. Fals. 


Comentatorul politic moldovean, Nicolae Negru, explică de ce: „Chiar dacă PSRM ar obține jumătate din voturile acordate partidelor, i se vor atribui doar 25 de mandate din 101. Pentru a avea o majoritate absolută trebuie să adune încă 26 din circumscripțiile uninominale, ceea ce nu este garantat.(…) În circumscripțiile uninominale câștigul va depinde nu numai de culoarea politică a candidatului, dar și de calitățile sale personale. Iar la capitolul „personalități” socialiștii nu sunt cei mai tari.” De aici.
 

Ar putea câștiga Moscova bătălia electorală din Republica Moldova? Teoretic acest pericol există. În ciuda faptului că Occidentul a ajutat Republica Moldova cu multă asistență, în societate nu există o fermă atitudine anti-rusă: între Prut și Nistru, de ani de zile, cel mai popular politician este Vladimir Putin. Iulian Fota are dreptate, în Moldova  criza este mult mai profundă decât cea politică, problema cea mare, nu este orientarea politică, este incapacitatea moldovenilor de a se dezvolta ca țară.” De aici.


Da, statul moldovean nu și-a putut dezvolta până la capăt statalitatea și ansamblul instituțiilor care definesc o țară. Motivul? Rusia a găsit, și întreținut, conflicte ideologice care au scindat, din interior, clasa politică moldoveană. De asta, în tematici majore pentru statalitatea moldavă, ca rezolvarea problemei transnistrene, oficialii moldoveni nu au vorbit niciodată pe o singură voce.  


Pentru a menține Ucraina în sfera ei de influență, Moscova va încerca să influențeze rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova. O majoritate parlamentară a socialiștilor îi va permite președintelui Dodon să își sporească pârghiile de putere și să transforme statul moldovean într-o federație în care trupele ruse ar putea avea o bază militară permanentă.


Pe de altă parte, democrații moldoveni, încearcă să păstreze o relativă stabilitate economică și să mențină Moldova în siajul Uniunii Europene. De asta, Parlamentul și Executivul de la Chișinău au acțiuni care vin să echilibreze discursul pro-rus al Președinției moldovene.  


Bătălia pentru Moldova nu se dă doar la Chișinău. Acesta este motivul pentru care președintele Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc, a solicitat ajutorul Statelor Unite și al Uniunii Europene în soluționarea conflictului transnistrean. De aici.


Intenția președintelui Igor Dodon de a participa la manifestările care vor avea loc în regiunea transnitreană cu ocazia a 25 de ani de prezență a trupelor ruse pe Nistru, reprezintă un semnal distinct că președintele Republicii Moldova dorește să intre în conflict cu Parlamentul și Executivul moldovean. Amintesc că, anterior, șeful statului moldovean a criticat declarația Parlamentului care cerea retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. 


Spuneam că, pentru Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Ucraina. Moldova este cheia de boltă pentru controlul regiunii Odessa și posibila  deconstruire a statului ucrainean. Pentru Moldova, călcâiul lui Ahile este Transnistria. 


Bătălia pentru controlul cordonului estic de securitate, de la Baltică la Marea Neagră, se dă la Tiraspol, în formatul 5+2.

luni, 24 iulie 2017

MIHAI TUDOSE LA CHIȘINĂU – O NOUĂ ABORDARE A ROMÂNIEI FAȚĂ DE REPUBLICA MOLDOVA



La sfârșitul săptămânii trecute, în capitala Republicii Moldova au avut loc manifestații pro și contra trecerii la sistemul electoral mixt. Într-un larg consens parlamentar, 74 de deputați moldoveni au votat trecerea la sistemul de vot mixt prin care 50 de deputați ar urma să fie aleși pe liste de partid, iar 51, direct de către cetățeni, în circumscripții uninominale. La definitivarea proiectului de lege au fost luate în considerare recomandările tehnico-juridice ale Comisiei de la Veneția. De aici.


Partidul Popular European (care deține principalele pârghii de putere în Uniunea Europeană) a criticat schimbarea sistemului electoral din Moldova, condamnând ignorarea recomandărilor politice ale Comisiei de la Veneția și a cerut Comisiei Europene să oprească orice finanțare și să reevalueze Acordul de asociere UE-Republica Moldova. De aici.


Prezent într-o vizită de lucru în Republica Moldova, premierul României, Mihai Tudose a comentat schimbarea sistemului de vot între Prut și Nistru afirmând că “nu este nimic ieșit din comun”: "Schimbarea acestui sistem este un drept al parlamentului. Este schimbarea unui sistem democratic cu alt sistem democratic. Nu este nimic ieșit din comun. Ceea ce este ieșit din comun este distorsionarea realității, de cei care au ajuns cu mesajul la Bruxelles întors complet. România și-a modificat și ea sistemul de alegeri de câteva ori, cu acel vot uninominal. Lucrurile s-au liniștit când s-au convins că ceea ce am făcut nu a ieșit din zona democratică".De aici.


La rândul său, premierul moldovean Pavel Filip a declarat că declarațiile de la Bruxelles "au fost făcute de către o familie politică, dar nu de către oficialii Uniunii Europene. Cu părere de rău s-a reușit a fi exportată această polemică politică dintre formațiunile politice de la Chișinău pe platforma UE", a declarat Filip la conferința de presă susținută împreună cu premierul român, Mihai Tudose. 


Imediat după declarațiile făcute de premierul României, președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, a scris pe rețelele de socializare că “regretă” declarațiile primului ministru Tudose și a susținut că prin acest anunț, șeful Guvernului de la București a „încurajat public adoptarea unui sistem electoral care va favoriza forțele pro-Kremlin la următoarele alegeri”. Maia Sandu a solicitat ca autoritățile române „să fie mai atente” la evenimentele din Republica Moldova. De aici.


Sunt convins că autoritățile române sunt foarte atente la tot ce mișcă  între Prut și Nistru, dar și peste. România este la frontiera Uniunii Europene, deci are tot dreptul să se informeze/să știe ce se întâmplă în vecinătatea ei. La Victoria și Cotroceni (dar și la alte instituții) se cunoaște, în detaliu, mai toate dedesubturile fenomenului politic moldovenesc. Doamna Maia Sandu ar trebui să cunoască că, mesajele transmise de premierul României în cadrul unei vizite peste hotare sunt coordonate cu Ministerul de Externe. Nici un premier nu face declarații după ureche. 


Amintesc doamnei Sandu (dar și altora la fel de vocali ) că, la sfârșitul lunii noiembrie 2016, în urma ședinței Consiliului Suprem de Apărare al Țării, (echivalentul Consiliului Suprem de Securitate din Republica Moldova), sub coordonarea Administrației Prezidențiale a României, a fost creat un grup de lucru interinstituțional care a elaborat planul de acțiune pe termen mediu și lung referitor la relația României cu Republica Moldova. Așa că, autoritățile române sunt atente la ultimele evoluții de la Chișinău. În 2016, după ședința CSAT-ului, președintele României, a spus că „obiectivul strategic al României este integrarea europeană a Republicii Moldova”. "Obiectivul nostru strategic, așa cum este reflectat în acest plan pe care l-am aprobat astăzi, este integrarea europeană a Republicii Moldova, adică susținerea orientării clare, ireversibile a Republicii Moldova spre UE și a conectării proeuropene a Chișinăului cu instituții puternice, cu o democrație solidă, proces în care România poate și trebuie să joace rolul principal", a declarat președintele Iohannis, la Palatul Cotroceni, după ședința CSAT.  


Planul aprobat în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu a fost încă făcut public. Este dreptul autorităților române de a proceda în așa mod, Moldova fiind un subiect de confruntare geopolitică. Observ că acțiunile statului român vin să conecteze Chișinăul de București și de acolo, la Europa. Până la şedinţa comună a celor două Cabinete de Miniștrii, anunţată a se produce în toamna lui 2017 la Chişinău, vor avea loc întâlniri periodice, o dată pe lună sau la trei luni, în format de comitete interministeriale care vor analiza stadiul de implementare a proiectelor bilaterale de interconexiune energetică. 


S-ar pare că, la ședința CSAT din noiembrie 2016, s-a stabilit ca relația România - Republica Moldova să funcționeze pe principiul mai puține vorbe și mai multe fapte. Numirea ambasadorului Daniel Ioniță face parte din acest pargmatism politic.


Noua viziune a Bucureștiului față de Chișinău este criticată de adepții unei implicări mai vocale a României în politicile interne ale Republicii Moldova. Liderul PLDM, Viorel Cibotaru sugera că premierul României ar fi trebuit să se întâlnească cu formațiunile politice moldovenești din opoziție și se arăta mirat de faptul că primul ministru Tudose nu a făcut asta. 


România nu se amestecă în politica internă a altui stat. Nici măcar a Republicii Moldova, cel de al doilea stat românesc. Utilitatea practică a acestei noi abordări, ține de construirea cordonului ombilical care va lega Moldova de România și de Uniunea Europeană: interconexiunile energetice. Până la sfârșitul anului 2018, anul Centenarului Marii Uniri, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău va fi construit. De asemenea, va începe și interconectarea Moldovei la rețeaua de electricitate a României. Iată adevăratele pârghii de putere pe care le va deține România în Republica Moldova. 


Comentatori politici de la București afirmă că noul sistem electoral al Republicii Moldova ar aduce la putere Partidul Socialiștilor. De aici.


Nu cred acestei aserțiuni. Nu cred nici vocilor care afirmă că statul român ar trebui să se manifeste mai ferm în politicul moldav. Un amestec vocal al României în viața politică din Republica Moldova ar fi un argument în plus pentru o ingerință și mai profundă a Federației Ruse la Chișinău. Noile pârghii de putere ale României își vor dovedi eficacitatea în 2018, atunci când simpatizanții socialiștilor vor înțelege că lumina nu mai vine de la răsărit.