sâmbătă, 3 decembrie 2016

ȘI CE SĂ CAUTE DODON LA RECEPȚIA DE 1 DECEMBRIE



Presa de la Chișinău scrie că, președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, a preferat pe 1 decembrie, Ziua Națională a României, să meargă la un concert susținut de o interpretă din Federația Rusă, în loc să dea curs invitației la recepția oferită de Ambasada României în Republica Moldova. Ziariștii moldoveni afirmă că, prin lipsa lui de la recepția oficială oferită de ambasadorul român, președintele ales ar fi dat dovadă de lipsă de tact diplomatic, deoarece domnul Dodon a promis relaţii bune cu statele Uniunii Europene, inclusiv cu România. De aici.

Nu cred că, pentru lipsa lui Dodon de la recepția oficială, ambasadorul României la Chișinău are motiv serios de supărare: Igor Dodon este doar președintele ales, el încă nu a fost investit. Domnul Dodon, ca și întreg corpul diplomatic acreditat la Chișinău, își dă seama de acest lucru. Așa că, acuzațiile la adresa lui îmi par înainte de vreme. 

Nici președintele Klaus Iohannis nu a dat semne că ar fi extrem de supărat că cetățenii moldoveni l-au preferat pe Dodon în detrimentul Maiei Sandu. De ce ar face-o? Moldovenii dintre Prut și Nistru, și nu cetățenii României, poartă responsabilitatea alegerii lor. La conferința de presă care a urmat ședinței CSAT, președintele statului român a lăsat să se înțeleagă că, indiferent de cine se află în fruntea statului moldovean, obiectivul strategic al României este integrarea europeană a Republicii Moldova. De aici.

Sunt sigur că planul de acțiune al României ține cont de realitățile actuale din contextul politic european, de rezulatatele alegerilor prezidențiale moldovenești și de menținerea stabilității politice actuale existente în Moldova. Iohannis a declarat că pentru implementarea planului va crea un grup de lucru interinstituțional în care vor fi incluși reprezentanți ai  MAE, SIE, SRI și ai Palatului Cotroceni. 

Grupul de lucru va fi creat până sau după alegerile parlamentare din 11 decembrie? Ce se va întâmpla dacă viitorul locatar al Palatului Victoria, probabil un expenent PSD/ALDE, va dori să aibă și el un cuvânt de spus la alcătuirea componenței nominale a acestui grup? Nu cred că președintele României ar avea de ce să se  împotrivească unei atare doleanțe a viitorului premier al României. Atât timp cât nu știm numele viitorului prim ministru de la București, strategiile Palatului Cotroceni destinate Republicii Moldova trebuie privite cu circumspecție. 

Prudență de care a dat dovadă domnul Dodon. Până la punerea în aplicare a planurilor românești pentru Moldova va mai dura un pic.  În schimb, se știe că, după investire, președintele Dodon va face prima sa vizită oficială la Moscova, unde se va întâlni cu președintele Putin. Ziariștii afirmă că există toate șansele ca, în cadrul acestei vizite, embargoul rușilor la produsele agricole moldovenești să fie anulat. De aici.

Declarațiile jurnaliștilor se bazează pe rezultatul ședinței Comisiei moldo-ruse de cooperare economică care au avut loc la sfârșitul lunii noiembrie la Moscova. În cadrul conferinței de presă care a urmat acestei ședințe, vicepremierul rus Dimitri Rogozin a spus că este mulțumit de consensul la care s-a ajuns și că domnul Dodon este așteptat la Moscova. Rogozin a subliniat că vizita va constitui un motiv important pentru continuarea dialogului. Oficialul rus a spus că o parte din subiecte au fost amânate intenționat, pentru a fi discutate cu președintele Republicii Moldova. În cadrul întâlnirii Putin-Dodon vor fi abordate chestiuni care țin de ridicarea embargoului rusesc și cele care țin de amnistierii migranților moldoveni, care au încălcat regimul de ședere în Federația Rusă. De aici.

Domnul Dodon știe că pe Putin nu îl costă nimic să ridice embargoul rus la adresa produselor moldovenești. Pentru uriașa piață de desfacere din Federația Rusă, cantitatea totală a acestor produse nu reprezintă un pericol. Dar bunavoința lui Putin față de Republica Moldova, are un preț. Probabil, neprezentarea lui Dodon la recepția oferită de Ambasada României face parte din acest preț.   

Dacă vicepremierul moldovean Octavian Calmâc a găsit un consens cu Dimitri Rogozin și rezultatele de la Moscova sunt relativ pozitive pentru Chișinău, același lucru îl putem spune și despre rezultatele vizitei la Bruxelles a premierului Pavel Filip.
Bilanțul acestei vizite ține de recâștigarea încrederii în Moldova. Altfel cum putem interpreta faptul că statul moldovean primește 45 de milioane de euro suport bugetar rapid?  Dacă la începutul anului premierul Filip avea parte la Bruxelles doar de priviri neîncrezătoare iată că acum domnia sa aduce de acolo alte 100 de milioane de euro asistență macrofinanciară. Probabil este vorba de faptul că Foaia de Parcurs primită la începutul lui 2016 a fost îndeplinită și de semnarea noului Acord cu FMI-ul, dar și de faptul că, vor unii sau nu, membrii coaliției majoritare parlamentare au demonstrat suficient curaj pentru a susține reformele.

Unii comentatori politici bucureșteni, atunci când vorbesc despre ceea ce se întâmplă între Prut și Nistru, spun că politicienii de la Chișinău sunt duplicitari și că nu poți să fii în aceiași barcă și cu Moscova și cu Bruxelles-ul. Puțini sunt comentatorii de la București care au locuit zi de zi în Moldova. De asta, concluzia lor este falsă. Nu este vorba de duplicitate ci de negociere, pierderi calculate și consens. Continuarea existenței unui stat pe teritoriul căruia se află o falie civilizațională poate avea loc doar prin tratative. Politica multivectorială pe care, de vreo 25 de ani, politicienii moldoveni o pun în aplicare este cea a supraviețuirii. Observăm că încă dă rezultate.

miercuri, 30 noiembrie 2016

DE CE MOLDOVA PLĂTEȘTE PENTRU OFIȚERII ARMATEI SOVIETICE ?



Știați că, până în anul 1990, la Chișinău, era amplasat Cartierul General al Direcției Sud-Vest al Armatei Sovietice? De aici.


În 1983, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS a aprobat un plan de mobilizare al forțelor militare a țărilor membre Tratatului de la Varșovia, planul  prevedea dezvoltarea unei direcții operative și stategice, de răspuns al Armatei Sovietice la declarațiile războinice făcute în perioada respectivă de către președintele american Ronald Reagan. În cazul unei situații de conflict între blocul militar sovietic și țările NATO, Cartierul General al Direcției Sud-Vest era răspunzător, în caz de necesitate, să pună în aplicare o ofensivă militară în direcția statelor din Balcani, Turcia și Italia. Se spune că, potrivit acestor planuri, trupele Tratatului de la Varșovia, conduse de Armata Sovietică ar fi trebuit să cucerească strâmtoarea Bosfor în aproximativ 48 de ore. Acest punct de comandă a fost dislocat în Chișinău, în cartierul Telecentru, acolo unde s-a construit un complex militar gigant. Actualmente, în acest loc se află Ministerul Apărării al Republicii Moldova.



Primul, și ultimul comandat al acestui Cartier General, generalul de armată Ivan Alexandrovici Gherasimov, la preluarea acestui punct de comandă a insistat ca ofițerii sovietici veniți în capitala moldovenească să fie asigurați cu apartamente. Blocurile construite în jurul fostelor unități militare de pe strada Vasile Lupu din Chișinău au fost destinate acestor ofițeri. Potrivit unor date, în punctul de comandă al Direcției Sud-Vest activau câteva sute de înalți ofițeri, 48 dintre ei aveau gradul de general. De aici.


Dispariția Uniunii Sovietice a făcut ca o bună parte din efectivul acestui comandament să rămână în calda Moldovă, nu au vrut să plece în locurile friguroase din Federația Rusă. Ei au obținut cetățenia moldoveană și au trecut în componența nou constituitei Armatei Naționale a statului moldovean. Alții, cu bună pregătire în domeniul operativ-informativ, s-au transferat în structurile noului Minister al Securității, actualul Serviciu de Informații și Securitate. Majoritatea acestor înalți ofițeri sovietici beneficiază în prezent de pensii de lux. Unii dintre ei, deja la pensie, s-au implicat în viața politică din Republica Moldova, de unde continuă să își protejeze acest beneficiu lunar.


Un raport al Curții de Conturi din Republica Moldova, efectuat în anul 2015, arată că pensiile speciale destinate foștilor lucrători din instituţiile de forță, (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Serviciul de Informații și Securitate), reprezintă 9 la sută din cheltuielele totale ale sistemului de pensii din Republica Moldova, numărul acestor pensionari de lux constituie 3% din totalul pensionarilor moldoveni. Peste 55 % din bugetul de apărare al Republicii Moldova se duce pentru plata acestor pensii speciale, majoritatea acestor pensionari au activat în fosta Armată Sovietică sau KGB. De aici


Autorii raportului Curții de Conturi au arătat că, beneficiarii acestor pensii speciale au avut o perioadă mică de achitare a contribuțiilor către fondul de pensii, că instituțiile de forţă nu au o evidenţă clară a celor care primesc aceste pensii (numărul lor fiind secret de stat), că nu există o claritate în actele din dosarele beneficiarilor „elitari" și nu se ştie câţi dintre ei sunt decedaţi. 
Într-un interviu acordat publicației Timpul în anul 2015, ministrul Ruxanda Glavan (pe atunci ministrul muncii) a spus că cei care beneficiază de pensii speciale, de peste 12 mii de lei, nu sunt nici președinți de țară, nici foști deputați. De aici.


Devine clar că printre motivele de deces al sistemului de pensii din Republica Moldova se află și numărul mare de beneficiari ai pensiilor speciale. Probabil, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova are o evidenţă clară a celor care, până în anul 1989, au activat împotriva adoptării limbii și alfabetului românesc, împotriva suveranității și independenței statului moldav. Observ că nu există voinţa politică pentru ca identitatea celor care au luptat împotriva acestor idealuri naționale să fie făcută publică, dimpotrivă, aceștia beneficiază de pensii de lux și sunt protejați prin secret de stat.  Vi se pare echitabil?


Doar că, prin reforma sistemului de pensii, primul ministru Pavel Filip, a pus problema extrem de simplu - apărarea trebuie să fie apărare, iar fondul de pensii - fond de pensii. În caz contrar, ministerele de forță și justiția, se transformă în instituții care protejează și fabrică pensionari de elită. Da, pensia unui procuror, a unui militar, ori a unui lucrător din serviciul de informații, ar trebui să fie una mai mare. Dar nu una de lux. O minima moralia trebuie respectată.

luni, 28 noiembrie 2016

VA REUȘI PAVEL FILIP SĂ TAIE BOLILE DIN SISTEMUL DE PENSII?



Săptămâna trecută, premierul Pavel Filip a spus că își asumă responsabilitatea pentru reforma sistemului de pensii din Republica Moldova. Într-un comunicat emis de către Cabinetul de Miniștri se spune că „obiectivul  principal al reformei sistemului de pensionare din Republica Moldova este asigurarea funcționării unui sistem de pensii sustenabil, reducerea inechităților din sistemul de pensii, crearea unui sistem de pensii atractiv, cu un nivel sporit al beneficiilor, asigurarea guvernanței transparente și cu capacități consolidate de administrare a sistemului de pensii

Premierul Pavel Filip a subliniat că sistemul de pensii trebuie să asigure echitatea socială, iar mărimea pensiei trebuie să corespundă contribuţiilor achitate de beneficiar în bugetul asigurării sociale. Totodată, urmează să fie prevăzută aceeaşi vârstă de pensionare şi acelaşi stagiu de cotizare pentru toate categorile de beneficiari. Ceea ce însemna că statul moldovean va renunța la condiţiile speciale, privilegiate de pensionare de care beneficiază, în prezent, anumite categorii de persoane.

Zis și făcut. Pe 22 noiembrie, guvernul moldovean a aprobat instituirea unei singure instituții responsabile pentru stabilirea și achitarea pensiilor fostelor cadre militare. O abordare directă și mai mult decât curajoasă. De ce? Pentru că acest lucru va reduce din diferențele semnificative dintre pensiile militarilor, ori a celor din MAI/SIS, și pensiile persoanelor civile. Adică în fața noului sistem de pensii toți vor fi egali, apare o echitate.

Primul ministru a spus că acest proiect este primul dintr-un concept mai amplu de reformare a sistemului de pensii. Domnul Filip are perfectă dreptate, reforma sistemului de pensii este necesară, situația demografică din Republica Moldova nu este favorabilă menținerii sistemului actual de pensii - toate prognozele demografice bat alarma în ceea ce privește îmbătrânirea populației.
 
Rata mică a fertilității și scăderea dramatică a numărului populației, arată o consecință dramatică asupra sustenabilității sistemului de pensii. Rata fertilității în Moldova (1.278 în 2012) este cea mai mică dintre toate țările Uniunii Europene și este cu mult mai joasă decât rata necesară de înlocuire a populației, aproximativ 2.1 copii născuți per cuplu. Ponderea populației tinere s-a micșorat iar cea a vârstnicilor a crescut considerabil. În perioada 2000 - 2012, raportul dintre persoanele cu vârsta aptă de muncă și cele care au depășit vârsta de 60 de ani s-a diminuat de la 13.6 în 2000, până la 4.6 în 2012, iar aici se vede creșterea presiunilor demografice asupra fondului public de pensii. Mai mult ca atât, rata de ocupare a populației de asemenea s-a micșorat în ultimii zece ani: de la 54.8% la 39.4% în perioada 2000 – 2011.

În anul 2012, publicația Timpul, nota că sistemul de pensii se află pe marginea prăpastiei și se întreba de ce persoanele care au muncit toată viaţa, contribuind cu regularitate la Fondul Social, primesc o pensie mizeră, care nu acoperă nici măcar coşul minim de consum? Experţii susţin că acest lucru se datorează incapacităţii fondurilor sociale de a majora coeficientul de pensie sau de indexare, din cauza creşterii anuale a numărului de pensionari şi a reducerii numărului angajaţilor care contribuie la Fondul Social. La toate acestea putem adăuga și presiunea mare care o pune asupra Fondului Social și pensiile, relativ mari, ale celor care au activat în instituțiile de forță ale statului moldovean. Aceste categorii de pensionari beneficiază în prezent de pensii privilegiate, calculate de structuri interne la nivel de fiecare instituţie şi după o altă formulă specială decât cea aplicată pensionarilor civili. Pensia militarilor poate ajunge la o cotă de 75 la sută din salariu, în timp ce marea majoritate a vârstnicilor au pensii de trei ori mai mici. Este echitabil acest lucru, sau nu?

În expunerea prezentată în fața Cabinetului de Miniștri, ministrul Muncii, Stela Grigoraş a declarat că un audit al sistemului de pensii, realizat în anul 2015 de către Curtea de Conturi a stabilit multiple nereguli la calcularea pensiilor militarilor, unele categorii beneficiind de plăţi exagerat de mari.

Desigur, schimbarea modalităţii de calculare a pensiilor va duce inevitabil la anularea mai multor privilegii de care se bucură aceste categorii de pensionari. De asta, proiectul de lege a întâmpinat rezistență din partea conducătorilor instituțiilor direct vizate, Ministerul de Interne și Ministerul Apărării. Ministrul Apărării a anunțat că, din cauza acestui proiect de lege, mai mult de 100 de ofiţeri ai Armatei Naționale doresc să depună deja dosarul pentru concediere.

Știu că marea majoritate a lucrătorilor instituțiilor de forță ale statului moldovean au depus jurământ de credință Republicii Moldova, iar în textul acestui jurământ se spune că ei vor sluji statul moldovean și la bine, dar și la rău. Înțeleg nemulțumirea ofițerilor moldoveni, dar oare, interesul lor, un grup restrâns de cetățeni este mai mai mare decât interesul întregului stat? Da,  reforma sistemului de pensii este una radicală, dar este una necesară unui sistem aflat în prag de colaps.

Echipa condusă de domnul Filip, ministrul Grigoraș dar și alți demnitari din echipa de reformatori, a devenit acea echipă de medici care sunt obligați, la masa de operații, să extirpe bolile din sistemul de pensii. Evitarea unei catastrofe sociale, iată obligativitatea pe care și-a asumat-o Pavel Filip - asta ar trebui să înțeleagă cetățeanul moldovean, fie că a jurat, ori nu, credință acestui stat.