
La
două zile de la solicitarea făcută de primul ministru, mai multe organizații
neguvernamentale s-au declarat a fi indignate de faptul că Ministerul
Muncii colaborează cu Fundația Edelweiss în cadrul unei campanii sociale de
prevenire și combatere a violenței în familie „Familii Ocrotite”. Reprezentanții
societății civile afirmau că desfășurarea campaniei Familii Ocrotite coincide
cu cea a perioadei electorale și că acest lucru “nu este deloc întâmplător”.
Oficialii
Ministerului Muncii au precizat atunci că serviciul Telefonului Copilului este
unul public și că orice organizație neguvernamentală, printr-o adresare prealabilă la minister și
în baza unui concept privind scopul campaniei și modalitatea ei de desfășurare,
poate să-l promoveze.
Comentând
încurcătura în care au intrat benevol organizațiile neguvernamentale am afirmat
că nu
văd nimic rău dacă tematicile referitoare la violența domestică ori cele care
țin de protecția copilului și a familiei în dificultate s-ar regăsi în
discursul public al candidaților la președinția moldoveană. Ar fi un pas salutabil
în condițiile în care, potrivit datelor statistice, violența familială este în creștere.
A părut că toate nedumeririle au fost
depășite. Doar că, pe 27 septembrie, tematica referitoare la Telefonul
Copilului a fost ridicată din nou. În cadrul unui club de presă, organizat pe
27 septembrie, directoarea Centrului „La Strada”, Ana Revenco și Mariana Ianachevici, au afirmat
că Fundația Edelweiss
folosește serviciul public al Ministerului Muncii pentru a-și crea imagine.
Să fim sinceri: concluzia făcută este
deplasată. Colaborarea Fundației Edelweiss cu Ministerul Muncii nu afectează
imaginea Fundației Edelweiss. Activitatea filantropică a acestei organizații nu
s-a datorat colaborării cu administrația centrală ci doar acțiunilor de
binefacere făcute de Vladimir Plahotniuc. Insistența pe care Ana Revenco și
Mariana Ianichevici o acordă colaborării acestei Fundații cu Miniserul Muncii
demonstrează că în spatele acestei indignări se ascunde altceva.
Comunicatele de presă ale Ministerului
Muncii au demonstrat deschiderea instituției spre colaborare cu toate
organizațiile active în domeniul protecției copilului. Și de această dată,
oficialii acestui minister au dat dovadă de promtitudine explicând că în
susținerea procesului de dezvoltare a sistemului comprehensiv de protecție a
copilului au fost și sunt invitați să participe toți reprezentanții societății
civile.
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și
Familiei a apreciat interesul sporit al
acestor organizaţii faţă de Serviciul „Telefonul Copilului”, remarcând că
acesta este un element important în sistemul de protecţie a copilului, dar nu
unicul. Oficialii au accentuat însă faptul că, “pentru combaterea
violenţei asupra copilului este nevoie de un sistem de servicii complex axat atât pe asistenţă şi reabilitare, cât şi pe
prevenire”, și au subliniat că lipsa
de interes faţă de dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului în
complexitatea sa este regretabilă. “În schimbul conjugării eforturilor comune
pentru bunăstarea copilului și familiei din Republica Moldova, (unele organizații n.r.) aleg să
desfăşoare campanii sterile cu conotații politice”.
Aprecierea oficialilor a fost corectă – “revolta” Anei
Revenco și a Marianei Ianichevici este o campanie politică. Sub acoperirea
oferită de Alianța ONG-urilor active în domeniul protecției Drepturilor
Copilului se desfășoară o campanie prin care se dorește atragerea Ministerului
Muncii într-o dispută cu vădit caracter politic și electoral. De ce? Probabil,
reprezentanții societății civile se află în relații apropiate cu activiști ai
partidelor politice implicate în campania electorală, ca de exemplu, Maia Sandu
ori Vadim Pistrinciuc (ex-viceministrul Muncii și Protecției Sociale, actualmente fruntaș al PLDM).
Provocarea pe care o fac acești
reprezentanți ai societății civile este strategică, dincolo de implicarea
oficialilor Ministerului Muncii într-o polemică care s-ar transforma rapid
într-o ceartă cu vădit caracter electoral, se dorește atragerea ministrului
Grigoraș într-o nefirească discuție în
contradictoriu cu foștii săi colegi. E știut că ministrul Grigoraș este singurul
membru al Guvernului care provine din sectorul asociativ. De asemenea, se știe
că în societatea civilă există o concurență acerbă și că invidiile sunt uriașe.
Îmi permit să-i sugerez ministrului Stela Grigoraș să nu intre în polemici
sterile – dincolo de critica acțiunilor ministerului pe care îl conduceți, una
politică, ar putea fi vorba și de invidie.
Iar celor de la UNICEF le-aș sugera să nu
permită ONG-urilor pe care le finanțează să se implice în lupta electorală.