
În
noiembrie 2015, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat aprobarea
acestui împrumut afirmând că “în Moldova nu există certitudinea continuării
procesului de reforme”.
Anterior, pe 13 octombrie 2015, într-o conferință de presă cu Valeriu Streleț, Victor Ponta afirma că România este singura în măsură să ajute Moldova, atunci când aceasta are nevoie.
Anterior, pe 13 octombrie 2015, într-o conferință de presă cu Valeriu Streleț, Victor Ponta afirma că România este singura în măsură să ajute Moldova, atunci când aceasta are nevoie.
Refuzul
brutal al președintelui Iohannis a provocat nedumeriri și declanșat discuții
contradictorii, presa de la București s-a întrebat cum va reacționa clasa
politică moldovenească. Adepții declanșării alegerilor parlamentare anticipate
au îndemnat Bucureștiul să nu acorde sprijin financiar guvernului Filip. Alții,
partizani ai apropierii Chișinăului de Moscova, au jubilat sonor. Refuzul
președintelui Iohannis a adâncit criza politică de la Chișinău și a alimentat
speranța opoziției, care a crezut că, în lipsa banilor românești, coaliția
majoritară din Parlamentul moldovenesc va fi nevoită să declanșeze alegerile anticipate. A știut oare președintele
Iohannis că blocarea împrumutului pentru Moldova a dat apă la moara intereselor ruse și a alimentat războaiele politice moldovenești?
Am
fost una dintre vocile care afirmau că Iohannis a greșit și că majoritatea
parlamentară românească ar trebui să îl impună pe șeful statului român să
acorde împrumutul necesar moldovenilor. (Ceea ce s-a întâmplat.) La sfârșitul lunii ianuarie, după întâlnirea cu
noul premier moldovean Pavel Filip, Dacian Cioloș a anunțat că statul
român condiționează acordarea împrumutului de un set de măsuri concrete pe care
executivul de la Chișinău trebuie să le ia. Lista Bucureștiului conținea
șapte măsuri, cele mai importante se refereau la prioritizarea implementării
Agendei de Asociere a Moldovei la Uniunea Europeană și stabilirea unui acord de
colaborare cu FMI. Nici un comentator
politic, fie el de la București ori de la Chișinău, nu a crezut că noul
executiv moldovean va putea îndeplini măsurile aflate pe lista Bucureștiului. Dimpotrivă, voci defetiste au prognozat falimentul statului moldovean.
Am notat atunci că, doar prin îndeplinirea reformelor cerute de Cioloș, guvernul
Filip poate cuceri încrederea cetățenilor moldoveni dar și a decidenților externi. Între timp, majoritatea punctelor de pe lista
Bucureștiului au fost îndeplinite.
Anunțul
referitor la deblocarea primei tranșe a creditului acordat Republicii Moldova vine să ne spună că la Palatul Victoria, sediul guvernului de la București, există certitudinea că oficialii de la Chișinău vor continua procesul de reforme. E un semnal care demonstrează faptul că Bucureștiul politic are încredere în faptul că Moldova
s-a pornit pe calea schimbărilor în bine, au încredere în guvernul Filip și în Partidul Democrat din Moldova, deci, în mod indirect, și în vicepreședintele acestei formațiuni politice, Vlad Plahotniuc. Opoziția, parlamentară ori extraparlamentară moare de ciudă: echipa premierului Filip a câștigat bătălia pentru încrederea factorilor de decizie de la FMI și a celor de la Palatul Victoria. Decizia premierului Cioloș, și a celor de la FMI, pune punct speculațiilor referitoare
la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate în Republica Moldova. Probabil,
atunci când a lansat teoria potrivit căreia Moldova ar avea parte mai întâi de alegeri
parlamentare și mai apoi de prezidențiale, Ion Sturza nu aflase că statul
român a deblocat împrumutul destinat Chișinăului.
Îndeplinirea
listei lui Cioloș și obținerea unui acord de finanțare de la FMI reprezintă două
dintre cele mai grele obiective pe care și le-a stabilit guvernul Filip. Aceste realizări s-au obținut în ciuda eforturilor de denigrare a guvernului Filip făcute de opoziția parlamentară/extraparlamentară, și instituțiile media afiliate. Remarc faptul că echipa domnului Filip a activat și sub crescânda presiune a Federației
Ruse. Prezența domnului Cioloș la Chișinău, pe 27 august, de Ziua Independenței, va fi semnul care va demonstra că, între Prut și Nistru, România este un jucător important. Foarte mulți (la Moscova, Tiraspol ori Frankfurt) și-au dorit ca guvernul Filip să eșueze, dar eșecul lui Pavel
Filip, în anul în care statul moldovean împlinește un sfert de veac, ar fi însemnat eșecul Moldovei.