CINE SE VA OPUNE PLANURILOR LUI DODON ?

Deciziile Congresului Extraordinar al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova au confirmat presupunerile mele: alegerile prezidențiale au fost o etapă intermediară în pregătirea pentru alegerile parlamentare din 2018. Miza câștigării prezidențialelor moldovene a fost importantă pentru pregătirea luptelor electorale care vor veni. Pe 7 noiembrie 2016 notam că, președinția Moldovei nu contează prea mult și că, de fapt, Parlamentul este cel mai important. De aici.

La 18 decembrie, Congresul socialiștilor moldoveni a decis alegerea Zinaidei Greceanîi în funcția de președinte al PSRM, asta, după ce câștigătorul prezidențialelor, Igor Dodon, și-a depus cererea de încetare a calității de membru al PSRM. Era de așteptat.

Rezoluțiile adoptate la acest Congres îngrijorează: PSRM este adeptul aderării Moldovei la Uniunea Economică Euroasiatică şi denunţarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. (…) Pentru realizarea plenară a documentelor de program ale Partidului, a Programului de dezvoltare al ţării, a Concepţiei de federalizare a Moldovei şi a altor documente fundamentale, socialiştii consideră oportun declanşarea, în cel mai scurt timp, a alegerilor parlamentare anticipate. (…) PSRM declară că nu va colabora cu actualul regim oligarhic şi nu va forma coaliţii cu actualele partide de la guvernare. (…) PSRM se declară un susţinător al statalităţii Republicii Moldova, cere interzicerea ideologiei unionismului şi a organizaţiilor care se pronunţă pentru lichidarea statalităţii moldoveneşti. (…) PSRM va depune toate eforturile pentru ca alegerile parlamentare anticipate să aibă loc în anul 2017 şi va face tot posibilul pentru a învinge în ele, pentru a forma conducerea noului Parlament şi a noului Guvern al ţării. De aici.

Am ascultat atent și discursul domnului Dodon la Congres. Domnia sa a spus, cu subiect și predicat, că nu s-a distanțat și nu se va distanța de principiile politice ale Partidului Socialiștilor. Afirmația făcută este în contradicție cu mai vechea promisiune, din 14 noiembrie, după alegeri, când și-a luat angajamentul că va fi președintele tuturor, deci și al celor care nu l-au votat.

Rezoluțiile Congresului PSRM și declarațiile făcute de președintele Dodon acolo arată că, în Republica Moldova, abia acum încep bătăliile politice adevărate.

Pentru formațiunile politice pro-europene, victoria domnului Dodon la prezidențiale a picat cât se poate de prost. Observ că domnia sa va fi un președinte ambițios și insistent în ideile lui, idei care vin în sprijinul reinstalării domniației Federației Ruse între Prut și Nistru. Semnalele pe care le-a dat la Congresul PSRM ne arată că, încet, dar sigur, Dodon va intra în conflict cu instituția parlamentară, va intra în război cu publicul care nu-i împărtășește ideile, va înjura Uniunea Europeană și, mai apoi, România - ca să ceară federalizarea Moldovei.

Nu știu care va fi strategia de răspuns a Uniunii Europene și a României la declarațiile făcute de noul președinte al Republicii Moldova. Amintesc oficialilor de la București că, într-un interviu pentru Russia Today, domnul Dodon afirma că oferirea de burse de studii tinerilor moldoveni din partea României este o politică de românizare. Președintele ales a cerut Federației Ruse să se implice în această situație și să facă mai mult pentru a stopa românizarea, inclusiv prin oferirea unui număr mai mare de burse pentru tinerii din Republica Moldova. Totodată, Dodon a declarat că Republica Moldova trebuie să-și ceară scuze de la Transnistria pentru războiul din 1992. De aici.

Cine, la București va purta responsabilitatea pentru o posibilă evoluție proastă a relațiilor moldo-române? Cotroceniul? Palatul Victoria? 

Nu știu ce conține strategia României dedicată Republicii Moldova adoptată la CSAT. Cine, la București, face analiza scorului prost înregistrat de Maia Sandu, candidatul unic al partidelor pro-europene, la alegerile prezidențiale? Ministerul de Externe, Palatul Cotroceni? Amintesc că președintele Iohannis a fost cel care declarat că nici România, nici Uniunea Europeană nu se vor amesteca în campania prezidențială din Republica Moldova. Președintele român a făcut această declarație alături de șefa diplomației europene, Federica Mogherini. Probabil, declarația e un motiv pentru faptul că, la Chișinău, un candidat unic pro-european pentru alegerile prezidențiale din Moldova, nu a fost identificat în timp util. Timp necesar pentru alegerea unor strategii de campanie care, posibil să fi dat un alt rezultat. Și totuși, cine poartă responsabilitatea pentru acest lamentabil fiasco prezidențial?   

Repet, rezoluțiile Congresului PSRM și declarațiile făcute de președintele Dodon ne arată că, în Republica Moldova, bătăliile politice abia încep. Peste două, trei zile, Igor Dodon va fi investit ca președinte al Republicii Moldova.

În Moldova, ca și în România, dreapta politică a pierdut alegerile. Spiritul protestatar al domnului Năstase s-a decredibilizat. Maia Sandu a conștientizat că partidul ei abia răsuflă. PLDM-ul domnului Cibotaru e în comă, la reanimare. Cine va fi liderul care va opune rezistență planurilor enunțate de către Igor Dodon? Avem, sau nu, un asemenea lider?