sâmbătă, 28 februarie 2015

ȘI DACĂ BĂSESCU AVEA DREPTATE ?



Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, apreciază pozitiv alegerea stabilă și consistentă proeuropeană a Republicii Moldova. Declarația a fost făcută pe 27 februarie la Bruxelles după întrevederea oficială cu premierul moldovean Chiril Gaburici. Donald Tusk a subliniat că, „în regiune, Republica Moldova este un exemplu de alegeri și ambiții proeuropene”. Potrivit serviciului de presă la Guvernului moldovean, preşedintele Consiliului European a reiterat sprijinul Uniunii Europene oferit Republicii Moldova.

Declarația oficialului de la Bruxelles a apărut în aceiași zi în care președintele României, Klaus Iohannis, discuta în cadrul vizitei sale oficiale de la Berlin și despre Moldova. După întâlnirea cu președintele român, cancelarul Angela Merkel a declarat că Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene. În declarația comună făcută cu președintele român, doamna Merkel și-a exprimat speranța ca riscul ca Rusia să repete în Moldova acțiunile destabilizatoare pe care le-a întreprins în Ucraina să fie reduse și a subliniat că, “Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene”, subliniind totodată că “suntem legați și politic foarte îndeaproape cu Moldova”.

Să nu știe oare doamna Merkel că la Chișinău există un guvern minoritar susținut de către comuniștii domnului Voronin? Ba cred că știe. A fost informată îndeaproape de către domnul Iohannis care imediat după vizita sa la Chișinău a plecat la Berlin. “Alaltăieri am fost în Republica Moldova, unde am discutat despre toate aceste chestiuni. Am discutat și despre ceea ce ține de regiunea transnistreană, i-am rugat pe toți cei cu care am avut discuții să continue eforturile de ameliorare a situației în formatul 5+2. Orice altceva ar fi o problema imensă pentru întreaga regiune și pentru întreaga Europa”, a adaugat el. 

Domnul Tusk, doamna Merkel și domnul Iohannis înțeleg prea bine situația delicată în care se află Republica Moldova. Susținerea pe care o capătă Cabinetul de Miniștrii condus de premierul Gaburici se datorează gradului mare de risc de securitate din regiune.
Pentru regiunea în care se află Republica Moldova situația este gravă.  Serviciile secrete americane estimează că luptele din estul separatist al Ucrainei vor continua pe durata întregului an 2015. Vorbind în fața Comisiei pentru forțele armate din Senatul SUA, directorul serviciilor de informații ale SUA, James Clapper a spus că nu exclude, în timpul apropiat, o ofensivă  a rebelilor asupra orașului port Mariupol, obiectiv strategic ucrainean la Marea Azov. Cucerirea orașului Mariupol ar deschide calea separatiștilor ruși din Ucraina către Odessa. Pentru a contracara o asemenea ofensivă armata ucraineană a desfășurat recent în regiunea odessa instalații de lansare a rachetelor S-300. În luna decembrie 2014, ministrul apărării din Ucraina, Stepan Poltorac, declara că statul ucrainean privește regiunea transnistreană ca pe un potențial focar de război. 

În discursul de despărțire al domnului Leancă de PLDM, domnia sa a spus că votarea de către PCRM a Cabinetului Gaburici este de fapt o oficializare a unui parteneriat politic între PLDM, PD şi PCRM”. Domnul Leancă consideră că nu este doar un simplu vot, ci e vorba  de o înţelegere şi de jocuri de culise”. „O abordare care arată că cele trei partide ar putea avea un plan netransparent legat de viitorul Republicii Moldova”, își argumenta ex-premierul Leancă plecarea din rândurile PLDM. 

Nu cred că doamna Merkel ori domnul Tusk nu ar cunoaște posibilele evoluții de dezvoltare ale Republicii Moldova. Nu cred că domnul Leancă, cel care a contribuit la desenarea acestor planuri și un cunoscător al jocurilor din culisele diplomației internaționale, dar și al dedesubturilor din regiune, să nu fie la curent cu subtilitățile cu care operează doamna Merkel. Fostul prim-ministru moldovean este diplomat de carieră și un obișnuit al informațiilor sensibile. Potrivit domnului Băsescu, domnul Leancă ar fi avut acces la acest tip de informații încă din anul 1989, așa că este conștient că atragerea comuniștilor moldoveni de partea partidelor pro-europene ține de necesitatea de a reduce din posibilitatea ca echipa de deputați comuniști să îmbrățișeze aceleași opțiuni cu cele ale deputaților socialiști – creșterea numărului de deputați filo-ruși într-o țară parlamentară ca Moldova ar face mai ușoară atragerea ei în Uniunea Euroasiatică. 

Domnul Leancă a recunoscut că a fost prieten cu domnul Filat atunci când ocupa funcția de șef al diplomației moldovene. Diferențele de opinie au început atunci când domnul Leancă a ocupat funcția de șef al Cabinetului de Miniștri. De ce? Pentru că profilul psiho-politic al domnului Leancă se deosebește de cel al domnului Filat. Domnul Leancă este identificat de opinia publică ca fiind un tehnocrat. Un avantaj, nu-i așa? Domnul Filat este recunoscut ca fiind cel care a construit liberal-democrația moldavă. Un constructor. Două identități politice diferite.

Modul civilizat în care a răspuns liderul PLDM declarației de adio a domnului Leancă este o recunoaștere indirectă a acestor roluri politice diferite. După ce i-a mulțumit fostului coleg, Filat a declarat că este gata să îi ofere susținere dar a subliniat că reproșurile aduse la adresa PLDM sunt neîntemeiate. „După alegeri am negociat consecvent și flexibil pentru a-i continua domnului Leancă mandatul. Am fost implicat deplin în procesul de negocieri și i-am oferit tot sprijinul necesar. Unicul lucru pe care nu l-am reușit a fost să-i asigurăm funcția de Premier. Sper să recunoască că nu de noi a depins acest lucru. Noi am făcut tot posibilul”, a spus Filat. Scurt și clar. Matematic ca un arhitect. Discursul domnului Leancă a fost unul al fandărilor și al retragerilor. Al piruetelor politice.   
Două moduri diferite de a privi asupra aceleiași realități. 

Mică, neagră și rea, starea de fapt spune că liberalii, socialiștii și comuniștii moldoveni nu au votat pentru investirea cabinetului Leancă 2. De fapt, toate cele trei formațiuni politice au pus la îndoială identitatea politică de tehnocrat a domnului Leancă. Avantajul de diplomat domnului Leancă nu a mai fost preferat și s-a transformat într-un balast care l-a tras la fund. De asta, domnul Leancă s-a simțit ofensat. Toată lumea s-ar fi simțit la fel. 
 
Domnul Leancă transmite opiniei publice că în spate ar sta o conspirație locală îndreptată împotriva sa. Dar dacă această teoria a conspirației s-a transformat într-una a supraviețuirii politice a statului moldav ? Dacă de fapt e vorba de a scăpa cu viață din confruntarea geopolitică din regiune? Domnul Leancă declară că a acceptat desemnarea de a alcătui guvernul Leancă 2, în ideea că până la urmă va reuși realizarea unei alianțe și cu Partidul Liberal. Absolut corect. Păstrarea profilului de tehnocrat putea fi îndeplinită doar alături de liberalii moldoveni. 

Domnul Ghimpu avea dreptate atunci când declara că destinul de premier al domnului Leancă depinde de prezența liberalilor la guvernare. Să nu ne mai ascundem după degete - dacă îl vroia prim ministru, domnul Ghimpu vota pentru guvernul Leancă 2. E vremea când oamenii politici moldoveni trebuie să spună pe șleau cine sunt și să își asume adevăratele lor identități. E vremea când tehnocrații sunt doar tehnocrați, iar constructorii - constructori.

De asta, declarația domnului Carpov, că nu mai acceptă parteneriatul și cooperarea guvernului minoritar cu PCRM-ul, după ce domnia sa a acceptat să funcționeze timp de opt ani ambasador, numit în funcție de guvernarea comunistă, ne arată adevăratul său caracter. Presupun că în timpuri excepționale se impun asemenea gesturi. Așa că întreb, dacă în septembrie 2014, referindu-se la domnul Leancă, președintele României avea dreptate?