HARBUZUL S-A COPT. RUȘII ÎL CULEG?

Consiliul Coaliției de Guvernare a lansat, pe 20 iulie, o invitație la dialog către partidele proeruopene din Parlamentul Republicii Moldova – PLDM și PPEM. Reprezentanţii coaliţiei îşi exprimau speranţa că printr-o comunicare eficientă şi constructivă s-ar putea identifica cele mai bune soluţii pentru modernizarea statului moldovean și implementarea Acordului de Asociere la UE.

Decidenții Coaliției de Guvernare au procedat corect. În condițiile politice actuale, Moldova are nevoie de un propriu Acord de tip Snagov. În iunie 1995, la Snagov, 14 formațiuni politice din România, aflate atât la putere, cât și în opoziție, au semnat o Declarație în care anunțau că au ajuns la un consens în ceea ce privește integrarea europeană și euroatlantică a statului român. Acest punct de vedere comun a deblocat calea României spre integrarea în Uniunea Europeană. Majoritatea comentatorilor politici moldoveni consideră că Moldova are nevoie de un pact care ar consemna acordul comun al partidelor politice privind viitorul european al Republicii Moldova. Invitația la colaborare lansată de Partidul Democrat din Moldova reprezintă un pas către semnarea unui acord pentru implementarea Acordului de Asociere la UE – un acord de tip Snagov.

PLDM nu a acceptat invitația lansată de Consiliul Coaliției de Guvernare, potrivit lor, „scopul anunţat al acestei invitaţii, şi anume „identificarea celor mai bune posibilităţi de colaborare constructivă şi consistentă pentru susţinerea căii europene a Republicii Moldova”, este unul vag, general şi cinic. În același timp, deputații din fracțiunea PLDM au semnat moțiunea de cenzură împotriva guvernului Filip inițiată de PSRM. Anunțul a fost făcut de președintele fracțiunii Tudor Deliu. „Actuala guvernare se străduie să ne hrănească cu promisiuni și vorbe false. Deoarece nimeni nu a ținut cont de solicitarea noastră privind audierea premierului Pavel Filip, am fost puși în situația să semnăm moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Filip”, a declarat Tudor Deliu. 

Domnul Candu are dreptate: la mâna de ajutor întinsă s-a răspuns cu pumnul. Susținerea de către deputații PLDM a moțiunii de cenzură înaintate de către socialiștii moldoveni dincolo de faptul că este un sprijin politic neașteptat reprezintă acceptul liberal democraților pentru aserțiunile cuprinse în moțiune. Printre punctele exprimate există un pasaj care se referă la faptul că Guvernul Republicii Moldova ar fi trebuit să fie mai maleabil față de Federația Rusă. Rezultă că PLDM-ul sprijină politicile de apropiere ale socialiștilor de Federația Rusă? Semnarea moțiunii de cenzură a socialiștilor asta înseamnă!

Înțeleg că PLDM este în opoziție. Înțeleg că există supărări nevindecate. Dar nu pot înțelege cum se poate ca formațiunea politică care a fost un pivot al politicilor pro-europene în Moldova să semneze un document politic alături de principalul inamic politic al apropierii Moldovei de UE – Partidul Socialiștilor? Să înțeleg că de fapt nucleul dur al liberal democraților erau niște pro-ruși camuflați în uniforme pro-europene? Să înțeleg că dorința de răzbunare politică este atât de mare încât întunecă orice rațiune? Ori poate, noul lider al PLDM, domnul Viorel Ciubotaru, a făcut dovada lipsei de fler politic?

Explic. Participarea PLDM-ului la dialogul politic lansat de către Coaliția de Guvernare i-ar fi oferit posibilitatea de a lansa o serie de cerințe. Semnarea unui acord de colaborare ar fi putut conține o serie de avantaje politice care le sunt necesare. 

Liderul Partidului Popular European din Moldova, Iurie Leancă, a fost cel care a răspuns inițiativei lansate de Coaliția de Guvernare. Preşedintele dmocraților moldoveni, Marian Lupu a declarat că parteneriatul cu PPEM ar conduce la o consolidare a parcursului european. "Propunem un parteneriat care ar duce la o consolidare. PPEM dispune de o experienţă inedită şi ar fi de mare folos pentru parcursul european al Republicii Moldova. Am dispus semnarea unui acord de colaborare. Este vorba de un parteneriat, nu de o lărgire a majorităţii parlamentare", a punctat liderul democrat.

Descifrarea oferită de către Marian Lupu, că nu este vorba de lărgirea majorității parlamentare, vine în sprijinul ideii conform căreia Coaliția de Guvernare din Moldova și-a dorit crearea unui Acord de tip Snagov pentru implementarea Acordul de Asociere la UE. Acest lucru a fost înțeles perfect de către liderul PPEM, Iurie Leancă: "Din diacuţia pe care am avut-o ideea este de a crea un eventual parteneriat cu coaliţia, pentru ca PPEM să îşi asume o mai mare responsabilitate pentru proiectul european al Moldovei. Vreau să remarc această invitaţie este una interesantă, pornind de la idea că această majoritate deţine suficiente voturi pentru a-şi promova proiectele de legi. Remarc o generozitate care nu se întâmplă des în viaţa politică."

Refuzul PLDM-ului de a apuca mâna întinsă de către PDM vine dintr-o profundă și oarbă frustrare, iar ea va distruge această formațiune politică din interior. Această respingere reprezintă de fapt începutul sfârșitului acestei formațiuni politice. De ce? Pentru că semnarea moțiunii de cenzură este o ofensă adusă tuturor celor care au crezut în destinul pro-european al acestui partid. 

Desigur, moțiunea de cenzura împotriva guvernului reprezintă un act absolut democratic. Partea bună a acestei acțiuni politice este dată de faptul că avem confirmarea că, în sfârșit, harbuzul roșu-verde s-a copt. Din fericire, nici rușii nu îl culeag - moțiunea nu va trece!

ȘI DACĂ BĂSESCU AVEA DREPTATE ?

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, apreciază pozitiv alegerea stabilă și consistentă proeuropeană a Republicii Moldova. Declarația a fost făcută pe 27 februarie la Bruxelles după întrevederea oficială cu premierul moldovean Chiril Gaburici. Donald Tusk a subliniat că, „în regiune, Republica Moldova este un exemplu de alegeri și ambiții proeuropene”. Potrivit serviciului de presă la Guvernului moldovean, preşedintele Consiliului European a reiterat sprijinul Uniunii Europene oferit Republicii Moldova.

Declarația oficialului de la Bruxelles a apărut în aceiași zi în care președintele României, Klaus Iohannis, discuta în cadrul vizitei sale oficiale de la Berlin și despre Moldova. După întâlnirea cu președintele român, cancelarul Angela Merkel a declarat că Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene. În declarația comună făcută cu președintele român, doamna Merkel și-a exprimat speranța ca riscul ca Rusia să repete în Moldova acțiunile destabilizatoare pe care le-a întreprins în Ucraina să fie reduse și a subliniat că, “Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene”, subliniind totodată că “suntem legați și politic foarte îndeaproape cu Moldova”.

Să nu știe oare doamna Merkel că la Chișinău există un guvern minoritar susținut de către comuniștii domnului Voronin? Ba cred că știe. A fost informată îndeaproape de către domnul Iohannis care imediat după vizita sa la Chișinău a plecat la Berlin. “Alaltăieri am fost în Republica Moldova, unde am discutat despre toate aceste chestiuni. Am discutat și despre ceea ce ține de regiunea transnistreană, i-am rugat pe toți cei cu care am avut discuții să continue eforturile de ameliorare a situației în formatul 5+2. Orice altceva ar fi o problema imensă pentru întreaga regiune și pentru întreaga Europa”, a adaugat el. 

Domnul Tusk, doamna Merkel și domnul Iohannis înțeleg prea bine situația delicată în care se află Republica Moldova. Susținerea pe care o capătă Cabinetul de Miniștrii condus de premierul Gaburici se datorează gradului mare de risc de securitate din regiune.
Pentru regiunea în care se află Republica Moldova situația este gravă.  Serviciile secrete americane estimează că luptele din estul separatist al Ucrainei vor continua pe durata întregului an 2015. Vorbind în fața Comisiei pentru forțele armate din Senatul SUA, directorul serviciilor de informații ale SUA, James Clapper a spus că nu exclude, în timpul apropiat, o ofensivă  a rebelilor asupra orașului port Mariupol, obiectiv strategic ucrainean la Marea Azov. Cucerirea orașului Mariupol ar deschide calea separatiștilor ruși din Ucraina către Odessa. Pentru a contracara o asemenea ofensivă armata ucraineană a desfășurat recent în regiunea odessa instalații de lansare a rachetelor S-300. În luna decembrie 2014, ministrul apărării din Ucraina, Stepan Poltorac, declara că statul ucrainean privește regiunea transnistreană ca pe un potențial focar de război. 

În discursul de despărțire al domnului Leancă de PLDM, domnia sa a spus că votarea de către PCRM a Cabinetului Gaburici este de fapt o “oficializare a unui parteneriat politic între PLDM, PD şi PCRM”. Domnul Leancă consideră că nu este doar un simplu vot, “ci e vorba  de o înţelegere şi de jocuri de culise”. „O abordare care arată că cele trei partide ar putea avea un plan netransparent legat de viitorul Republicii Moldova”, își argumenta ex-premierul Leancă plecarea din rândurile PLDM. 

Nu cred că doamna Merkel ori domnul Tusk nu ar cunoaște posibilele evoluții de dezvoltare ale Republicii Moldova. Nu cred că domnul Leancă, cel care a contribuit la desenarea acestor planuri și un cunoscător al jocurilor din culisele diplomației internaționale, dar și al dedesubturilor din regiune, să nu fie la curent cu subtilitățile cu care operează doamna Merkel. Fostul prim-ministru moldovean este diplomat de carieră și un obișnuit al informațiilor sensibile. Potrivit domnului Băsescu, domnul Leancă ar fi avut acces la acest tip de informații încă din anul 1989, așa că este conștient că atragerea comuniștilor moldoveni de partea partidelor pro-europene ține de necesitatea de a reduce din posibilitatea ca echipa de deputați comuniști să îmbrățișeze aceleași opțiuni cu cele ale deputaților socialiști – creșterea numărului de deputați filo-ruși într-o țară parlamentară ca Moldova ar face mai ușoară atragerea ei în Uniunea Euroasiatică. 

Domnul Leancă a recunoscut că a fost prieten cu domnul Filat atunci când ocupa funcția de șef al diplomației moldovene. Diferențele de opinie au început atunci când domnul Leancă a ocupat funcția de șef al Cabinetului de Miniștri. De ce? Pentru că profilul psiho-politic al domnului Leancă se deosebește de cel al domnului Filat. Domnul Leancă este identificat de opinia publică ca fiind un tehnocrat. Un avantaj, nu-i așa? Domnul Filat este recunoscut ca fiind cel care a construit liberal-democrația moldavă. Un constructor. Două identități politice diferite.

Modul civilizat în care a răspuns liderul PLDM declarației de adio a domnului Leancă este o recunoaștere indirectă a acestor roluri politice diferite. După ce i-a mulțumit fostului coleg, Filat a declarat că este gata să îi ofere susținere dar a subliniat că reproșurile aduse la adresa PLDM sunt neîntemeiate. „După alegeri am negociat consecvent și flexibil pentru a-i continua domnului Leancă mandatul. Am fost implicat deplin în procesul de negocieri și i-am oferit tot sprijinul necesar. Unicul lucru pe care nu l-am reușit a fost să-i asigurăm funcția de Premier. Sper să recunoască că nu de noi a depins acest lucru. Noi am făcut tot posibilul”, a spus Filat. Scurt și clar. Matematic ca un arhitect. Discursul domnului Leancă a fost unul al fandărilor și al retragerilor. Al piruetelor politice.   
Două moduri diferite de a privi asupra aceleiași realități. 

Mică, neagră și rea, starea de fapt spune că liberalii, socialiștii și comuniștii moldoveni nu au votat pentru investirea cabinetului Leancă 2. De fapt, toate cele trei formațiuni politice au pus la îndoială identitatea politică de tehnocrat a domnului Leancă. Avantajul de diplomat domnului Leancă nu a mai fost preferat și s-a transformat într-un balast care l-a tras la fund. De asta, domnul Leancă s-a simțit ofensat. Toată lumea s-ar fi simțit la fel. 
 
Domnul Leancă transmite opiniei publice că în spate ar sta o conspirație locală îndreptată împotriva sa. Dar dacă această teoria a conspirației s-a transformat într-una a supraviețuirii politice a statului moldav ? Dacă de fapt e vorba de a scăpa cu viață din confruntarea geopolitică din regiune? Domnul Leancă declară că a acceptat desemnarea de a alcătui guvernul Leancă 2, în ideea că până la urmă va reuși realizarea unei alianțe și cu Partidul Liberal. Absolut corect. Păstrarea profilului de tehnocrat putea fi îndeplinită doar alături de liberalii moldoveni. 

Domnul Ghimpu avea dreptate atunci când declara că destinul de premier al domnului Leancă depinde de prezența liberalilor la guvernare. Să nu ne mai ascundem după degete - dacă îl vroia prim ministru, domnul Ghimpu vota pentru guvernul Leancă 2. E vremea când oamenii politici moldoveni trebuie să spună pe șleau cine sunt și să își asume adevăratele lor identități. E vremea când tehnocrații sunt doar tehnocrați, iar constructorii - constructori.

De asta, declarația domnului Carpov, că nu mai acceptă parteneriatul și cooperarea guvernului minoritar cu PCRM-ul, după ce domnia sa a acceptat să funcționeze timp de opt ani ambasador, numit în funcție de guvernarea comunistă, ne arată adevăratul său caracter. Presupun că în timpuri excepționale se impun asemenea gesturi. Așa că întreb, dacă în septembrie 2014, referindu-se la domnul Leancă, președintele României avea dreptate?

IOHANNIS, GUVERNUL ȘI CÂRCOTAȘII DIN POLITICA MOLDOVENEASCĂ

Republica Moldova are un nou cabinet de miniștri. Investit cu susținerea comuniștilor moldoveni, Guvernul Gaburici a trezit deja  nemulțumirea simpatizanților Partidului Liberal. Motivul, firesc, echipa condusă de domnul Ghimpu rămâne, pentru al doilea an, în afara procesului de influență a politicilor aplicate în Republica Moldova. Domnul Ghimpu consideră că Moldova va încetini implementarea reformelor pro-europene. 

Comentatori politici apropiați Partidului Liberal sugerează că scoaterea domnului Leancă de la cârma guvernării ar crea în birourile de la Bruxelles dezamăgire. Paradoxală opinie! Cabinetul condus de domnul Gaburici este copia intactă a Cabinetului Leancă 2. Numai domnul Leancă a dispărut din peisajul guvernamental, în rest fiind exact același cabinet cu el în frunte. Cele 18 voturi ale comuniștilor moldoveni nu înseamnă că Moldova s-ar abate de la traiectoria ei europeană. E imposibil ca speranțele europene ale Republicii Moldova să țină de un singur om.

Comentatorul politic român, Mihnea Dumitru,  afirma recent că a coabita cu echipa domnului Voronin nu înseamnă oprirea reformele europene ci doar să faci treaba să meargă. Îmi pare corect. Nevoia de stabilitate bate orice ideologie. La rândul său, fostul consilier de securitate al domnului Băsescu, Iulian Fota afirma într-un interviu pentru portalul ziare.com, că numirea unui tehnocrat în fruntea guvernului de la Chișinău este o măsură de supraviețuire într-un context regional foarte delicat. „Republica Moldova are instincte foarte bune, a supraviețuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că politicienii moldoveni au înțeles repede  ce se întâmplă în regiune și își iau masuri de supraviețuire, respectiv o estompare a procesului de europenizare, nu o oprire, ceea ce este foarte important, în paralel cu un plus de încredere pe care încearcă să îl ofere Rusiei”, spune domnul Fota. Bună constatare. Vrem sau nu, Federația Rusă deține supremația în regiune. 

În interviul acordat postului de televiziune Digi 24, referindu-se la Moldova, președintele Iohannis  punea punctele pe i, guvernul instaurat la Chișinău este o soluție de compromis. Domnul Iohannis a înțeles perfect contextul regional în care se află Republica Moldova.

Valentin Naumescu nota recent că Ucraina a pierdut războiul cu Rusia. Domnia sa afirma că niciunul din scenariile vehiculate în prezent nu mai poate restabili situaţia dinaintea crizei. “Kievul a pierdut practic controlul politic, administrativ şi economic asupra Donbasului (de Crimeea nici nu mai vorbim), pentru multă vreme de acum înainte. La nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane”, era concluzia făcută de domnul Naumescu. 

În aceste sumbre condiții, supraviețuirea Republicii Moldova, devine principala opțiune a politicienilor moldoveni. Desigur că la Bucureşti şi alte capitale europene ar mai exista speranţa că Moldova ar putea avea unui viitor european. Încrederea e dată și de faptul că, în cabinetul Gaburici, echipa fostului premier Leancă a rămas neschimbată – portofoliul externelor este deținut în continuare de doamna Gherman care va asigura implementarea Acordului de Asociere. Recent, în cadrul unei întrevederi cu premierul Gaburici, șeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, a menţionat că Uniunea Europeană va continua să sprijine reformele care urmează să fie realizate. Deci, în cancelariile europene, pentru compromisul politic realizat în Moldova nu există nici un fel de dezamăgire.  

Domnul Ghimpu vorbește în aceste zile despre mâna Rusiei și implementarea unor  scenarii ascunse. Dacă domnia sa știa de ele, dacă le putea strica, de ce nu a făcut-o votând pentru menținerea lui Leancă în fruntea guvernului? Șansa de a-l păstra pe domnul Leancă în fruntea Guvernului, domnul Ghimpu a avut-o în mâna sa. Așa că supărările de-acum nu costă nici cât o ceapă degerată.