Notam recent că Maia
Sandu are nevoie de ajutor – dacă nu îl primește la timp, ar putea pierde
alegerile prezidențiale. Cine va fi
responsabil de acest lucru? Ea, care a refuzat orice ajutor, și prin acest
refuz a devenit ușor antipatică, ori noi, care nu am știut/nu am vrut să-i-l
oferim? Doamna Sandu este, probabil, ostatica unor promisiuni pe care le-a
făcut lui Andrei Năstase. De asta refuză ajutorul altor formațiuni politice. Dar
această respingere poate oare scoate responsabilitatea morală de pe umerii celor care
și-au asumat menținerea Republicii Moldova pe drumul ei către Europa? Dacă Maia
Sandu pierde alegerile prezidențiale, vina nu va fi și a noastră, a celor care
am putut să o ajutăm și nu am făcut asta?
Da,
Maia Sandu nu este Alba ca Zăpada. Dar este mult mai curată și mai onestă decât
Igor Dodon. Dodon a promis reorientarea politicii externe a Republicii Moldova.
Doamna Sandu a spus că va păstra aceiași direcție de dezvoltare. Printre prerogativele
președintelui moldovean există și competențe în politica externă.
Notam
că miza alegerilor prezidențiale
este una falsă și că majoritatea care controlează instituția
parlamentară este mult mai importantă decât persoana care deține funcția de șef
al statului moldovean. Cred și în prezent la fel. Există totuși o nuanță. Una
majoră – președintele este mai vizibil și mai vocal decât majoritatea
parlamentară. Această nuanță face ca funcția de șef al statului moldovean,
minoră din punct de vedere al prerogativelor avute, să crească în importanță.
Rezultă atunci că esența bătăliei electorale moldovenești este strategică –
Maia vs Dodon înseamnă de fapt Uniunea Europeană împotriva Federației Ruse. Puțini
sunt cei care și-au dat seama de acest lucru. Iulian Chifu are
dreptate: dacă Maia Sandu pierde alegerile prezidențiale, Moldovei îi va fi
mult mai greu să se mențină pe drumul care o duce către Uniunea Europeană.
Completez, dacă Igor Dodon ajunge președinte, Moldova poate pierde ajutorul
financiar așteptat din partea Uniunii Europene și tranșa a doua a împrumutului
românesc. Explic.
Pe 7 noiembrie FMI a aprobat un nou acord financiar
pentru Republica Moldova și acordarea unei prime tranșe de 36 de milioane de
dolari Chișinăului. Ministrul finanțelor moldovenești spune că “după banii FMI din prima tranșă care vor merge
la buget, vor fi deblocate cele 45 milioane de dolari SUA bugetate deja de
Banca Mondială, iar alte 55 milioane de euro sînt așteptate de la
Uniunea Europeană”. Primul ministru moldovean afirma că ”datorită acestui
program, populaţia primeşte o garanţie foarte clară din partea guvernării şi a
partenerilor internaţionali: reformele necesare în ţară au suport financiar şi
voinţă politică, deci lucrurile se vor schimba în bine.”
Credeți că venirea lui Dodon în fruntea statului
moldovean ar fi un element de credibilitate pentru partenerii externi? Credeți
că Uniunea Europeană, Banca Mondială și România și-ar mai dezlega pungile
pentru ajutorarea statului moldovean? Credeți
că Dodon președinte, ar face dovada existenței voinței politice necesare pentru
implementarea reformelor?
În decembrie, după alegerile parlamentare românești,
statul român va adopta, la CSAT, o strategie a României în raport cu Republica
Moldova. Venirea lui Igor Dodon în fruntea statului moldovean va fi un semnal
pentru ca decidentul politic român să transforme relațiile speciale de frățietate, existente între
cele două state românești, în simple relații de vecinătate. Motivația decidentului
politic român va porni de la rezultatul votului din 13 noiembrie, dacă electoratul
moldovean își dorește doar relații de vecinătate cu România, le va avea. Cu
toate consecințele acestei involuții.
Doamna Maia Sandu nu e Alba ca Zăpada. Dar ea este mult
mai conștientă de faptul că schimbarea
vectorului de dezvoltare este periculoasă. „Igor Dodon ne amenință cu ruperea relațiilor cu vecinii
noștri și într-o anumită măsură a reușit să provoace un scandal diplomatic cu
Ucraina, chiar dacă nu are o funcție publică. Există pericole și vreau ca
oamenii să conștientizeze aceste pericole”.
Vreau ca cititorii acestor note să conștientizeze aceste riscuri.
După
alegerea lui Trump la Casa Albă devine clar că politicile Statelor Unite în
Europa vor cunoaște schimbări. Aceste schimbări vor fi formulate în următoarele
săptămâni. Cu siguranță ne aşteaptă o Americă mai puţin predictibilă şi, din
această cauză, o lume mai plină de riscuri ca înainte. În aceste condiții,
devine sigur că oficialii de la Bruxelles vor trebui să-şi asume sarcina de a apăra,
de unii singuri, frontierele Uniunii Europene împotriva posibilelor ameninţări
din Est şi Sud. La Estul Uniunii Europene se află Bielarus, Ucraina și
Republica Moldova. La Bruxelles, alegerea lui Igor Dodon ca șef al statului
moldovean ar putea fi interpretată/percepută ca o posibilă amenințare. Rezultă că în
actualul context geopolitic, alegerile din 13 noiembrie se complică, dintr-un
proces electoral relativ simplu, prezidențialele moldovenești au căpătat rezonanțe
geopolitice, iar rezultatul lor poate afecta relațiile Republicii Moldova cu Ucraina
și România.
După
alegerea lui Trump președinte riscurile de securitate în regiune au devenit și
mai impredictibile. Datorită percepției bune pe care o are la Bruxelles, Maia Sandu președinte
ar putea reduce din aceste riscuri. De asta trebuie ajutată să câștige alegerile.
Dacă vreți – făceți-o.
