sâmbătă, 28 martie 2015

CE FEL DE CLARIFICĂRI AȘTEAPTĂ ROMÂNIA DE LA DOMNUL VORONIN?



În urmă cu un an, în discursul referitor la anexarea Crimeei, Vladimir Putin, a vorbit deschis despre revizuirea consecințelor destrămării Uniunii Sovietice. Autoritățile ruse percepeau atunci, ca și acum, crearea Parteneriatului Estic ca o ofensivă, a Uniunii Europene și a NATO, către spațiul sovietic, considerat de către administrația Putin ca făcând parte din sfera de influență rusă. Această ofensivă era, și este percepută, ca un atac asupra interesului rus în regiune. Pentru cei care au știut să asculte discursul lui Putin, era clar că va fi pusă în aplicare o contraofensivă. 

Opțiunii pro-Europene a Ucrainei i s-a opus violent, opțiunea pro–Rusia și războiul din estul Ucrainei. Kremlinul a spus că Dumnezeul catolic trebuie dat afară din Ucraina - ortodoxie ori moarte.

În ciuda sancțiunilor occidentale impuse Federației Ruse, strategii de la Kremlin nu și-au schimbat și nu își vor schimba viziunea lor asupra Estului Europei  - de creare a unei zone tampon care să-i separe de Uniunea Europeană și NATO. După ocuparea și anexarea peninsulei Crimeea, după destabilizarea estului ucrainean, Federația Rusă a acumulat în Crimeea un arsenal militar uriaș - peninsula s-a transformat într-un avanpost militar rus la Marea Neagră. 

Prin instalarea unor mijloace anti-acces și area denial rușii au deja  posibilitatea să blocheze accesul navelor în perimetrul Mării Negre și să modifice harta geopolitică a bazinului Mării Negre. O rachetă cu rază medie de acțiune în două trei minute poate lovi Chișinăul, Iașul, Bucureștiul ori Constanța. Conform planului de înarmare a Federației Ruse, până în 2020 flota rusă a Mării Negre va primi 6 noi submarine de ultimă generație, fregate și nave care plasează mine. Modificarea echilibrului geopolitic al Mării Negre înseamnă că statele din Parteneriatul Estic vor trebui să se mulţumească cu forme intermediare de aliniere la Uniunea Europeană dar în esenţă o iluzorie mimare a apartenenţei la ordinea occidentală. E clar că, nici Ucraina, nici Republica Moldova, nici Georgia nu vor adera efectiv la alianţele occidentale. Este preţul pe care europenii îl plătesc pentru a avea pace cu Rusia lui Putin.

E modul impus de Moscova pentru a ține departe de frontierele spațiului ortodox , modul occidentalo-catolic de gândire. 

În urmă cu un an, pe data de 21 martie 2014, deputații moldoveni s-au reunit într-o ședinţă cu uşile închise, unde au discutat despre anexarea peninsulei Crimeea și securitatea statului moldovean. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţii ministerelor care au atribuţii la menținerea ordinii și securității statului moldovean, precum şi șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate. La finalul întâlnirii nu a fost adoptată nici o hotărâre. Domnul Corman, pe atunci președinte al Parlamentului moldovean, a spus presei moldave , deşi situaţia din regiune este tensionată, nu există motive de panică.
 
Existau însă suficiente motive de spaimă. Președintele rus le enunțase voalat în discursul referitor la anexarea Crimeei. Analiștii Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova le-au prezentat domnului Mihai Bălan, șeful acestei instituții, iar domnia sa, în ședința închisă a legislativului le-a adus la cunoștința corpului de deputați.  Deputații moldoveni nu au înțeles însă că  progresul obținut de Republica Moldova pe agenda asocierii la Uniunea Europeană a trezit atenția strategilor de la Kremlin care vor pune în aplicare planuri pentru reducerea vitezei cu care Moldova se apropia de Uniunea Europeană. Ceea ce s-a și întâmplat. 

Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova a demonstrat scăderea simpatiei pentru partidele pro-europene. Eșuarea negocierilor pentru formarea unei majorități parlamentare din care să facă parte toate formațiunile pro-europene a dus la formarea unui guvern minoritar care a fost instaurat și cu voturile deputaților comuniști. Faptul acesta este considerat a fi o admitere a PCRM la procesele politice decizionale din Republica Moldova. Comentatorii politici români au etichetat coaliția PLDM-PD ca fiind una euro-comunistă și au solicitat președintelui Iohannis reconsiderarea relației României cu Republica Moldova.

Recent  ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurcă a spus că statul român așteaptă clarificări referitoare la acuzațiile oficialilor moldoveni care în aprilie 2009 au acuzat România de lovitură de stat în Republica Moldova. ”Republica Moldova a creat un precedent în Europa, a fost primul stat european care a expulzat un ambasador al unui stat membru al UE. Sunt lucruri de o gravitate suficient de mare, încât să dea motive României să se gândească la oportunitatea unor gesturi politice pe care ar putea, sau nu, să le facă”, a explicat diplomatul.
Declarația făcută de domnul Lazurcă ar putea fi interpretată ca o sugestie pentru o eventuală reconsiderare a relațiilor România - Republica Moldova. La șase ani distanță de la evenimente, e pentru prima dată când apare o asemenea declarație. Este clar că, la București, unele centre de putere nu au uitat ofensele comise în 2009 de către autoritățile comuniste. 

O posibilă schimbare de discurs a Bucureștiului ar putea fi justificată prin micșorarea de către Chișinău a tempoului de implementare a reformelor conținute în Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. O schimbare de discurs ar însemna răcirea relațiilor dintre București și Chișinău. Dar această modificare de atitudine este scopul pe care îl urmărește Moscova. O asemenea reconsiderare a discursului românesc  ar însemna, de fapt, o recunoaștere a dreptului Federației Ruse de a dicta în regiune. 

Nu știu dacă acest potențial de reconsiderare a relației româno – moldovene va fi pus în mișcare. Nu știu dacă domnul Lazurcă a avut acceptul Centralei de la București pentru a face publice aceste doleanțe. Nu știu dacă domnul Voronin va prezenta clarificările sale către ambasadorul României în Republica Moldova. Dacă se dorește prevenirea apariției unor perturbări pe relația bilaterală dintre cele două state, ar fi de dorit ca acest lucru să se întâmple. Știu însă că dacă s-ar întâmpla așa ceva, ar fi un semn de respect pentru ajutorul, diplomatic, financiar, economic, pe care Bucureștiul l-a oferit în decursul anilor Chișinăului. Iar gestul, în aceste delicate momente, ar ajuta Moldova foarte mult.

Diplomația română, cu mult ulei în sistem, a cerut să i se prezinte scuze – nu cred că aceste clarificări, dacă vor fi, ar fi publice. Ele s-ar transforma într-o recunoaștere că, în calitatea sa de președinte al Moldovei, domnul Voronin a acționat greșit. 

Ori poate exact asta se urmărește? Un președinte de stat are voie să recunoască că a avut erori?