
Ministrul
Justiției, Vladimir Cebotari, a prezentat Raportul cu privire la gradul de
implementare al Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011 –
2016, în care a punctat cele mai importante realizări pentru anul 2015, domnia
sa a dat asigurări că atât în sistemul judiciar cât și în sistemul politic
există determinare pentru continuarea proceselor de reformă. „Strategia de
reformă a sectorului justiţiei îşi are începutul încă din 2011, în total fiind
prevăzute pentru a fi realizate un număr de 487 de acţiuni. La zi avem
realizate 376. Procesul de avansare în implementarea reformei este mult mai
mare”, a contabilizat ministrul Cebotari.
Potrivit
declarațiilor, în 2016 Ministerul Justiției are stabilite ca priorități optimizarea
hărții instanțelor judecătorești, ridicarea calității actului juridic,
debirocratizarea sistemului judiciar, continuitatea reformei procuraturii,
promovarea noilor instrumente de combatere a corupției, fortificarea medierii,
dezvoltarea instituțională a Avocatului Poporului și reforma Curții
Constituționale.
La
manifestare, alături de președintele Republicii Moldova și ministrul Justiției,
a fost prezent și șeful
Delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, care a specificat
oportunitatea implementării reformelor în domeniul justiției, dar a atenționat
că schimbările din justiție trebuie să treacă de la nivelul cantitativ la cel
calitativ.
Probabil,
ambasadorului Tapiola nu-i plac cifrele. Probabil, domnia sa nu dorește să
observe evidență reală, palpabilă a celor realizate în sistemul justiției
moldovene: s-a pus în aplicare un mecanism nou privind răspunderea disciplinară
a judecătorilor, s-a revizuit imunitatea
penală și contravențională a judecătorilor, s-a revăzut harta dislocării
instanțelor judecătorești, s-au aplicat noi proceduri de selecție și evaluare a
performanțelor judecătorilor, s-au introdus noi tehnologii informaționale în
cadrul sistemului judecătoresc s-a avansat în procesul de reformă a
procuraturii și nu în ultimul rând se aplică noi reguli de salarizare a
judecătorilor. Domnul Tapiola se face că nu observă aceste realizări. Așa cum nu
a observat faptul că, dacă anterior președintele Timofti critica reforma
justiției, de această dată a avut doar cuvinte de laudă la adresa
transformărilor realizate în ultima perioadă. Să fie oare doar rea voință? Ori poate, domnul ambasador a
trecut demult peste cutumele diplomatice și își permite să se amestece brutal în
afacerile interne ale statului moldovean considerând Moldova ca fiind propria moșie?
Nu
este pentru prima dată când șeful Delgației UE la Chișinău, se face a nu vedea
progresele realizate în Republica Moldova. În luna octombrie 2015, domnul Tapiola
declara publicației Ziarul de Gardă că ‘’în Moldova nu există certitudinea procesului de reforme’’. Domnul Tapiola nu
a pus niciodată la îndoială capacitatea de reforme a guvernului condus de domnul Filat ori domnul Leancă. Să fi însemnat că cele două cabinete nu au comis erori? Probabil că au comis. Domnul Tapiola a făcut pe mortul
în popușoi și a preferat să nu vadă nimic din derapajele de la democrație atunci
când despre ele au vorbit comentatori politici, reprezentanți ai societății
civile și jurnaliști. Domnul Tapiola prefera atunci să ne repete refrenul despre
„povestea de succes” a campionilor liberal democrați care se aflau la cârma
statului moldovean. De ce oare?
Mai
târziu, în martie 2016, domnul ambasador Tapiola și-a declinat orice
responsabilitate față de cele întâmplate în Republica Moldova: UE nu poartă răspundere de cele întâmplate în Moldova.
Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase! De parcă nu era
la curent cu toate acțiunile întreprinse de PLDM, de parcă domnul Tapiola nu ar
fi stat la ceai și cafele cu domnul Filat ori cu domnul Leancă.
Domnul Tapiola nu crede în capacitatea noii guvernări de a
stabiliza Moldova. Iar atitudinea domniei sale, de a critica de față cu șeful
statului, fie și voalat, realizările obținute în sistemul de justiție este o
încălcare a cutumei diplomatice. Înțeleg că ambasadorul Tapiola privește la
moldoveni ca la niște țărani – de asta și-a permis să declare în public că Moldova
este un "sat strategic", de asta și-a permis catalogări neprmise la
adresa puterii și opoziției moldovene. Răutățile domnului Tapiola la adresa
statului moldovean sunt cunoscute. Probabil și agenda secretă a domniei sale
este deja cunoscută. Pentru modul de comportament în fața șefului statului, dar
și pentru limbajul folosit la adresa politicienilor moldoveni, ambasadorul
Tapiola ar trebui să dea explicații celor de la Ministerul de Externe.
Pentru
gafele diplomatice comise, consider că autoritățile moldovene ar trebui să
solicite autorităților de Bruxelles înlocuirea șefului Delegației UE la
Chișinău. Pentru că România este cea care în aceste momente girează, politic și
financiar, Moldova, noul Înalt Reprezentant al UE la Chișinău ar trebui să fie
cetățean român. Ar fi avantajos pentru toate cele trei părți – partea română ar
avea un control exigent asupra împrumutului acordat Moldovei, partea moldavă ar
ști că atitudinele Înaltului reprezentant al UE la Chișinău ar fi bine
intenționate și nu ar sta sub conul de umbră al unor finlandizări, iar Bruxelles-ul ar ști că
statul român are interesul ca la granița lui estică să fie păstrată pacea și
implementate reformele care să apropie spațiul pruto-nistrean de standardele
europene.
În
cazul contrar, în care nimeni nu îl va atenționa, fie și în particular, pentru
erorile comise presupunerea mea se adeverește: ambasadorul Tapiola se simte în
statul moldovean ca pe propria-i moșie.