Pe 27
martie, adepții alipirii Republicii Moldova la România au organizat la Chișinău
un marș al unirii. Prezente la eveniment, televiziunile de știri din București
au susținut că la această demonstrație au participat zece
mii de persoane. În timpul mitingului au fost două alerte cu bombă dar ele s-au
dovedit false. Semn că manifestarea nu a fost pe placul tuturor. Ca măsură de
precauţie, demonstranţii sunt însoţiţi de un cordon masiv de poliţişti.
Acțiunea de la Chișinău nu a plăcut
formațiunilor politice de stânga. În schimb a plăcut deputaților români care,
după eveniment, la 30 martie, au aprobat împrumutul de 150 de milioane de euro acordat
Moldovei. Votul celor 252 de deputați români a respins cererea de
reexaminare a președintelui Iohannis care în noiembrie 2015 a respins
inițiativa premierului social democrat Victor Ponta de a ajuta financiar
Republica Moldova. Refuzul lui Iohannis era o susținere discretă în favoarea solicitărilor
de declanșare a alegerilor parlamentare anticipate.
Marșul în
favoarea unirii a trezit spiritele în rândul comuniștilor moldoveni care au
difuzat un comunicat în care a susținut că marșul este continuarea unui plan de subminare a statalității
Republicii Moldova. Comuniștii au suțin
că marșul și acțiunile unioniste din data de 27 martie din centrul capitalei
moldovene au fost organizate pe banii statului român de către o „coloană a
cincea românească”. În cadrul dezbaterilor din parlamentul Republicii Moldova,
declarația comuniștilor a găsit susținere. Pe 31 martie, un număr de 62 de deputați
moldoveni, suficient, potrivit vechii proceduri, pentru alegerea șefului
statului moldovean a votat declarația politică privind neutralitatea
permanentă a Moldovei. Potrivit documentului, „Parlamentul își asumă, în
limitele competențelor, obligația de perfecționare a legislației Republicii
Moldova în vederea contracarării și inadmisibilității atacurilor asupra
principiilor constituționaleale independenței și neutralității țării noastre, inclusiv
prin stabilirea înăspririi răspunderii pentru astfel de acțiuni”.
Adoptarea
declarației de neutralitate permanentă a Moldovei a găsit și susținerea
reprezentanților din regiunea autonomă Gagauz-Eri. Pe data de 2 aprilie, în
capitala regiunii, la Comrat, a fost organizat un marș în susținerea suveranității Moldovei.
Marșul a fost organizat de bașcanul autonomiei Gagauz-Eri,
Irina Vlah. La eveniment sunt prezenți atât locuitorii regiunii, cât și mai
mulți reprezentanți a partidelor de stânga. Alături de Irina Vlah și
președintele Adunării Populare a Gagauziei, Dmitrii Constantinov, la manifestației
au pot fi observați vicepreședinții Partidului Nostru dar și liderul socialiștilor
moldoveni Igor Dodon. Participanții la acest eveniment au scandat lozinci
precum „Gagauzia nu este pământ românesc”, „Suntem pentru independența
Moldovei”, „Moldova, noi te vom apăra”.
În cadrul unei ședințe speciale a
Adunării Populare a UTA Găgăuzia, a fost adoptată o declarație în favoarea
neutralității Moldovei adresată președintelui țării, premierului și
speaker-ului parlamentului de la Chișinău. Decizia de a semna o asemenea
declarație de neutralitate vine după ce la Chișinău au avut loc diverse
manifestări publice care militau pentru reunirea Basarabiei cu România. Totodată,
membrii Adunării Populare au cerut autorităților de la Chișinău ca să interzică
acțiunile ce vin „să lichideze statul Republica Moldova”. Adunarea Populară a
mai cerut guvernanților să ia măsurile necesare pentru a fortifica
suveranitatea Republicii Moldova.
Această
sumară trecere în revistă a evenimentelor din ultimele zile vine să ne spună că
cei 25 de ani de statalitate ai Republicii Moldova nu a reușit să șteargă
diferențele etnopolitice regionale. Moldova a rămas la fel cum a fost la
începutul anilor 90 : cu centre etnopolitice antagoniste; vorbim despre
capitala regiunii Gagauz-Eri, Comrat, una românofobă, vorbim despre cel mai
mare oraș din nordul Republicii Moldova, municipiul Bălți, un oraș prin excelență
pro-rus și despre Chișinău, una dintre puținele locații în care s-a putut desfășura
marșul unirii.
Vorbim
despre diferențe de mentalitate, diferențe de cultură și diferențe economice.
Suveranitatea statului moldovean nu a reușit să vină cu politici regionale uniforme
care să șteargă aceste deosebiri. Semn că nu a fost destulă voință politică
pentru realizarea acestui deziderat, semn că atunci când a existat intenție
pentru a face aceasta, nu au existat suficiente resurse financiare. Prezența
acestor diferențe ne vorbește despre faptul că există centre de putere, atât
externe, cât și interne, care își doresc perpetuarea acestor deosebiri
etnopolitice. Tocmai permanentizarea intenționată a acestor deosebiri face statul
moldovean mai slab, diferențele economice, mentale și psihologice fac posibilă
apariția corupției și dezvoltarea unor interese de grup.
Dincolo de
interesele politice ale diferitelor grupări regionale, ori de interesele geopolitice,
pentru Moldova și cetățenii ei, anul 2016 va fi un an deosebit de greu. Peste
bătălia electorală cauzată de alegerea în final de lună octombrie a
președintelui statului moldovean, moldovenii vor trebui să facă față unei
recesiuni economice de amploare. Împrumutul românesc este unul care poate ajuta
autoritățile moldovene dar nu este unul salvator.
Discuțiile despre stabilitatea Chișinăului
ale domnului Karasin, pot fi interpretate ca un gest de bunăvoință din partea Federației
Ruse. Domnul Karasin a spus că sunt elemente pozitive pentru
dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state – este vorba de
vizitele demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent şi de reluarea, în
timpul apropiat, a activităţii comisiei mixte interguvernamentale privind
cooperarea economică. Dar este vorba și de vizita ministrului de externe
al Republicii Moldova, domnul Galbur, la Moscova unde se va întâlni cu domnul Lavrov.
Oficialul rus a făcut două afirmaţii care sunt în opinia
mea foarte interesante: domnia sa a
vorbit despre oportunitatea revenirii produselor moldoveneşti pe piaţa Rusiei, dar
și despre necesitatea continuării politicii paşilor mici în procesul de
soluţionare a problemei transnistrene. Cred că aceste două teme vor fi liniile
directoare ale preconizatei întâlniri a domnului Galbur cu domnul Lavrov.
Cu
siguranță pentru întoarcerea produselor moldovene pe piața rusă politicienii
moldoveni vor trebui să accepte o notă de plată. Care va fi ea? Va fi una care
ține de neutralitatea permanentă a statului moldovean și de reducerea
capacităților de colaborare a Moldovei cu NATO? Ține această nota de plată de
procesul de reglementare transnistreană? Va impune Moscova participarea
regiunii transnistrene în câmpul electoral moldovenesc?
De ce
întreb toate acestea? Pentru că dincolo de criza economică din acest an, 2016
este și anul celei mai dramatice secete hidrologice. Afirmația aparține ministrului Mediului, domnul
Valeriu Munteanu. Domnia sa a spus aceste cuvinte în plenul Parlamentului - Moldova se află în cea mai dramatică secetă care s-a întregistrată vreodată între Prut și Nistru. Și asta pentru că apele din principalele râuri: Prut și Nistru, se află
cu mult sub nivelul necesar. Dacă suprapunem seceta din acest an peste criza financiar/economică vom
constata că moldovenii au nevoie ca produsele
moldovenești să se întoarcă pe piața de desfacere a Federației Ruse.
Întoarcerea acestor produse în Rusia înseamnă noi locuri de muncă, înseamnă
supraviețuirea statului moldovean în lipsa unui acord cu FMI.
