Aproximativ
zece mii de oameni au manifestat la Chișinău în favoarea unirii Republicii
Moldova cu România. Acțiunea s-a desfășurat duminică 27 martie, tot atunci a
avut loc și Sfatul Țării 2 o reeditare a celui din anul 1918. La cele două
evenimente era așteptat să participe ex-președintele României Traian Băsescu
care a cerut autorităților moldovene cetățenia. Domnul Băsescu nu a venit la
Chișinău, a rămas la București unde a fost ales președinte al Partidului
Mișcarea Populară – această formațiune politică are inclus în programul
politic dezideratul unirii.
La o
zi după acțiunile unioniste de la Chișinău, în capitala Republicii Moldova a
venit într-o vizită de lucru viceministrul rus de externe domnul Grigorii Karasin.
Este prima vizită a unui oficial rus în Moldova după semnarea de către
oficialii de la Chișinău a Acordului de Asociere la UE. Vizita face parte
dintr-o serie de activități mai largi desfășurate de către ministerul moldovean
de externe pe relația cu Moscova și va culmina cu vizita. de la începutul lunii
aprilie, ministrului moldovean de externe, domnul Galbur, la Moscova unde se
va întâlni cu șeful externelor ruse, domnul Lavrov.
Decidenții
politicii externe de la Chișinău au înțeles că relația bună cu Federația Rusă
trebuie păstrată. A spus-o și ministrul moldovean al economiei, domnul Calmâc.”Introducerea sancțiunilor ruse la adresa produselor
moldovenești a reprezentat reducerea cu 80 la sută a exportului Republicii
Moldova în Federația Rusă. În cadrul întâlnirii celor doi miniștrii de externe
ne dorim anularea acestor sancțiuni”, a spus ministrul Calmâc.
La Chișinău, viceministrul
rus a vorbit cu premierul moldovean despre asigurarea stabilității Republicii
Moldova. Domnul Karasin a spus că sunt elemente pozitive pentru
dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state – este vorba de vizitele
demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent şi cele planificate pentru perioada
imediat următoare şi de reluarea, în timpul apropiat, a activităţii comisiei
mixte interguvernamentale privind cooperarea economică.
Domnul
Karasin a vorbit despre stabilitatea Moldovei după ce unioniștii moldoveni au cerut
dispariția statului moldovean și unirea lui cu România. Domnul Karasin a vorbit
despre stabilitate după ce în spațiul public au apărut comentarii referitoare
la o eventuală participare a fostului președinte al României la cursa
prezidențială din Republica Moldova. De fapt domnul Karasin le-a sugerat oficialilor
moldoveni că, doar relațiile mai calde cu Moscova, atât politice cât și
economice, pot contribui la stabilizarea Moldovei.
Sunt
destule date care vorbesc despre faptul că oficialii de la Chișinău ar trebui
să folosească rapid această oportunitate oferită de către Federația Rusă –
revenirea produselor moldovene pe piața Federației Ruse este acea măsură care
poate face ca Moldova să supraviețuiască în lipsa unui credit venit din partea
FMI. Cabinetul condus de domnul Tarlev a funcționat fără ca Moldova să aibă un
memorandum semnat cu FMI – în schimb produsele moldovenești erau acceptate pe
piața rusă.
Presa
scrie că președintele delegației
Parlamentului European pentru Republica Moldova, europarlamentarul Andi Cristea
a declarat că pentru Republica Moldova perioada cecurilor în alb s-a încheiat
și că România și Uniunea Europeană vor trece relația cu Republica Moldova prin
filtrul unor condiționalități. Proastă declarație. În condițiile în
care creditul solicitat de autoritățile moldovene Bucureștiului nu a fost
deblocat, iar domnul Iohannis (ori alții) nu a fost convins de acțiunile
Chișinăului, declarația domnului Cristea zice negru pe alb că Bucureștiul dă
banii, dar îi condiționează!
Dacă
acest credit, care va fi întors cu un profit inclus, mai conține și alte
condiționalități care ar fi motivul pentru a fi accesat? Dacă la Palatul
Cotroceni nu au fost observate acțiunile de micșorare a tarifelor la gaz și energie electrică, nu s-a
văzut că pensiile au fost indexate cu 10%, că a fost aprobată legea cu privire
la Procuratură, că procurorul general și-a dat demisia și a fost numit un nou
guvernator la Banca Națională a Moldovei, înseamnă că la problemele de vorbire
pe care le are, domnul Iohannis mai are și o problemă de vedere. Neoferirea
creditului solicitat de către oficialii moldoveni vine să însemne că
Bucureștiul împinge Moldova în brațele Federației Ruse.
Era
de așteptat. Politicienii români nu au timp pentru Moldova. Declarațiile rămân
doar declarații, ele nu vor fi urmate de fapte. Pe Prut tot atâtea poduri au
rămas. Chiar dacă, în urmă cu patru ani, la prima ședință comună de guvern, cea
din 3 martie 2012, atât domnul Filat cât și domnul Mihai Răzvan Ungureanu ne dădeau
asigurări ca se va trece la construirea de poduri și de interconectări
energetice.
Poduri
nu s-au făcut. Prutul se trece la fel de greu. Iar demagogia politicienilor români
este eminamente electorală. Ce ar trebui să facă politicienii moldoveni, cei
care administrează destinele nu numai ale celor care se declară români dar și destinele
ucrainenilor, rușilor și găgăuzilor? Cum ar trebui să reacționeze cabinetul
Filip la această tărăgănare a Bucureștiului a deciziei de oferire a unui credit
care este absolut necesar? Domnul prim ministru Pavel Filip își păstrează
calmul. La manifestările din 27 martie 2016, reprezentații structurilor de
ordine s-au comportat cu mult profesionalism și au reușit să împiedice
provocările existente. Devine din ce în ce mai clar că, într-o perioadă de instabilitate economică, aceste demonstrații ale unioniștilor ar fi putut genera periculoase derapaje.
Devine mai clar că, din varii pricini, partea română nu va oferi rapid creditul promis de către domnul Ponta. De
asta, mâna de ajutor pe care o oferă autoritățile ruse, prin sugerata ridicare
a sancțiunilor pentru produsele moldovene, trebuie acceptată. Așa cum acceptată
ar trebui să fie și o apropiere a pozițiilor politice și economice a celor de la Moscova și Chișinău. Podurile peste Prut vor fi la fel de puține. Rușii sunt deja între Prut și Nistru și nu
pleacă. S-au născut aici, unde să se ducă? Iar cu asta Bucureștiul, oficial ori neoficial, trebuie să se împace –
interesul Republicii Moldova nu coincide mereu cu interesul României.
Pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu
România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi,
Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.
