DOMNUL VORONIN JOACĂ ȘAH

Președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, nu exclude o fuzionare a formațiunii politice pe care o conduce cu Partidul Democrat. Domnul Voronin a afirmat că ar putea vota pentru demisia Guvernului și pentru alegerea unui nou președinte împreună cu partidele de stânga și că susține ideea unor alegeri anticipate. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii Politica de la TV7. „Pentru a da jos actualul Cabinet de Miniștri suntem gata ca deputații PCRM să voteze în Parlament, alături de PSRM şi alte partide. Vom fi nevoiți să votăm demisii în lanţ pentru a scăpa țara de alianță”, a precizat domnul Voronin.

O voce autorizată a Partidului Democrat, domnul Diacov, a răspuns intenției de fuzionare a comuniștilor cu Partidul Democrat din Moldova.  ”Poate fi un început de discuții – este bine să avem un partid puternic pe stânga”, a spus presei preşedintele de onoare al Partidului Democrat. „Demult am spus că Moldova are nevoie de o coagulare a forţelor politice de stânga. Este nevoie de o stângă unită care să fie formată nu doar din Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor. Procesul de fuzionare este foarte anevoios, destul de complicat, dar teoretic, noi privim pozitiv unificarea forţelor politice şi crearea unui grup sănătos pe stânga”, a declarat domnul Diacov.

Ambele declarații vin să confirme sugestii mai vechi – absorbția comuniștilor moldoveni de către Partidul Democrat din Moldova devine inevitabilă. Semnale întru realizarea acestei încorporări a comuniștilor la democrați au fost – de la plasarea în funcția de președinte al PDM a domnului Marian Lupu, fost lider al PCRM, la exodul pe față al deputaților PCRM în grupul parlamentar al PDM (vezi cazul Sergiu Sârbu).

După plecarea din grupul parlamentar al PLDM a deputatului Știrbate, care a avut loc înaintea unor evenimente majore pentru Cabinetul de Miniștrii condus de domnul Streleț (vizita negociatorilor FMI la Chișinău,  ședință comună a guvernelor din România și Republica Moldova și de începerea procedurii de modificare articolelor din  Constituția Republicii Moldova referitoare la procedura de alegere a șefului statului), domnul Usatâi a spus că liberal democrații vor rămâne în scurt timp fără încă un deputat. Dacă cele afirmate vor deveni realitate, coaliția parlamentară de guvernământ în Republica Moldova nu va mai deține majoritatea în Parlamentul moldovean. 

Comentatori politici moldoveni (domnul Ciurea, domnul Mihăeș) au sugerat că în aceste condiții (reducerea numărului de deputați ai AIE-3), coaliția ar trebui să fie resetată prin readucerea grupului de deputați ai domnului Leancă la guvernare. Posibil.

Dispoziția domnului Voronin pentru fuzionarea cu Partidul Democrat din Moldova, dar și de vot pentru demiterea guvernului Streleț schimbă în totalitate datele ecuației politice moldovenești. Cei trei deputați din grupul domnului Iurie Leancă își pierd utilitatea politică. Afirmațiile domnului Voronin au fost făcute în condițiile în care Parlamentul Republicii Moldova nu mai poate fi dizolvat, iar organizarea alegerilor anticipate devine imposibilă. (Potrivit unei prevederi din Constituție, șeful statului moldovean nu poate dizolva legislativul în perioada de șase luni până la expirarea mandatul său.) 

Dacă fuziunea PCRM cu PDM va avea loc, acest lucru ar putea fi făcut până la data în care Parlamentul moldovean va trebui să aleagă un nou șef al statului. Dar domnul Voronin este un lup călit în mai toate bătăliile politice moldovenești. O condiție pentru această contopire a comuniștilor cu democrații ar putea fi o posibilă demitere a guvernului condus de domnul Streleț și participarea echipei domnului Voronin la o viitoare guvernare. Odată cu încorporarea deputaților comuniști, numărul de mandate parlamentare al PDM va crește considerabil. Vrem sau nu PDM-ul devine vioara întâia – având un număr considerabil de deputați la dispoziție, vor mai dori liderii acestei formațiuni politice să păstreze AIE-3? Vor păstra actualul algoritm politic de guvernare ori vor dori funcția de prim-ministru și cea de președinte? Vor dori doar resetarea coaliției parlamentare ori construirea unei noi majorități în Parlament? Nu știm. Așa cum nu știm care va fi  reacția Partidului Liberal și a Partidului Liberal Democrat la o asemenea modificare a componenței Partidului Democrat. Vor dori celelalte două componente ale alianței de guvernământ să fie partenerele unei formațiuni politice din a cărei componență vor face parte actualii comuniști moldoveni?  

Imposibilitatea de declanșare a alegerilor anticipate face dorința de confruntare electorală a domnului Dodon și a domnului Usatâi să fie una irealizabilă. Cei doi politicieni au instalat deja corturi în fața legislativului moldovean. Simpatizanții domniilor lor au cerut alegeri anticipate. Înțeleg că acești politicieni își doresc alegerile cu orice preț. Chiar și cu prețul încălcării Constituției? Dacă s-ar da curs acestei doleanțe și s-ar desfășura alegeri anticipate ele ar fi lipsite de legitimitate.

Dacă își dorește participarea la pupitrul de comandă al Moldovei, domnul Dodon are doar o singură posibilitate – să participe peste șase luni la procedura de alegere a șefului statului. Un calcul aritmetic simplu ne arată că numărul de deputați ai PDM, PCRM și PSRM este suficient pentru alegerea președintelui Republicii Moldova. În decembrie 2014, la postul de radio Național FM, jurnalistul român Doru Dendiu afirma exact acest lucru. „Dacă adunăm voturile forțelor de stânga, Partidul Comuniștilor, la Partidul Socialiștilor și ale Partidului Democrat, un partid de centru-stânga, obținem un număr de 65 de fotolii parlamentare, o majoritate constituțională solidă”, declara domnul Dendiu.

Partidul Democrat din Moldova se află în fața unei provocări de proporții. O fuziune cu PCRM-ul îi este avantajoasă – PDM-ul va deveni prima vioară a politicii moldovenești. Încorporarea echipei domnului Voronin va trezi nemulțumirea colegilor din AIE-3, va aduce cu ea umbra unei posibile destrămari a actualei coaliții de guvernământ și îmbrățișarea politică cu socialiștii domnului Dodon. Liberalii și liberal-democrații, în opoziție, vor fi lipsiți de orice putere. Să se dorească asta cu adevărat?

O resetare a alianței de guvernământ din Republica Moldova ar pune mari semne de întrebare asupra gestului făcut de statul român prin acordarea împrumutului de 150 de milioane de euro Republicii Moldova. Unii experți români au susținut că, prin oferirea acestui credit Chișinăului, Bucureștiul a greșit. Potrivit domniilor lor, Republica Moldova nu are nevoie de sprijin bugetar ci de investiții și de reforme care pot duce la dezvoltarea statului. O eventuală demitere a guvernului condus de domnul Streleț și o schimbare a cursului de politică externă ar fi dovada faptului că banii contribuabilului român au plecat pe apa sâmbetei iar expertiza românească pe Moldova ar costa cât o ceapă degerată. Ceea ce nu poate fi adevărat. 

Declarația domnului Voronin (și posibilele amenințări sugerate de ea) este doar praf aruncat în ochii PLDM și PL pentru ca aceste două formațiuni politice să accepte cooptarea grupului Leancă la guvernare. Pentru dezvoltarea acestui scenariu politic și păstrarea actualei coaliții de guvernare cele două componente ar trebui să renunțe la portofolii ministeriale în folosul PPE ori al PDM. Domnul Voronin joacă șah.  

GUVERNUL NU CADE. ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR

Când doi se ceartă, al treilea câștigă, spune un proverb românesc. Zilele acestea zicala este mai adevărată ca oricând. Duminică, 7 iunie 2014, simpatizanții Platformei Civice „Demnitate și Adevăr” și cei ai Partidului Liberal și-au aruncat cuvinte grele. Ambele formațiuni, una politică alta a societății civile sunt pro-europene și au convingeri de dreapta. Altercațiile verbale au pornit de la suprapunerea locației desfășurării evenimentelor planificate, ambele tabere și-au dorit Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. 

Violențe evitate. Felicitări IGP-ului

Liderii Platformei Civice au anunțat mai de demult că intenționează să organizeze un protest în centrul Chișinăului. Liderii liberali au anunțat același lucru. Nici una dintre părți nu a vrut să renunțe la locație. Întâlnirea electorală anunțată de liberalii moldoveni era programată inițial să aibă loc între orele 10 și 12. Domnul Ghimpu a anunțat că evenimentul liberalilor se va desfășura pe tot cuprinsul zilei de 7 iunie. La această întâlnire au participat în jurul a două mii de simpatizanți liberali (datele MAI).

La chemarea societății civile, în centrul capitalei moldovene au venit aproape nouă mii de persoane (datele MAI). Mai puțini ca alte dăți dar suficient de mulți pentru a-i fluiera și apostrofa pe cei de alături.  Discursurile celor două tabere au abundat de acuzații. Liberalii au  învinuit reprezentanții Platformei Civice de provocare, iar la rândul lor, liderii Platformei i-au învinuit de același lucru pe liberali. Pentru a evita altercațiile violente, Poliția a format un cordon uman între cele două tabere.

Contextul politic.

Concurenții electorali au intrat pe ultima sută de metri a alegerilor locale din Republica Moldova. ”Cine participă în alegerile locale, Platforma DA ori Partidul Liberal? La o săptămână înaintea alegerilor locale, cine trebuie să aibă un miting în PMAN, Platforma DA ori Partidul Liberal? Cine trebuie să apere capitala Moldovei de invazia roșie liberalii ori cei din societatea civilă?” Retorica întrebare a domnului Ghimpu de pe Facebook este plină de adevăr. Dar, atât timp cât partidele pierd sprijinul popular, viitorul protestelor rămâne deschis. Igor Boțan nu exclude că vocea celor adunați în Platforma “Demnitate și Adevăr” se poate transforma într-un partid politic. Robustele proteste organizate de către reprezentanții societății civile vin să pregătească terenul pentru organizarea unui viitor partid care, în cazul unor alegeri anticipate, ar avea șansa să treacă în Parlament. 

Partidul Liberal versus Platforma „DA” 

Fotografiile date de sondajele de opinie publică arată că partidele pro-europene ar pierde în fața partidelor pro-ruse. Comentatorii fenomenului politic moldovenesc afirmă că pentru menținerea apropierii Moldovei de Uniunea Europeană și implementarea Acordului de Asociere este necesar un suport parlamentar mai larg. Așadar, e aproape sigur că la sfârșitul lunii iunie, după alegerile locale, vom avea parte de o mare reconfigurare politică. Pentru a negocia noua formă a coaliției parlamentare formațiunile politice pro-europene așteaptă rezultatul alegerilor locale și al bătăliei pentru fotoliul primarului de Chișinău. Gâlceava din Piața Marii Adunări naționale a redus punctajul electoral al domnului Chirtoacă. În eventualitatea pierderii primăriei de Chișinău, liberalii moldoveni sunt forțați să fie mai maleabili și dispuși pentru a forma mai repede o majoritate parlamentare. O competiție de viitor a liberalilor cu Partidul DA provoacă insomnii. E clar, nopțile domnului Ghimpu nu sunt liniștite. 

Moțiunea de cenzură

Construirea unei noi coaliții parlamentare pune sub semnul întrebării colaborarea neformală a Partidului Comuniștilor cu Alianța Moldova Europeană. Acesta este motivul principal pentru care liderul comuniștilor, domnul Voronin a declarat că va înainta Parlamentului o moțiune de cenzură. Domnul Voronin a spus că fracțiunea parlamentară din care face parte pregătește o moțiune de cenzură împotriva ministrului Apărării, Viorel Cibotaru. Domnului Voronin nu i-au căzut la inimă declarațiile ministrului apărării referitoare la riscurile de securitate în care se află statul moldovean. Dar ministrul Cibotaru are perfectă dreptate. Ultimele acțiuni întreprinse de domnia sa vin să crească capacitatea de apărare a statului moldovean. Cu siguranță, domnul Voronin, știe acest lucru și, patriot fiind, îl apreciază în tăcere. Amenințările cu moțiunea au apărut în contextul unei posibile renașteri a Alianței pentru Integrare Europeană - liderul comunist presupune că, o posibilă condiție a domnului Ghimpu pentru a redesenarea coaliției este încetarea oricărui tip de colaborare cu PCRM-ul. Cu rezultate relativ modeste în alegerile locale și fără suficiente pârghii de control comuniștii moldoveni s-ar devaloriza rapid. De asta, moțiunea nu va fi înaintată prea repede. “ Acest Guvern mai are încă potențial, încă nu a epuizat toate resursele”, a declarat recent pentru Europa Liberă fruntașul comunist Artur Reșetnicov. Chiar dacă unii vor să cadă, domnul Gaburici va rămâne în fruntea Guvernului. O spune și fruntașul liberal democrat Valeriu Streleț pentru Europa Liberă. „O resetare a coaliției este evidentă dar asta nu înseamnă că viitorul prim-ministru nu ar putea fi tot Chiril Gaburici”, a spus domnia sa . 

Posibile soluții

Corect. Căderea guvernului ar deschide Cutia Pandorei. Lungile discuții pentru impunerea unui nou șef de cabinet ar scoate săbiile din teacă și ar provoca trântirea ușilor. În urma acestui gest ar avea de câștigat doar formațiunile pro-ruse.

Partidul Liberal are soarta fiului rătăcitor. Liderii Alianței politice Moldova Europeană au conștientizat că participarea liberalilor la guvernare, cu sau fără primărie, este necesară.  În același timp, domniile lor cunosc plusurile pe care le dă menținerea unei relații bune cu echipa comunistă. Constructiva opoziție a comuniștilor moldoveni vine să asigure acel echilibru inter-etnic de care Moldova are absolută nevoie.

Soluția este simplă – reconfigurarea Cabinetului de Miniștrii cu atragerea  liberalilor la guvernare și menținerea comuniștilor în rolul de opoziție constructivă. Și desigur implementarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. 

În rest, toate alte declarații și acțiuni au încărcătură strict electorală. Până la alegerile locale a rămas mai puțin de o săptămână.

CE FEL DE CLARIFICĂRI AȘTEAPTĂ ROMÂNIA DE LA DOMNUL VORONIN?

În urmă cu un an, în discursul referitor la anexarea Crimeei, Vladimir Putin, a vorbit deschis despre revizuirea consecințelor destrămării Uniunii Sovietice. Autoritățile ruse percepeau atunci, ca și acum, crearea Parteneriatului Estic ca o ofensivă, a Uniunii Europene și a NATO, către spațiul sovietic, considerat de către administrația Putin ca făcând parte din sfera de influență rusă. Această ofensivă era, și este percepută, ca un atac asupra interesului rus în regiune. Pentru cei care au știut să asculte discursul lui Putin, era clar că va fi pusă în aplicare o contraofensivă. 

Opțiunii pro-Europene a Ucrainei i s-a opus violent, opțiunea pro–Rusia și războiul din estul Ucrainei. Kremlinul a spus că Dumnezeul catolic trebuie dat afară din Ucraina - ortodoxie ori moarte.

În ciuda sancțiunilor occidentale impuse Federației Ruse, strategii de la Kremlin nu și-au schimbat și nu își vor schimba viziunea lor asupra Estului Europei  - de creare a unei zone tampon care să-i separe de Uniunea Europeană și NATO. După ocuparea și anexarea peninsulei Crimeea, după destabilizarea estului ucrainean, Federația Rusă a acumulat în Crimeea un arsenal militar uriaș - peninsula s-a transformat într-un avanpost militar rus la Marea Neagră. 

Prin instalarea unor mijloace anti-acces și area denial rușii au deja  posibilitatea să blocheze accesul navelor în perimetrul Mării Negre și să modifice harta geopolitică a bazinului Mării Negre. O rachetă cu rază medie de acțiune în două trei minute poate lovi Chișinăul, Iașul, Bucureștiul ori Constanța. Conform planului de înarmare a Federației Ruse, până în 2020 flota rusă a Mării Negre va primi 6 noi submarine de ultimă generație, fregate și nave care plasează mine. Modificarea echilibrului geopolitic al Mării Negre înseamnă că statele din Parteneriatul Estic vor trebui să se mulţumească cu forme intermediare de aliniere la Uniunea Europeană dar în esenţă o iluzorie mimare a apartenenţei la ordinea occidentală. E clar că, nici Ucraina, nici Republica Moldova, nici Georgia nu vor adera efectiv la alianţele occidentale. Este preţul pe care europenii îl plătesc pentru a avea pace cu Rusia lui Putin.

E modul impus de Moscova pentru a ține departe de frontierele spațiului ortodox , modul occidentalo-catolic de gândire. 

În urmă cu un an, pe data de 21 martie 2014, deputații moldoveni s-au reunit într-o ședinţă cu uşile închise, unde au discutat despre anexarea peninsulei Crimeea și securitatea statului moldovean. La ea au fost invitaţi şi reprezentanţii ministerelor care au atribuţii la menținerea ordinii și securității statului moldovean, precum şi șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate. La finalul întâlnirii nu a fost adoptată nici o hotărâre. Domnul Corman, pe atunci președinte al Parlamentului moldovean, a spus presei moldave că, deşi situaţia din regiune este tensionată, nu există motive de panică.

 

Existau însă suficiente motive de spaimă. Președintele rus le enunțase voalat în discursul referitor la anexarea Crimeei. Analiștii Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova le-au prezentat domnului Mihai Bălan, șeful acestei instituții, iar domnia sa, în ședința închisă a legislativului le-a adus la cunoștința corpului de deputați.  Deputații moldoveni nu au înțeles însă că  progresul obținut de Republica Moldova pe agenda asocierii la Uniunea Europeană a trezit atenția strategilor de la Kremlin care vor pune în aplicare planuri pentru reducerea vitezei cu care Moldova se apropia de Uniunea Europeană. Ceea ce s-a și întâmplat. 

Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova a demonstrat scăderea simpatiei pentru partidele pro-europene. Eșuarea negocierilor pentru formarea unei majorități parlamentare din care să facă parte toate formațiunile pro-europene a dus la formarea unui guvern minoritar care a fost instaurat și cu voturile deputaților comuniști. Faptul acesta este considerat a fi o admitere a PCRM la procesele politice decizionale din Republica Moldova. Comentatorii politici români au etichetat coaliția PLDM-PD ca fiind una euro-comunistă și au solicitat președintelui Iohannis reconsiderarea relației României cu Republica Moldova.

Recent  ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurcă a spus că statul român așteaptă clarificări referitoare la acuzațiile oficialilor moldoveni care în aprilie 2009 au acuzat România de lovitură de stat în Republica Moldova. ”Republica Moldova a creat un precedent în Europa, a fost primul stat european care a expulzat un ambasador al unui stat membru al UE. Sunt lucruri de o gravitate suficient de mare, încât să dea motive României să se gândească la oportunitatea unor gesturi politice pe care ar putea, sau nu, să le facă”, a explicat diplomatul.

Declarația făcută de domnul Lazurcă ar putea fi interpretată ca o sugestie pentru o eventuală reconsiderare a relațiilor România - Republica Moldova. La șase ani distanță de la evenimente, e pentru prima dată când apare o asemenea declarație. Este clar că, la București, unele centre de putere nu au uitat ofensele comise în 2009 de către autoritățile comuniste. 

O posibilă schimbare de discurs a Bucureștiului ar putea fi justificată prin micșorarea de către Chișinău a tempoului de implementare a reformelor conținute în Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. O schimbare de discurs ar însemna răcirea relațiilor dintre București și Chișinău. Dar această modificare de atitudine este scopul pe care îl urmărește Moscova. O asemenea reconsiderare a discursului românesc  ar însemna, de fapt, o recunoaștere a dreptului Federației Ruse de a dicta în regiune. 

Nu știu dacă acest potențial de reconsiderare a relației româno – moldovene va fi pus în mișcare. Nu știu dacă domnul Lazurcă a avut acceptul Centralei de la București pentru a face publice aceste doleanțe. Nu știu dacă domnul Voronin va prezenta clarificările sale către ambasadorul României în Republica Moldova. Dacă se dorește prevenirea apariției unor perturbări pe relația bilaterală dintre cele două state, ar fi de dorit ca acest lucru să se întâmple. Știu însă că dacă s-ar întâmpla așa ceva, ar fi un semn de respect pentru ajutorul, diplomatic, financiar, economic, pe care Bucureștiul l-a oferit în decursul anilor Chișinăului. Iar gestul, în aceste delicate momente, ar ajuta Moldova foarte mult.

Diplomația română, cu mult ulei în sistem, a cerut să i se prezinte scuze – nu cred că aceste clarificări, dacă vor fi, ar fi publice. Ele s-ar transforma într-o recunoaștere că, în calitatea sa de președinte al Moldovei, domnul Voronin a acționat greșit. 

Ori poate exact asta se urmărește? Un președinte de stat are voie să recunoască că a avut erori?