BUCUREȘTII, CEAIUL ȘI PROTESTELE LA MINUS 6 GRADE

Pe scurt, despre ce se întâmplă în România: PSD/ALDE e la guvernare, PNL e pe dric iar Iohannis e negru de supărare.

Guvernul Grindeanu a tăiat niște finanțări și a mărit salariul unora. Populist, dar pentru amărâți și săraci e bine.

Guvernul Grindeanu a emis o Ordonanță de Urgență prin care a modificat articole din Codul de procedură penală și a emis un proiect de lege privind grațierea unor pedepse și a unor măsuri privative de libertate.  Imediat după, în Piața Victoriei din București au avut loc ample demonstrații de protest împotriva acestei acțiuni a guvernului PSD/ALDE.  Manifestațiile, organizate de utilizatori ai rețelelor de socializare, au început duminică, 22 ianuarie, și nu au fost declarate conform prevederilor legale. Potrivit legislației românești, acest fel de acţiuni se anunţă autorităților locale  cu trei zile înainte de a avea loc. Președintele Iohannis a participat la manifestația din 22 ianuarie și a declarat că Guvernul României este un grup de penali.

În 2016, cam pe vremea asta, nou instalatul Guvern Cioloș a schimbat, tot prin Ordonanţă de Urgenţă, aproximativ 70 de articole din Codul de Procedură Penală al României. Modificările s-au făcut fără avizul Consiliului Suprem al Magistraturii, fără dezbatere publică, acțiunea venea de la Cabinetul de Miniștri declarat de presa română ca fiind cel mai european si mai tehnocrat guvern din istoria României.

Executivul român are dreptul să emită ordonanțe de urgență. În același timp, în Constituția României e scris, negru pe alb, că amnistia și grațierile colective se fac prin lege organică - PSD/ALDE dețin majoritatea parlamentară, puteau face lejer acest lucru.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat că domnul Iohannis este autorul moral al acestor proteste. Are dreptate. Prezența președintelui României, în stradă, alături de protestatari a avut scopul de a-i încuraja să lupte împotriva „găștii de penali”. Iar bucureștenii fac asta.

Cel mai ironic în toată lupta asta între “penalii PSD” şi “instituţiile anti-corupţie” este că şi DNA-ul – mama și tata anti-corupţiei – a fost înfiinţat tot prin Ordonanţă de Urgenţă.

Atunci, ordonanța pentru înființarea DNA a fost aprobată în Camera Deputaţilor cu mai puţine voturi decât era nevoie pentru o lege organică.

Însă nu e firesc să faci amnistii ori grațieri colective prin Ordonanţe de Urgenţă.

Este adevărat că printre principalii beneficiari ai acestei ordonanțe se numără persoane care dețin funcții importante în statul român. Din toate formațiunile parlamentare românești. 

Tot atât de adevărat e faptul că președintele Iohannis își maschează aversitatea împotriva PSD ascunzându-se în spatele unor proteste civice care susțin lupta împotriva corupției. 

150 de mii de bucureșteni au cerut/vor cere, până la urmă, demisia Guvernului PSD/ALDE. De fapt asta vrea locatarul de la Cotroceni. Domnul Iohannis este nemulțumit de faptul că nu a reușit să încropească în Parlamentul României o coaliție pe care să o poată controla, una liberal – populară. 

Să presupunem, prin absurd, că premierul Grindeanu își va da demisia. Ce va urma? Are domnul Iohannis garanții că poate forma o altă coaliție majoritară? Nu cred. Vrea să provoace alegeri anticipate? Opoziția are toate șansele să piardă și mai rău aceste alegeri. Bucureștii nu înseamnă România.

Probabil guvernul PSD/ALDE ar trebui să preia de la Chișinău  experiența din anul 2016 a Guvernului Filip – care și-a exercitat mandatul cu mult calm având cinci-șase luni proteste în PMAN. Că de aia, judecând la rece, e real politik!

Iar dacă domnul Iohannis dorește continuarea manifestațiilor din Piața Victorie ar fi bine, de dragul cetățenilor care îngheață acolo, ca opoziția PNL, USR, PMP să se organizeze mai bine și să le ofere protestatarilor măcar un ceai cald. Ca râde lumea de ei.

Pe scurt: ce doresc cu adevărat românii? Doresc o țară mai puțin globalizată, cu un nivel mai ridicat de trai și garanții sociale. În plus, doresc pacea. De asta au votat cu PSD. Și desigur, doresc politicieni cinstiți, care să slujească țara și să știe sensul cuvântului "datorie". De asta au ieșit la protest.

FOTO - Mihnea Dumitru

IOHANNIS PREȘEDINTE CETĂȚEAN SAU PREȘEDINTE JUCĂTOR ?

Președintele României s-a aflat în fruntea protestelor care au avut loc la București împotriva guvernului PSD. Mai bine de 20.000 de oameni s-au strâns, duminică 22 ianuarie, în Piaţa Universităţii din București pentru a protesta faţă de proiectele de ordonanţă de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală al României. Manifestanții au mers în marş din Piaţa Universităţii până la sediul Guvernului. Ulterior, au pichetat sediul Partidului Social Democrat, câștigătorul alegerilor parlamentare din 2016. În timpul desfășurării protestului, circulaţia rutieră pe Bulevardul Kiseleff a fost blocată. Jandarmeria municipiului București a precizat, pentru MEDIAFAX, că protestul nu a fost declarat conform prevederilor legale, el fiind organizat pe reţelele de socializare. Potrivit legislației române, astfel de acţiuni se anunţă autorităților locale  cu trei zile înainte de a avea loc.

Prezent în Piaţa Universităţii, președintele Klaus Iohannis a spus că Guvernul României este un grup de penali. ''O gaşcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislaţia, să slăbească statul de drept, ori aşa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil să se schimbe legislaţia ca zeci, sute de politicieni certaţi cu legea să se găsească cu dosarele curate şi să continue fărădelegile'', a spus Iohannis.

Întors din SUA, unde a participat la instalarea președintelui american Donald Trump, preşedintele social democraților români, Liviu Dragnea, a afirmat că la sosirea lui în România l-a găsit pe preşedintele Klaus Iohannis ''în fruntea unei noi mineriade, o manifestaţie neautorizată, împotriva guvernului României, împotriva ordinii constituţionale şi împotriva votului popular din 11 decembrie''. 

Protestele au început după ce Ministerul Justiţiei a pus în dezbatere publică două ordonanţe de urgenţă, una privind graţierea, cealaltă privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Ordonanţa privind graţierea prevede graţierea în întregime a pedepselor cu închisoarea de până la cinci ani şi înjumătăţirea pedepsei pentru deţinuţii care au 60 de ani, femei însărcinate şi a celor care au copii de până în 5 ani în întreţinere.

Gânduri de la Chișinău

Prezența unei înalte autorități a statului român la o manifestație publică unde se exprimă un dezacord față de intențiile de acțiune ale unei alte înalte autorități a statului - Guvernul - arată că președintele susține această nemulțumire. Dar acest dezacord este doar al unei părți a populației. Celalată parte, care a votat cu social democrații, susține ordonanța de urgență. Desigur, șefului statului român este în drept să își exprime nemulțumirea față de acțiunile Cabinetului Grindeanu. A făcut asta în ședința de guvern la care a participat, putea să o facă, așa cum se practică de obice, și în Parlamentul României. Apariția domniei sale în stradă, alături de cei care contestă puterea din România este un semnal prost. Un semnal care are darul de a întări percepția că statul român se confruntă cu o dualitate de putere.

Cine are dreptate, Palatul Cotroceni ori Palatul Victoria?  

Președintele Iohannis s-a alăturat manifestanților pe care i-a încurajat să lupte împotriva „găștii de penali”. Domnia sa a uitat ce scrie în Constituția României și a ieșit la bătaie în drumul mare. Le-a arătat protestatarilor direcția și i-a chemat după el: către guvern, către sediul PSD. 
Se știe, președintele român nu moare de dorul liderilor PSD. S-a văzut asta atunci când a interzis accesul adversarilor lui politici la manifestările dedicate Zilei Naționale a României, când a respins o primă candidatură a coaliției PSD/ALDE la funcția de prim ministru sau atunci când a dat lumină verde celui de-al doilea premier printr-un SMS format din trei cuvinte. E stilul domniei sale de a conduce România. Doar că șeful statului român, dacă e președintele tuturor românilor, trebuie să respecte voința populară, deci și a celor care au făcut ca PSD-ul să câștige alegerile parlamentare din 2016. Regulile jocului politic românesc ne spun că actuala majoritate parlamentară are pâinea și cuțitul în mână. 

Iohannis a încălcat regulile de joc

Jandarmeria afirmă că protestul a fost ilegal. Ce s-ar fi întâmplat dacă jandarmii s-ar fi apucat să îl oprească ori să-l fugărească pe preşedinte? Serviciul de Pază și Protecție, care asigură protecția înalților demnitari ai statului român, s-ar fi luat la bătaie cu reprezentații celor care apără păstrarea ordinii publice? Probabil, Jandarmeria Română nu a dispersat mitingul ilegal din simplul motiv că a știut despre venirea lui Iohannis acolo. Sunt sigur că a existat o comunicare între SPP și cei de la Ministerul de Interne al României. O întrebare se impune - ce a căutat șeful statului român la această manifestare neautorizată, încurajând încălcarea legi? Încearcă domnia sa, ca și președintele moldovean Igor Dodon în Moldova, să intre în coleziune cu Parlamentul României? Nu exclud această posibilitate, o asemenea confruntare, pentru alegerile prezidențiale din 2018, i-ar aduce probabil ceva simpatii.

Semnale proaste către exterior

Executivul român are tot dreptul să emită ordonanțe de urgență. În același timp, în Constituția României e scris, negru pe alb, că amnistia și grațierile colective se fac prin lege organică - PSD/ALDE dețin o lejeră majoritate pentru a face acest lucru. Cât despre modificarea Codului Penal, înclin să dau dreptate vocilor care spun că modificarea codurilor penale e necesară dar se mai putea nițel aștepta. 

Coborârea în stradă a președintelui Iohannis este o provocare la adresa majorității PSD/ALDE. Președintele nu a ales calea medierilor instituționale, ci pe cea a confruntărilor. Gestul nu va trece fără a atrage după sine o sancționare politică din partea majorității. Observ că între timp președintele a preluat inițiativa și a anunțat că va iniția procedurile pentru un referendum pe tema celor două ordonanțe de urgență. 
Devine limpede că energia politicienilor români va fi îndreptată spre o bătălie politică care, dusă la extrem, ar putea ruina statul. Nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru acum, în momentul în care prioritățile României țin de repoziţionarea în interiorul UE, ca urmare a Brexit-ului, şi adaptarea statului român la noile realităţi ale NATO. Momentul ales de Cotroceni pentru încordarea mușchilor politici în fața celor de la Palatul Victoria, pică rău. În loc ca instituțiile statului român să se concentreze la prioritățile care țin de interesul național al României, energiile se irosesc în dăunătoare lupte intestinale. Mesajul recepționat în plan extern este în defavoarea statului român : percepția este că la București puterea nu se transmite în mod civilizat. Arată ca naiba: o Românie încă balcanică.

ROMÂNIA SE RIDICĂ.DAR MOLDOVA?

Președintele Iohannis a anunțat că în continuarea discuțiilor cu reprezentații partidelor reprezentate în Parlamentul României pentru numirea unui premier, se va întâlni și cu reprezentanții societății civile. La prima vedere motivația ar fi simplă - mulțimea a fost responsabilă de căderea premierului Ponta, mulțimea are dreptul să se expună.

Să țină cont șeful statului român de opinia străzii, așa cum a făcut-o domnul Ponta când și-a dat demisia? În decembrie 2014, domnul Iohannis afirma că "nu trebuie să facem ce ne cer oamenii concret, alegătorul nu vine cu viziune, cu viziune vine politicianul". (Mulțumesc, Gabriela Ioniță) Ce l-a făcut pe președinte să își schimbe opinia? Anunțatele consultații cu reprezentanții "străzii" sunt o încercare de a rezolva uriașa problemă cu care se confruntă dreapta politică românească – lipsa unei majorități parlamentare. Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. Pentru a fi investit, noul premier al României va avea nevoie și de voturile care sunt administrate de domnul Oprea ori de noul șef al social democraților români, domnul Dragnea. 

Așa că, sub acoperirea protestelor, la București, în aceste zile se dă o tăcută bătălie. Surda încleștare care se poartă dincolo de reflectoare, are ca scop controlul mulțimii adunate pe străzi. Cei care vor reuși să-i controleze pe protestatari (ori să-i disipeze) vor fi cei care vor decide dacă UNPR-ul va acorda, ori nu, votul său noului premier al României. Vocea reprezentanților grupurilor prostestatare este importantă – de asta, la Cotroceni, președintele Iohannis a ascultat doleanțelor tuturor timp de două ore. În total au fost vreo 60-70 de propuneri pe diferite teme, după care șeful statului a spus că va veni în Piața Universității și că va continua să asculte și alte păreri. Input, a fost, output – zero. (Mulțumesc, Andrei Tiut)

Evident, președintele Iohannis așteaptă ca încleștarea care are loc seară de seară să aibă un sfârșit. Căci dincolo de agitaţia potestatarilor de bună credinţă, există suficiente elemente care demonstrează interesul serviciilor în a prelua controlul - prezența numeroasă a unor tineri tunşi scurt, bine făcuți, care știu să tacă atunci când trebuie dar și să se anime atunci când e nevoie; prezența unor lozinci foarte bine concepute, cu mesaje care trec dincolo de o aparentă organizare ad-hoc; prezenţa masivă a dronelor, una dintre ele a căzut în Piaţa Universităţii, toate acestea sunt semne ale faptului că “sistemul” veghează și, încet, ia măsuri. Deja au apărut protestatarii de serviciu - de la anonymus, la stegarul dac. (Mulțumesc, Gabriel Cărbunaru)

Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. O colaborare a dreptei cu social democrații ar însemna o reînviere a USL-ului. Vor cele două formațiuni politice așa ceva? Nu sunt sigur. O colaborare a dreptei cu UNPR-ul ar fi cu mult mai probabilă. Dar UNPR înseamnă Gabriel Oprea. Dar domnul Oprea înseamnă și PSD. De asta, dreapta și-ar dori o colaborare cu UNPR-ul dar fără domnul Oprea. Jurnaliștii români sugerează însă că dincolo de apropierea sa de PSD, domnul Oprea ar fi un apropiat și al SRI.

 

Observatorii fenomenului politic românesc lansau ideea că președintele României ar intenționa să îl nominalizeze pe Cătălin Predoiu la funcția de prim ministru. O nominalizare foarte bună pentru domnul Iohannis, domnia sa ar demostra că își respectă cuvântul dat în campania electorala. Iar domnul Predoiu, a demonstrat, prin prezența domniei sale în calitate de ministru justiției în mai multe guverne succesive, că este un politician de dreapta cu experiență. În același timp, presa română a constatat că liderul PNL este un apropiat al șefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, Iar domnul Mihai Răzvan Ungureanu a fost consilierul personal al domnului Iohannis.

Devine destul de clar că cele două formațiuni politice care sunt interesate să preia controlul asupra străzii sunt social democrații și național liberalii români. 

Președintele de onoare al PNL, domnul Mircea Ionescu Quintus a confirmat că domnul Predoiu ar fi o variantă pentru un guvern, dar nu acum. „Cătălin Predoiu rămâne o variantă, însă nu acum, ci pentru un alt guvern. Pentru guvernul pe care îl va face partidul nostru pentru patru ani, când vom avea majoritate parlamentară”, a spus președintele de onoare al PNL înaintea consultărilor de la Palatul Cotroceni. Dar dacă nu vor avea? Poți să arunci vrabia din mână pentru cioara de pe gard? Nu este mai avantajos să îți pregătești formațiunea politică din care faci parte pentru campania electorală afându-te în fotoliul de prim-ministru? Vrea cineva cu adevărat alegeri parlamentare anticipate în România? Ori poate, pentru a avea avantajul pregătirii alegerilor ar putea fi făcut pasul pentru obținerea susținerii politice a UNPR-ului? Evident fără domnul Oprea în frunte. Probabil se merită. Rămâne să vedem.

Domnul Dungaciu, dar și alți observatori, a legat criza politică de la București de ceea ce se întâmplă la Chișinău. (Știați că nici Moldova nu are prim ministru? Aaa, jurnaliștii români erau ocupați cu reținerea lui Piedone și nu s-a mai dat în prime time la știri?)
Domnul Dungaciu afirmă că soluția ieșirii din situația de pat care s-a dezvoltat la Chișinău, nu ar fi în capitala moldoveană ci s-ar găsi în capitala României. Criza politică moldovenească ar trebui să fie gestionată de politicienii români. Mai precis cine, domnule Dungaciu? Palatul Victoria ori Palatul Cotroceni? SIE ori SRI? „România nu a avut niciodată o posibilitate de intervenţie în Republica Moldova, aşa cum o are azi. Republica Moldova este într­-o asemenea situaţie în care România devine absolut necesară pentru o intervenție instituţionalizată. Asta înseamnă investiţii, capacitate de a reduce decalajele dintre cele două state, respectiv UE şi Republica Moldova”, a spus Dan Dungaciu.

Domnul Predoiu a vorbit despre creșterea investițiilor românești în Moldova : „să stimulăm prezența economică românească în Republica Moldova; se va privatiza masiv în următoarea perioadă, dacă nu intrăm noi pe piața moldovenească, ne vom trezi cu tot felul de companii rusești și turcești care vor cumpăra la prețuri bune parți din economia Republicii Moldova”.

Și domnul Andrei Tinu, vicepreședintele Tineretului Social Democrat are aceiași opinie: “situația tensionată din Moldova afectează direct România. De aceea, Bucureștiul nu poate și nu trebuie să rămână nepăsătoar la ceea ce se întâmplă la Chișinău, fiind obligat de evenimente să acționeze energic, dar inteligent și pragmatic, cu scopul de a menține marșul spre Europa al Republicii Moldova.”

Pozițiile comune ale celor două formațiuni politice românești pe dosarul Republica Moldova arată că indiferent de rezultatul evoluției situației politice din România, indiferent de numele viitorului premier al statului roman, Chișinăul va fi obligat să respecte cutuma de păstrare a apropierii de Uniunea Europeană. Altfel creditul de 150 de milioane de euro, pe care statul român s-a angajat să îl acorde, nu va mai veni la Chișinău. Asta înseamnă numirea unui premier agreat de UE la Chișinău.

Dacă, la o primă vedere, situațiile politice din România și Republica Moldova par a fi aceleași – ambele state sunt în criză politică și în dificultatea de a își desemna primul ministru – contextul politic nu este același. România este un stat membru al UE care beneficiază de umbrela NATO, Republica Moldova este un stat captiv (apud Jagland) care la nici un an de la precedentele alegeri a reușit déjà să își demită doi premieri.   

Deosebirea enunțată mai sus ar sugera că domnul Dungaciu ar avea dreptate atunci când afirmă că România are posibilitatea de intervenție instituțională în Republica Moldova. Sunt sceptic. Imediat după terminarea acestei crize și a instaurării unui nou premier în Palatul Victoria, formațiunile politice românești vor intra în febra pregătirilor pentru campania electorală pentru parlamentarele din 2016. Nimeni nu va mai avea timp pentru intervenții în Moldova. Pretenția la care se va limita Bucureștiul oficial va fi cea a păstrării cursului de apropiere de UE. Prezența domnului Leancă în fruntea noului guvern moldovean, îi va mulțumi deplin pe cei din Aleea Alexandru (sediul Ministerului de Externe al României).

Așa că, pe termen scurt, nimeni nu va veni să taie nodul gordian al politicii basarabene. Politicienii moldoveni sunt condamnați să găsească singuri ieșirea din criza politică pe care și-au provocat-o. Cu siguranță, dacă vor, deputații mai pot schimba contextul politic actual. Cum? E o altă poveste.

FOTO - ATITUDINI.WORDPRESS.COM