ROMÂNIA SE RIDICĂ.DAR MOLDOVA?

Președintele Iohannis a anunțat că în continuarea discuțiilor cu reprezentații partidelor reprezentate în Parlamentul României pentru numirea unui premier, se va întâlni și cu reprezentanții societății civile. La prima vedere motivația ar fi simplă - mulțimea a fost responsabilă de căderea premierului Ponta, mulțimea are dreptul să se expună.

Să țină cont șeful statului român de opinia străzii, așa cum a făcut-o domnul Ponta când și-a dat demisia? În decembrie 2014, domnul Iohannis afirma că "nu trebuie să facem ce ne cer oamenii concret, alegătorul nu vine cu viziune, cu viziune vine politicianul". (Mulțumesc, Gabriela Ioniță) Ce l-a făcut pe președinte să își schimbe opinia? Anunțatele consultații cu reprezentanții "străzii" sunt o încercare de a rezolva uriașa problemă cu care se confruntă dreapta politică românească – lipsa unei majorități parlamentare. Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. Pentru a fi investit, noul premier al României va avea nevoie și de voturile care sunt administrate de domnul Oprea ori de noul șef al social democraților români, domnul Dragnea. 

Așa că, sub acoperirea protestelor, la București, în aceste zile se dă o tăcută bătălie. Surda încleștare care se poartă dincolo de reflectoare, are ca scop controlul mulțimii adunate pe străzi. Cei care vor reuși să-i controleze pe protestatari (ori să-i disipeze) vor fi cei care vor decide dacă UNPR-ul va acorda, ori nu, votul său noului premier al României. Vocea reprezentanților grupurilor prostestatare este importantă – de asta, la Cotroceni, președintele Iohannis a ascultat doleanțelor tuturor timp de două ore. În total au fost vreo 60-70 de propuneri pe diferite teme, după care șeful statului a spus că va veni în Piața Universității și că va continua să asculte și alte păreri. Input, a fost, output – zero. (Mulțumesc, Andrei Tiut)

Evident, președintele Iohannis așteaptă ca încleștarea care are loc seară de seară să aibă un sfârșit. Căci dincolo de agitaţia potestatarilor de bună credinţă, există suficiente elemente care demonstrează interesul serviciilor în a prelua controlul - prezența numeroasă a unor tineri tunşi scurt, bine făcuți, care știu să tacă atunci când trebuie dar și să se anime atunci când e nevoie; prezența unor lozinci foarte bine concepute, cu mesaje care trec dincolo de o aparentă organizare ad-hoc; prezenţa masivă a dronelor, una dintre ele a căzut în Piaţa Universităţii, toate acestea sunt semne ale faptului că “sistemul” veghează și, încet, ia măsuri. Deja au apărut protestatarii de serviciu - de la anonymus, la stegarul dac. (Mulțumesc, Gabriel Cărbunaru)

Orice soluție politică a dreptei obligă la o colaborare cu UNPR-ul ori cu PSD-ul. O colaborare a dreptei cu social democrații ar însemna o reînviere a USL-ului. Vor cele două formațiuni politice așa ceva? Nu sunt sigur. O colaborare a dreptei cu UNPR-ul ar fi cu mult mai probabilă. Dar UNPR înseamnă Gabriel Oprea. Dar domnul Oprea înseamnă și PSD. De asta, dreapta și-ar dori o colaborare cu UNPR-ul dar fără domnul Oprea. Jurnaliștii români sugerează însă că dincolo de apropierea sa de PSD, domnul Oprea ar fi un apropiat și al SRI.

 

Observatorii fenomenului politic românesc lansau ideea că președintele României ar intenționa să îl nominalizeze pe Cătălin Predoiu la funcția de prim ministru. O nominalizare foarte bună pentru domnul Iohannis, domnia sa ar demostra că își respectă cuvântul dat în campania electorala. Iar domnul Predoiu, a demonstrat, prin prezența domniei sale în calitate de ministru justiției în mai multe guverne succesive, că este un politician de dreapta cu experiență. În același timp, presa română a constatat că liderul PNL este un apropiat al șefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, Iar domnul Mihai Răzvan Ungureanu a fost consilierul personal al domnului Iohannis.

Devine destul de clar că cele două formațiuni politice care sunt interesate să preia controlul asupra străzii sunt social democrații și național liberalii români. 

Președintele de onoare al PNL, domnul Mircea Ionescu Quintus a confirmat că domnul Predoiu ar fi o variantă pentru un guvern, dar nu acum. „Cătălin Predoiu rămâne o variantă, însă nu acum, ci pentru un alt guvern. Pentru guvernul pe care îl va face partidul nostru pentru patru ani, când vom avea majoritate parlamentară”, a spus președintele de onoare al PNL înaintea consultărilor de la Palatul Cotroceni. Dar dacă nu vor avea? Poți să arunci vrabia din mână pentru cioara de pe gard? Nu este mai avantajos să îți pregătești formațiunea politică din care faci parte pentru campania electorală afându-te în fotoliul de prim-ministru? Vrea cineva cu adevărat alegeri parlamentare anticipate în România? Ori poate, pentru a avea avantajul pregătirii alegerilor ar putea fi făcut pasul pentru obținerea susținerii politice a UNPR-ului? Evident fără domnul Oprea în frunte. Probabil se merită. Rămâne să vedem.

Domnul Dungaciu, dar și alți observatori, a legat criza politică de la București de ceea ce se întâmplă la Chișinău. (Știați că nici Moldova nu are prim ministru? Aaa, jurnaliștii români erau ocupați cu reținerea lui Piedone și nu s-a mai dat în prime time la știri?)
Domnul Dungaciu afirmă că soluția ieșirii din situația de pat care s-a dezvoltat la Chișinău, nu ar fi în capitala moldoveană ci s-ar găsi în capitala României. Criza politică moldovenească ar trebui să fie gestionată de politicienii români. Mai precis cine, domnule Dungaciu? Palatul Victoria ori Palatul Cotroceni? SIE ori SRI? „România nu a avut niciodată o posibilitate de intervenţie în Republica Moldova, aşa cum o are azi. Republica Moldova este într­-o asemenea situaţie în care România devine absolut necesară pentru o intervenție instituţionalizată. Asta înseamnă investiţii, capacitate de a reduce decalajele dintre cele două state, respectiv UE şi Republica Moldova”, a spus Dan Dungaciu.

Domnul Predoiu a vorbit despre creșterea investițiilor românești în Moldova : „să stimulăm prezența economică românească în Republica Moldova; se va privatiza masiv în următoarea perioadă, dacă nu intrăm noi pe piața moldovenească, ne vom trezi cu tot felul de companii rusești și turcești care vor cumpăra la prețuri bune parți din economia Republicii Moldova”.

Și domnul Andrei Tinu, vicepreședintele Tineretului Social Democrat are aceiași opinie: “situația tensionată din Moldova afectează direct România. De aceea, Bucureștiul nu poate și nu trebuie să rămână nepăsătoar la ceea ce se întâmplă la Chișinău, fiind obligat de evenimente să acționeze energic, dar inteligent și pragmatic, cu scopul de a menține marșul spre Europa al Republicii Moldova.”

Pozițiile comune ale celor două formațiuni politice românești pe dosarul Republica Moldova arată că indiferent de rezultatul evoluției situației politice din România, indiferent de numele viitorului premier al statului roman, Chișinăul va fi obligat să respecte cutuma de păstrare a apropierii de Uniunea Europeană. Altfel creditul de 150 de milioane de euro, pe care statul român s-a angajat să îl acorde, nu va mai veni la Chișinău. Asta înseamnă numirea unui premier agreat de UE la Chișinău.

Dacă, la o primă vedere, situațiile politice din România și Republica Moldova par a fi aceleași – ambele state sunt în criză politică și în dificultatea de a își desemna primul ministru – contextul politic nu este același. România este un stat membru al UE care beneficiază de umbrela NATO, Republica Moldova este un stat captiv (apud Jagland) care la nici un an de la precedentele alegeri a reușit déjà să își demită doi premieri.   

Deosebirea enunțată mai sus ar sugera că domnul Dungaciu ar avea dreptate atunci când afirmă că România are posibilitatea de intervenție instituțională în Republica Moldova. Sunt sceptic. Imediat după terminarea acestei crize și a instaurării unui nou premier în Palatul Victoria, formațiunile politice românești vor intra în febra pregătirilor pentru campania electorală pentru parlamentarele din 2016. Nimeni nu va mai avea timp pentru intervenții în Moldova. Pretenția la care se va limita Bucureștiul oficial va fi cea a păstrării cursului de apropiere de UE. Prezența domnului Leancă în fruntea noului guvern moldovean, îi va mulțumi deplin pe cei din Aleea Alexandru (sediul Ministerului de Externe al României).

Așa că, pe termen scurt, nimeni nu va veni să taie nodul gordian al politicii basarabene. Politicienii moldoveni sunt condamnați să găsească singuri ieșirea din criza politică pe care și-au provocat-o. Cu siguranță, dacă vor, deputații mai pot schimba contextul politic actual. Cum? E o altă poveste.

FOTO - ATITUDINI.WORDPRESS.COM

LEANCĂ, BUREBISTA ȘI IARBA TARE. RETROSPECTIVĂ 2014

La sfârșit de an obișnuim să tragem linie și să adunăm plusuri, să socotim minusurile și să facem tot felul de clasamente. Voi risca, ca trăgând cu ochiul spre trecut să spun câteva vorbe despre viitor.

Comentatorii politici moldoveni au căzut de acord că principalele evenimente politice al anului 2014 îl reprezintă parafarea, semnarea și ratificarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană și acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetățenii moldoveni. Cele două evenimente sunt legate de criza ucraineană dar și de menținerea la guvernare a Coaliției Pro-Europene. 

Rezistența guvernului Leancă la criticile venite pe parcursul anului 2014 din partea Partidului Liberal și din partea Partidului Comuniștilor s-a datorat coabitării politice a Partidului Liberal Democrat cu Partidul Democrat, cele două motoare ale coaliției. Deși au existat suficiente diferențe ideologice, cele două formațiuni politice au conștientizat existența unui singur inamic comun – naționalismul șovin rus, cu ramificații în Partidul Socialist și Partidul Comuniștilor, și s-au comportat ca atare.

Rezultatul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 a arătat adevărata valoare a formațiunilor politice moldovenești. Cinci partide au trecut pragul parlamentar – Partidul Socialiștilor, Partidul Liberal Democrat, Partidul Comuniștilor, Partidul Democrat și Partidul Liberal. Ascensiunea în Parlament a socialiștilor moldoveni se datorează mai puțin aurei politice a liderului, Igor Dodon. Icoana electorală a domnului Putin alături de Dodon și Greceanâi, care a fost în exces afișată în stradă este cea care a făcut posibilă această minune.

După 16 ani de prezență continuă în Parlament, echipa condusă de domnul Voronin, a acumulat un rezultat mai modest. Motivația este cunoscută - domnul Voronin a extirpat toate elementele radicale din partidul pe care îl conduce. Toți observatorii vieții politice moldovene afirmă că Partidul Comuniștilor s-a transformat într-un partid care promovează statalismul moldovenesc, un partid care are moderate afinități față de Uniunea Europeană, un partid cu care, in extremis, se poate sta la masa de negocieri. 

Suntem tentați să dăm Cezarului, ce este al Cezarului, și să afirmăm că premierul moldovean Iurie Leancă a făcut treabă bună în fruntea Cabinetului de Miniștri. Rezultatele politicii externe moldovene sunt  o dovadă în acest sens. Mult mai firave sunt rezultatele care țin de creșterea indicatorilor economici ori despre stabilitatea financiar bancară – deprecierea leului moldovenesc vorbește de la sine. Eroarea politică comisă de domnul Leancă prin susținerea arătată candidatului social democraților români, Victor Viorel Ponta, la postul de președinte al României, i-a mai redus din punctaj. De asta, omul politic al anului 2014 rămâne a fi Vlad Filat, domnia sa a intuit corect să acorde sprijin politic candidatului Alianței Creștin Liberale, Klaus Werner Iohannis, a adus formațiunea politică pe care o conduce în Parlament și a pus pe roate colaborarea cu popularii europeni care conduc de fapt Europa. 

Alegerea făcută de poporul român, atât la Chișinău cât și la București, în favoarea lui Klaus Werner Iohannis, vine să adauge un plus de valoare statului român. România, cea a lucrului bine făcut, capătă o altă greutate în regiune. Interesul președintelui Iohannis pentru Moldova ne spune că România va deveni un actor important în spațiul dintre Prut și Nistru.Numirea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în calitate de consilier personal al președintelui Iohannis este o mișcare de o rară inteligență care ne spune că noului președinte nu i se permite a greși. de altfel, Ungureanu l-a însoțit pe domnul Iohannis, împreună cu Vasile Blaga, în prima vizită privată la Chișinău după alegerea sa ca șef al statului român.

Între anii 2004-2007, Mihai Răzvan Ungureanu a deţinut funcţiile de ministru de externe al României, între anii 2007-2012 a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al României şi a fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 şi 7 mai 2012. Un atu în plus pentru domnul Filat care în calitatea domniei sale de premier al Republicii Moldova, alături de domnul Ungureanu a prezidat ședința comună a guvernelor celor două state.

Rolul crescut pe care îl deține România în regiune vine să întărească convingerea că liberalii moldoveni, vor fi convinși de liberalii bucureșteni să dea dovadă de o mai mare maleabilitate, pentru ca, la mijlocul lunii ianuarie 2014, Chișinăul să aibă un guvern funcțional. Nu cred că Președintele României și-ar dori ca la a doua venire a domniei sale la Chișinău să dea nas în nas cu o criză politică de proporții. Ar fi semn că domnul Ghimpu a vorbit din nou cu Burebista, iar acela, după ce a fumat iarbă tare, i-a dat numai sfaturi proaste!   

BATE ȘAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA

E posibil ca pe președintele Comisiei Naționale de Integritate din Republica Moldova să-l fi apucat durerile de burtă? Să fie constipat? Ori să fi primit domnul Donciu vreun telefon mai secret, via Viber? Întreb. Că numai așa îmi pot explica decizia Comisiei de Integritate de a iniţia o procedură de control asupra veniturilor domnului Vlad Ţurcanu, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Nicolae Timofti. Potrivit domnului Donciu, în urma unor verificări prealabile s-a stabilit că Vlad Ţurcanu nu ar fi declarat un venit al soţiei. Purtătorul de cuvânt al CNI a spus că  „verificările prealabile au stabilit că Vlad Ţurcanu nu a declarat un venit al soţiei în valoare de 1.600 de lei. Acesta este unicul temei pentru iniţierea procedurilor de control.” Contactat de presa moldavă, purtătorul de cuvânt al preşedintelui moldovean a declarat că va oferi comentarii după ce va primi documentele de la CNI, care vor confirma constatările.

La o zi după declarația CNI referitoare la domnul Țurcanu, portalul de știri Unimedia notează că experții celor trei formațiuni politice s-au întâlnit și au stabilit deja agenda, prioritățile și programul de activitate. Să fi terminat oare domnul Donciu de verificat marile averi și a găsit de cuviință să afle proveniența celor 1 600 de lei nedeclarate de soția domnului Țurcanu? Ori e vorba de altceva? Apropo, surse apropiate familiei purtătorului de cuvânt declară că soția domnului Țurcanu nu putea avea venituri provenite din activități comerciale – din anul 2013 doamna Țurcanu se află în concediu de maternitate. 

Atenție - 1600 de lei reprezintă unicul temei pentru inițierea procedurilor de control! O să îmi spuneți că și o sută de lei ar reprezenta un temei legal pentru începerea acestor acțiuni, de acord, doar că această coincidență miroase de la o poștă a comandă politică!

Cu siguranță începerea procedurilor de verificare asupra veniturilor purtătorului de cuvânt al președintelui Nicolae Timofti are legătură directă cu startul negocierilor pentru formarea noii coaliții parlamentare din Republica Moldova. Vlad Țurcanu este în afara oricărei bănuieli că ar beneficia de venituri ilicite. Domnia sa este doar un mijloc prin care o anumită formațiune politică încearcă să pună presiune asupra șefului statului moldovean.

Care ar fi formațiunea politică ce ar fi interesată de încercarea unor atare  tactici de negociere? 

În luna noiembrie a anului 2012 liderul Partidului Liberal, domnul Mihai Ghimpu a recunoscut că domnul Donciu a fost candidatura liberalilor la această funcție. Domnul Ghimpu sugera atunci că grupul de ONG-uri care contestau numirea lui Donciu în funcția de președinte al CNI ar acționa ca urmare a unor indicații politice.

 

Amintesc că la sfârșitul lunii octombrie 2012, directorul executiv CREDO, Sergiu Ostaf, a cerut demisia lui Donciu din funcție. Potrivit domnului Ostaf, Donciu ar fi incompatibil cu postul la care a fost desemnat de către Parlament pentru că ar fi deținut anterior funcții de înaltă răspundere. Potrivit directorului CREDO, Anatolie Donciu a fost anterior procuror, prim-viceprocuror al municipiului Chişinău, dar şi vicedirector al Centrului Anticorupţie și îi recomanda să renunţe la funcţia de preşedinte al CNI, iar Parlamentului sa iniţieze o nouă procedură. Ostaf propunea ca funcția să fie ocupată de Cristina Cojocaru, propusă anterior de societatea civilă.

Pe Donciu l-au apucat cu adevărat limbricii pe 1 noiembrie 2012, atunci când jurnaliștii de la “Ziarul de Gardă” au scos în evidență faptul că domnia sa locuieşte într-o casă evaluată de experţii imobiliari la aproximativ 5 milioane de lei. Potrivit lor, Donciu şi-ar fi înălţat casa încă pe timpul când activa în cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Încă de la numirea domnului Donciu în funcție, politicienii moldoveni au știut că interesul public a fost viciat. Domnia sa a fost desemnat prin încălcarea a mai multor prevederi ale legii care țin de transparența decizională și de neconformarea cerințelor de imagine cu cele de ocupare a funcției de răspundere. Politicienii au închis ochii și la iregularitățile dintre venitul declarat și averile deținute de domnul Donciu. În ciuda investigației de presă efectuate de jurnaliștii de la „Ziarul de Gardă”, politicienii liberali au susținut atunci candidatura domniei sale.

Așadar, s-ar părea că decizia de începere a procedurilor de verificare a veniturilor purtătorului de cuvânt al Președinției Republicii Moldova, face parte din tactica aplicată de liberali pentru ocuparea unor poziții mai avantajoase la negocieri. Domniile lor procedează în conformitate cu interesul de grup acestei formațiuni politice și nu în funcție de interesul general al statului moldovean. Doar că, singurele date care dau cu adevărat un avantaj la negocieri sunt cel care reies din rezultatele alegerilor, altele nu au greutate. Și pentru că tot e vorba de constipație, se zice că DD nu are șanse să ajungă consilierul lui KWI.

Foto - Ziarul de Gardă