MOLDOVA DISPARE. PE BUNE, DOMNULE ȘALARU?

Zilele trecute, ministrul Apărării din Guvernul de la Chișinău a declarat că Republica Moldova se află în pragul dispariției sale ca stat. Instituțiile media, pe ambele maluri ale Prutului, au preluat știrea și au titrat cu litere mari –   Șoc: Moldova pe cale de dispariție! Prea puțini au încercat să asculte ori să descifreze informația. E posibil să dispară statul moldovean? Prin ce modalitate? Vor trece tancurile rusești Nistrul? Vor veni rușii? Dar ei, din 1812 nu au plecat niciodată! E vorba de o realitate ori avem de-a face cu o premoniție de viitor ori o figură de stil? Venite din gura ministrului Apărării, cuvintele au capătat greutate și s-au transformat într-un semnal serios.

Mesajul domnului Șalaru semnala posibilitatea dispariţiei Republicii Moldova ca stat suveran. Adică o problemă politică care afectează echilibrul geopolitic existent în regiune. Să mai fie posibil, după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, încă o schimbare a paradigmei de securitate existente? Nu exclud, dar cu siguranță nu în formula anunțată de domnul ministru. 

De ce? Răspunsul a fost dat de domnul Cristian Unteanu în publicația Adevărul. “Dispariţia Republicii Moldova ca stat, în termenii anunţaţi de actualul ministru al apărării de la Chişinău, ar avea ca efect direct ridicarea nivelului de tensiuni de securitate la graniţa României de est, care ar putea deveni punct direct de contact între cele două zone care redeschid toate temerile, ameninţările şi provocările specifice Războiului Rece”, nota domnul Unteanu. Foarte corect.

Cu siguranță, Rusia profită de criza politică din Republica Moldova, dar și din alte țări, pentru ca prin destabilizare să își promoveze interesele. Nimic nou sub soare. Tot așa procedează Statele Unite ale Americii ori Uniunea Europeană. Interesul Federației Ruse în Republica Moldova nu ține de dispariția statului moldovean. Este vorba de susținerea ascensiunii politice a partidelor care militează pentru revenirea Moldovei în grupul statelor fidele Rusiei și stoparea apropierii statului moldovean de Uniunea Europeană și de NATO.  

Declarația făcută, că Moldova va dispărea ca stat, nu vine deloc să trezească încrederea moldovenilor în instituțiile statului. Ba dimpotrivă, în corpul militarilor moldoveni, spusele domnului ministru pot trezi dubii – pentru ce să îți mai satisfaci datoria în Armata Republicii Moldova, dacă ministrul nu are încredere în surpaviețuirea statului? 

Mesajul subliminal pe care l-a transmis ministrul apărării moldovean, este următorul – Moldova dispare, deci e timpul să ne unim cu România. Domnia sa nu a vorbit de pe poziția șefului Armatei moldovenești ci din poziția de  politician unionist. Declarația nu-i îmbărbătează deloc pe moldoveni. Afirmația, unirea posibilitate de supraviețuire a moldovenilor este desigur pe placul unioniștilor moldoveni, dar, cu siguranță, vine în contradicție cu poziționarea recentă a Partidul Liberal. Analiza discursului public al liderilor liberali ne arată că în ultima perioadă, frecvența și volumul declarațiilor unioniste s-a redus simțitor. Motivul? PL-ul se află în negocieri pentru formarea unei viitoare coaliții parlamentare cu PDM și PPE. Iar Partidul Democrat din Moldova este cunoscut pentru poziția sa statalistă, membrii fondatori ai acestei formațiuni politice fiind cei care au lansat în spațiul public curentul de gândire moldovenist.  

De ce oare, ministrul Șalaru a venit în public cu acest mesaj? Să înțelegem că declarația domnului Șalaru este un semnal că domnia sa a aflat că nu va mai face parte din viitoarea echipă guvernamentală? Ori spusele vin să aducă puncte în favoarea unui jucător politic de la București?   

Declarația care spune că statul moldovenesc e pe cale de dispariție și că e timpul să ne unim cu România, este serviciul pe care îl face ministrul moldovean al apărării Partidului Mișcarea Populară. Mesajul domnului Șalaru a apărut la exact doi ani de la fulminantul anunț al domnului  Băsescu care, în luna noiembrie 2013, a anunțat că unirea cu Republica Moldova este “următorul proiect de țară al României”. Domnul Băsescu este în prezent, liderul neformal al Partidului Mișcarea Populară, singura formațiune politică din România care are ca doctrină manifestul unionist. E clar că, în condițiile în care rolul de soluționare a crizei politice moldovenești este asumat de către Partidul Democrat, formațiune politică cu care actualul ministru are relații reci, domnul Șalaru a aflat că nu va mai face parte din viitoarea garnitură guvernamentală, de asta, cu greutatea funcției pe care o ocupă, a lansat mesajul politic în favoarea unionismului. 

Ministrul Șalaru a trădat echipa liberalilor moldoveni și a trecut în echipa domnului Băsescu? De ce nu? Domnul Șalaru este cetățean român și are  domiciliu și la București. Acțiunile domnului Șalaru – de la recenta încercare de a-l schimba pe Șefului Marelui Stat Major al Armatei Republicii Moldova, domnul Gorgan, la modalitatea defectuoasă de reabilitare a trenurilor moldovenești vorbesc despre modul egoist prin care domnia sa face politică. Ce l-ar împiedica să își trădeze colegii liberali în favoarea unor protectori mai puternici la București? Mai ales că tema unirii Republicii Moldova cu România va fi vehicolul electoral pe care îl va folosi PMP-ul la alegerile parlamentare din anul 2016. Domnul Băsescu a dezvăluit acest lucru pe 5 septembrie, la școala de vară a PMP.  

Profesorul Valentin Naumescu, nota recent că pe relația cu Republica Moldova, atât domnul Băsescu cât și domnul Ponta au greșit. Domniile lor au văzut Moldova doar ca un câmp electoral. De aici și lipsa unei strategii de lungă durată pe dosarul Moldova. De ce să ne mirăm că în sondajele de opinie cetățenii moldoveni au nostalgia fostei Uniuni Sovietice iar formațiunile politice de stânga capăta tot mai mare încredere?  

Profesorul Naumescu consideră că, “politicienii de la Chișinău, rămaşi fără finanţare vor avea ocazia să spună exact ce gândesc despre România”. Dar ce e în guşa lor, politicienii moldoveni au spus mereu, și cu finanțare, și fără de. Chișinăul a vorbit mai întotdeauna despre două state suverane și despre relații pragmatice. Dar Bucureștiul aștepta să audă cu totul altceva! 

Dacă în primăvara lui 2016 vor fi alegeri parlamentare anticipate, apele se vor limpezi. Electoratul moldovean, nu politicienii, își va decanta atunci opțiunile. Atunci, domnul Dacian Cioloș va fi nevoit să audă ceea ce la Chișinău s-a spus și pe timpul domnului Snegur, și pe timpul lui Luchinsci dar și mai încoace când graseind ca pe Dâmbovița se vorbea tot despre suvernanitatea molodovenească. După recentele atacuri teroriste de la Paris, România va fi impusă să întărească controlul la frontiera de est și să reducă din sonoritatea avocaturii pentru Republica Moldova. În acest moment alte sunt prioritățile Uniunii Europene. Și pentru că vrea stabilitate la frontiera ei estică, bătrâna Europă nu va admite dispariția Moldovei. Domnul Șalaru ne sperie degeaba!