MĂMĂLIGA ȘI REVOLUȚIA CRIZANTEMELOR

Astăzi 5 octombrie, leul moldovenesc continuă să se deprecieze în raport cu moneda euro și dolarul. Banca Naţională a stabilit un curs de 22 de lei şi 44 de bani pentru un euro, cu opt bani mai mult decât la sfârşitul săptămânii trecute. Dolarul poate fi cumpărat cu 20 de lei şi zece bani.

Ieri, liderii Platformei Civice pentru Demnitate și Adevăr au adunat din nou lumea în Piața Marii Adunări Naționale și au cerut judecătorilor de la Curtea Constituțională să recunoască uzurparea puterii în stat de către actuala guvernare. Protestatarii s-au îndreptat apoi către clădirea de birouri Global Business Centru, unde presupuneau că poate fi găsit omul de afaceri Vladimir Plahotniuc. Deși organizatorii, i-au îndemnat pe manifestanți să revină în PMAN, protestatarii au aruncat cu pietre în clădire și au încercat să forțeze intrarea. 

Care a fost mobilul furiei cetățenilor? De ce mămăliga vrea să facă explozie? Liderul neoficial al protestatarilor, domnul Andrei Năstase afirmă că este vorba de faptul că se dorește convocarea unei ședințe extraordinare a Parlamentului unde să se decidă scoaterea instituțiilor de justiție de sub influența politică a Partidului Democrat din Moldova. „Rezolvarea a 5-6 puncte de pe ordinea de zi, ar fi dus la scoaterea din captivitate a instituţiilor de drept. Dacă le scoţi din captivitate, mai e doar un singur pas până a avea ţara liberă de acest regim criminal”, a spus domnul Năstase.

În condițiile în care ședinţa parlamentară pe care o solicitau protestatarii nu a avut loc, nemulțumirea populației adunată în PMAN a crescut iar agresivitatea a fost cu greu evitată. Iar aici trebuie să scoatem în evidență profesionalismul lucrătorilor de Poliție dar și al celor care au identificat din timp eventualii provocatori care ar fi încercat să deturneze protestul în spre scenarii violente. De asta au fost convinși și protestatarii care, după ce au împărțit crizanteme agenților de ordine au scandat Poliția e cu noi! 

Să existe o legătură între revoluția crizantemelor și slăbirea continuă a monedei naționale moldovenești? Este - conexiunea a fost explicată de europarlamentarul Monica Macovei. “Republica Moldova este un stat capturat de corupție. Există corupţie politică. Se iau decizii cu corupţia pe masă. La Bruxelles, Moldova nu mai este văzută ca o poveste de succes. Lipsa unor investigații reale pe cazul dispariției uriașei sume din sistemul bancar pune la îndoială capacitatea de reforme a statului moldovean. Pentru stoparea tensiunilor politice și financiare ar trebui să existe negocieri între reprezentanţii protestatarilor şi Guvern, care să finalizeze cu un document semnat prin care Guvernul să se angajeze să îndeplinească revendicările oamenilor. Nu pledez pentru demiterea Guvernului, ci pentru semnarea unui document prin care să se angajeze să îndeplinească revendicările. În eventualitatea demiterii Guvernului, la putere ar putea ajunge socialiştii şi s-ar putea ca un asemenea scenariu să fie pe placul unor lideri ai Partidului Democrat”, a spus Monica Macovei. 

Doamna Macovei sugerează că doar implementarea reformelor ar face posibilă întărirea monedei naționale moldovenești. Desigur, implementarea reformelor va duce la semnarea memorandumului de cooperare cu FMI și deblocarea tranșelor financiare din partea Uniunii Europene. 

Dacă în PMAN protestatarii de dreapta cer o ședință extraordinară a Parlamentului în care instituțiile de justiție să fie eliberate de sub influența politică, protestatarii de stânga conduși de domnul Dodon și domnul Usatâi  vor o ședință extraordinară a Parlamentului în care să inițieze moțiunea de cenzură a guvernului și declanșarea alegerilor anticipate. Să fie posibil așa ceva?

După plecarea din grupul parlamentar al PLDM a deputatului Știrbate, care a avut loc înaintea unor evenimente majore pentru Cabinetul de Miniștrii condus de domnul Streleț (vizita negociatorilor FMI la Chișinău,  ședință comună a guvernelor din România și Republica Moldova și de începerea procedurii de modificare articolelor din  Constituția Republicii Moldova referitoare la procedura de alegere a șefului statului), domnul Usatâi a spus că liberal democrații vor rămâne în scurt timp fără încă un deputat. Dacă cele afirmate vor deveni realitate, coaliția parlamentară de guvernământ în Republica Moldova nu va mai deține majoritatea în Parlamentul moldovean. 

 

Cu siguranță scopul domnul Usatâi și al domnului Dodon este acela de a submina alianța de guvernământ din Moldova și orice încercare de apropiere a statului moldovean  de Uniunea Europeană. În condițiile în care corupția circulă liberă prin Parlament  iar traseismul politic se transformă într-o afacere, riscul unui derapaj al Moldovei de pe drumul european se poate transforma într-o realitate.

Chiar dacă formațiunile politice din alianța parlamentară și-au reconfirmat susținerea pentru guvernul condus de domnul Streleț încă nu se cunoaște dacă a avut ori nu loc o ședință a Consiliului Alianței în care să se discute despre toate aceste riscuri. 

Nu știm dacă  demisia guvernatorului Băncii Naționale, domnul Drăguțanu a fost ori nu discutată la  întâlnirea de taină pe care a avut-o cu președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu. O demisie care a făcut imposibile declanșarea negocierii pentru semnarea memorandumului cu FMI. Una dintre condițiile semnării memorandumului de colaborare a Chișinăului cu această organizație financiară era stabilitatea în funcție a guvernatorului băncii.  Nu știm dacă anunțatele intenții de fuziune ale comuniștilor moldoveni cu Partidul Democrat vor fi sau nu discutate de către partenerii de alianță ori dacă se ia în calcul participarea grupului condus de domnul Leancă la guvernare.  Tot așa cum nu știm dacă declarațiile domnului Tofilat care afirmă că moldovenii plătesc cu 50 la sută mai mult pentru energia electrică fiind furați de către o firmă căpușă vor fi sau nu analizate.

Există o singură certitudine – cea referitoare la devalorizarea leului. Să facem economii deci și să strângem cureaua. Toamna politică abia începe și se arată a fi fierbinte.

CE FAC OSTAȘII MOLDOVENI ÎN KOSOVO?

Ar fi putut moldovenii ajunge musulmani? Cu siguranță. Istoria spune că una din principalele capitale ale urmașilor lui Gengis-Han, Șeher al Djedid se afla pe malul stâncos al râului Răut, în preajma localității Trebujeni din Republica Moldova. La sfârșitul secolului al XIII-lea, perioada de apogeu a Hoardei de Aur, localitatea avea moschee, caravanserai și băi cu abur. Doar că, tătarii au fost foarte toleranți în privința creștinismului ortodox - hanii au scutit de taxe bisericile. Nu același lucru se poate spune despre musulmanii din Kosovo care, din 1999 și până în prezent au distrus  peste  156 de biserici ortodoxe ( în luna martie 2004 – pe timp de pace, albanezii au distrus aproape toate bisericile din orașul Prizren).

 

Moldovenii nu au ajuns musulmani – în schimb, prin intermediul NATO și al KFOR au ajuns în Kosovo ca să protejeze cea mai importantă vatră de ortodoxie după muntele Athos – Visoki Deceani. Situată în partea de vest a statului kosovar, în regiunea Peci, mânăstirea Deceani a fost construită între anii 1327-1335 din porunca lui Ștefan Uros al III-lea – unul dintre întemeietorii casei regale sârbe. Pictura murală care îmbracă în întregime pereții acestei biserici însumează în jur de 1.000 de portrete care ating toate scenele importante ale Noului Testament. Acolo se află prima și singura imagine a lui Isus ținând în mână o sabie. Sabia Adevărului.

Mânăstirea a supraviețuit războiului din 1998 - 2000, dar dacă la 17 martie 2004 nu se lua hotârârea ca forțele KFOR să o protejeze nu e sigur dacă frumusețile de la Deceani scăpau întregi. Datorită militarilor italieni și moldoveni din KFOR, obștea monahală trăiește acum ca o insulă sârbă în mijlocul populației kosovare musulmane.

Ce e Kosovo? Este o un ținut disputat etnic și religios. Numit de sârbi „leagănul civilizaţiei”, Kosovo a fost şi va rămâne Ierusalimul sârbilor: era locul cu cea mai mare densitate de biserici creştine de pe Pământ – populația kosovară a distrus 156 dintre ele. În 1989, Slobodan Miloşevici a redus drastic statutul autonom al provinciei Kosovo. Albanezii au ripostat, iniţial paşnic, creându-şi apoi structuri paralele în administraţie. În 1990, parlamentul kosovar a declarat independenţa, iar în 1992, Ibrahim Rugova a fost ales preşedinte. Republica Kosovo a fost recunoscută oficial doar de către Albania. Și în prezent steagurile albaneze se află pretutindeni. 

În 1996, protestele din Kosovo au fost înlocuite de răspunsurile armate ale UCK (Armata de Eliberare a Kosovo). În 1998, violenţele s-au înteţit, sârbii au semnat pentru încetarea focului şi s-au retras parţial, sub monitorizarea OSCE. Luptele au fost reluate la finele aceluiaşi an. Masacrul de la Racak, din ianuarie 1999, a însemnat începutul implicării NATO. În martie-iunie 1999, avioanele NATO au bombardat Serbia, pentru a-l forţa pe Miloşevici să își retragă trupele din Kosovo. În iunie 1999, Miloşevici a fost de acord cu prezenţa militară străină în Kosovo şi cu retragerea trupelor din regiune. După retragere peste 200.000 de sârbi au părăsit Kosovo, cei rămași au căzut victime violenţelor etnice.

Ce e Kosovo? Cu siguranță nu e multiculturalitate, diversitate, dialog şi toleranţă. Poate s-ar dori. Cert este că încă nu se reușește. Că e așa, se poate vedea în Mitrovița. Am fost acolo. Oraşul, cu o populaţie de aproximativ 70 000 de locuitori, e tăiat în două de râul Bistrița – la nord locuiesc sârbii. În sud stau albanezii kosovari. La capătul albanez al podului este statuia lui Isa Boletini, despre care sârbii spun că a omorât mulţi dintre ai lor în timpul vieţii sale. Kosovarii însă, îl consideră erou al războiului lor de eliberare. Pe partea sârbă a podului un monument comemorează soldaţii sârbi ucişi de către Armata “teroristă” UCK. Locurile de acces între cele două comunității sunt monitorizate ( a se citi păzite) de Carabinierii italieni din KFOR. Bine fac.

Kosovo e în schimbare. Drumuri drepte și prețuri în euro. EULEX și KFOR sunt garanții investițiilor străine în zonă. Și peste tot, multe, foarte multe steaguri albaneze. Și moschei. Cu siguranţă prea multe moschei în raport cu numărul total al populației kosovare. Din câte am înţeles, cele cu două minarete sunt construite de arabi, cele cu unul, de turci. O fi vreo întrecere ?

Ce e Kosovo? E o zonă în care riscul, deși la el acasă, e ținut în frâu de prezența KFOR. Cei 41 de soldați ai Armatei Naționale a Republicii Moldova activează în cadrul KFOR-West – adică în zona pe care o controlează Armata Italiană. Motivul, simplu - o mai ușoară înțelegere lingvistică a militarilor italieni cu cei moldoveni. Pentru soldații moldoveni, prezența în Kosovo este o posibilitate în a demonstra cât de bine își știu meseria, de a dovedi că pot lucra cot la cot cu militarii străini, și o posibilitate de a demonstra tuturor că, vorba cronicarului, nasc și în Moldova oameni. E modul  prin care militarii moldoveni demonstrează tuturor că sunt cei mai buni în operațiunile de deminare (lucru dovedit și în Irak), e oportunitatea prin care Chișinăul spune că nu este doar un consumator de securitate dar că poate, la rândul său, și  să o furnizeze. Nu e mult, nu e nici puțin – e firesc. Iar militarii moldoveni demonstrează celor din jurul lor - italieni, germani, americani, că fac față acestor provocări. Provocări calme,  dar cu dinți. Că e zonă post conflict.  

E trist să constat că la 16 ani distanță de la sfârşitul războiului, bisericile  ortodoxe sunt încă păzite de militari înarmați. În fața moscheilor din Kosovo nu era nici un post de poliţie. Descoperirile arheologice de la Orheiul Vechi arată lumii întregi că în Șeher al Djedid biserica creștină era amplasată la doar 80 de metri distranță de moschea tătară. Tătarii din Orhei i-au lăsat pe moldoveni să trăiască în legea lor, de asta moldovenii au rămas creștini.

Ce fac ostașii moldovenii în Kosovo? Păzesc inima Serbiei. Care e acolo.

DOMNUL VORONIN JOACĂ ȘAH

Președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, nu exclude o fuzionare a formațiunii politice pe care o conduce cu Partidul Democrat. Domnul Voronin a afirmat că ar putea vota pentru demisia Guvernului și pentru alegerea unui nou președinte împreună cu partidele de stânga și că susține ideea unor alegeri anticipate. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii Politica de la TV7. „Pentru a da jos actualul Cabinet de Miniștri suntem gata ca deputații PCRM să voteze în Parlament, alături de PSRM şi alte partide. Vom fi nevoiți să votăm demisii în lanţ pentru a scăpa țara de alianță”, a precizat domnul Voronin.

O voce autorizată a Partidului Democrat, domnul Diacov, a răspuns intenției de fuzionare a comuniștilor cu Partidul Democrat din Moldova.  ”Poate fi un început de discuții – este bine să avem un partid puternic pe stânga”, a spus presei preşedintele de onoare al Partidului Democrat. „Demult am spus că Moldova are nevoie de o coagulare a forţelor politice de stânga. Este nevoie de o stângă unită care să fie formată nu doar din Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor. Procesul de fuzionare este foarte anevoios, destul de complicat, dar teoretic, noi privim pozitiv unificarea forţelor politice şi crearea unui grup sănătos pe stânga”, a declarat domnul Diacov.

Ambele declarații vin să confirme sugestii mai vechi – absorbția comuniștilor moldoveni de către Partidul Democrat din Moldova devine inevitabilă. Semnale întru realizarea acestei încorporări a comuniștilor la democrați au fost – de la plasarea în funcția de președinte al PDM a domnului Marian Lupu, fost lider al PCRM, la exodul pe față al deputaților PCRM în grupul parlamentar al PDM (vezi cazul Sergiu Sârbu).

După plecarea din grupul parlamentar al PLDM a deputatului Știrbate, care a avut loc înaintea unor evenimente majore pentru Cabinetul de Miniștrii condus de domnul Streleț (vizita negociatorilor FMI la Chișinău,  ședință comună a guvernelor din România și Republica Moldova și de începerea procedurii de modificare articolelor din  Constituția Republicii Moldova referitoare la procedura de alegere a șefului statului), domnul Usatâi a spus că liberal democrații vor rămâne în scurt timp fără încă un deputat. Dacă cele afirmate vor deveni realitate, coaliția parlamentară de guvernământ în Republica Moldova nu va mai deține majoritatea în Parlamentul moldovean. 

Comentatori politici moldoveni (domnul Ciurea, domnul Mihăeș) au sugerat că în aceste condiții (reducerea numărului de deputați ai AIE-3), coaliția ar trebui să fie resetată prin readucerea grupului de deputați ai domnului Leancă la guvernare. Posibil.

Dispoziția domnului Voronin pentru fuzionarea cu Partidul Democrat din Moldova, dar și de vot pentru demiterea guvernului Streleț schimbă în totalitate datele ecuației politice moldovenești. Cei trei deputați din grupul domnului Iurie Leancă își pierd utilitatea politică. Afirmațiile domnului Voronin au fost făcute în condițiile în care Parlamentul Republicii Moldova nu mai poate fi dizolvat, iar organizarea alegerilor anticipate devine imposibilă. (Potrivit unei prevederi din Constituție, șeful statului moldovean nu poate dizolva legislativul în perioada de șase luni până la expirarea mandatul său.) 

Dacă fuziunea PCRM cu PDM va avea loc, acest lucru ar putea fi făcut până la data în care Parlamentul moldovean va trebui să aleagă un nou șef al statului. Dar domnul Voronin este un lup călit în mai toate bătăliile politice moldovenești. O condiție pentru această contopire a comuniștilor cu democrații ar putea fi o posibilă demitere a guvernului condus de domnul Streleț și participarea echipei domnului Voronin la o viitoare guvernare. Odată cu încorporarea deputaților comuniști, numărul de mandate parlamentare al PDM va crește considerabil. Vrem sau nu PDM-ul devine vioara întâia – având un număr considerabil de deputați la dispoziție, vor mai dori liderii acestei formațiuni politice să păstreze AIE-3? Vor păstra actualul algoritm politic de guvernare ori vor dori funcția de prim-ministru și cea de președinte? Vor dori doar resetarea coaliției parlamentare ori construirea unei noi majorități în Parlament? Nu știm. Așa cum nu știm care va fi  reacția Partidului Liberal și a Partidului Liberal Democrat la o asemenea modificare a componenței Partidului Democrat. Vor dori celelalte două componente ale alianței de guvernământ să fie partenerele unei formațiuni politice din a cărei componență vor face parte actualii comuniști moldoveni?  

Imposibilitatea de declanșare a alegerilor anticipate face dorința de confruntare electorală a domnului Dodon și a domnului Usatâi să fie una irealizabilă. Cei doi politicieni au instalat deja corturi în fața legislativului moldovean. Simpatizanții domniilor lor au cerut alegeri anticipate. Înțeleg că acești politicieni își doresc alegerile cu orice preț. Chiar și cu prețul încălcării Constituției? Dacă s-ar da curs acestei doleanțe și s-ar desfășura alegeri anticipate ele ar fi lipsite de legitimitate.

Dacă își dorește participarea la pupitrul de comandă al Moldovei, domnul Dodon are doar o singură posibilitate – să participe peste șase luni la procedura de alegere a șefului statului. Un calcul aritmetic simplu ne arată că numărul de deputați ai PDM, PCRM și PSRM este suficient pentru alegerea președintelui Republicii Moldova. În decembrie 2014, la postul de radio Național FM, jurnalistul român Doru Dendiu afirma exact acest lucru. „Dacă adunăm voturile forțelor de stânga, Partidul Comuniștilor, la Partidul Socialiștilor și ale Partidului Democrat, un partid de centru-stânga, obținem un număr de 65 de fotolii parlamentare, o majoritate constituțională solidă”, declara domnul Dendiu.

Partidul Democrat din Moldova se află în fața unei provocări de proporții. O fuziune cu PCRM-ul îi este avantajoasă – PDM-ul va deveni prima vioară a politicii moldovenești. Încorporarea echipei domnului Voronin va trezi nemulțumirea colegilor din AIE-3, va aduce cu ea umbra unei posibile destrămari a actualei coaliții de guvernământ și îmbrățișarea politică cu socialiștii domnului Dodon. Liberalii și liberal-democrații, în opoziție, vor fi lipsiți de orice putere. Să se dorească asta cu adevărat?

O resetare a alianței de guvernământ din Republica Moldova ar pune mari semne de întrebare asupra gestului făcut de statul român prin acordarea împrumutului de 150 de milioane de euro Republicii Moldova. Unii experți români au susținut că, prin oferirea acestui credit Chișinăului, Bucureștiul a greșit. Potrivit domniilor lor, Republica Moldova nu are nevoie de sprijin bugetar ci de investiții și de reforme care pot duce la dezvoltarea statului. O eventuală demitere a guvernului condus de domnul Streleț și o schimbare a cursului de politică externă ar fi dovada faptului că banii contribuabilului român au plecat pe apa sâmbetei iar expertiza românească pe Moldova ar costa cât o ceapă degerată. Ceea ce nu poate fi adevărat. 

Declarația domnului Voronin (și posibilele amenințări sugerate de ea) este doar praf aruncat în ochii PLDM și PL pentru ca aceste două formațiuni politice să accepte cooptarea grupului Leancă la guvernare. Pentru dezvoltarea acestui scenariu politic și păstrarea actualei coaliții de guvernare cele două componente ar trebui să renunțe la portofolii ministeriale în folosul PPE ori al PDM. Domnul Voronin joacă șah.  

DRAMOLETA ȘTIRBATE ȘI VISUL FSB-ULUI

De peste Prut, observatorilor vieții politice moldave li se pare că la Chișinău se joacă dramolete. Domniile lor consideră că privesc o melodramă de proporții reduse, presărată abundent cu sirop de proveniență rusească, adică de proastă calitate. Cum adică, peste noapte un deputat liberal democrat să fie convins să părăsească fracțiunea parlamentară din care a făcut parte? De ce a făcut-o se întreabă aceștia cât se poate de mirați?  

De la București amănuntele se văd mai greu. Nu s-a observat că primul care a anunțat plecarea domnului Petru Știrbate din rândurile fracțiunii liberal-democrate a fost președintele formațiunii politice „Partidul Nostru”, primarul de Bălți, domnul Usatâi. Domnia sa a scris pe Facebook că a avut o noapte grea. "A fost o noapte grea... Se pare că am reușit. Deputatul Petru Știrbate părăsește astăzi fracțiunea PLDM. În Alianță au rămas 51 de deputați (...)", scria Usatâi la orele șapte dimineața.  

Domnul deputat Știrbate a dat de înțeles că la Bălți, nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu-i miroase. Domnia sa a spus că va susţine în continuare guvernul pro-european și că a plecat din PLDM pentru că „întreaga clasă politică se confruntă cu o acută criză de credibilitate”. Domnia sa a spus că „actuala guvernare trebuie să lucreze sub presiunea şi controlul total al cetăţenilor și actualul cabinet de miniștri trebuie să iasă din zona de confort a majorităţii parlamentare negociate”.

Interesante cuvinte – confort majoritar versus presiunea cetățenilor. Parcă le-am mai auzit undeva.  

Siropul melodramei politice moldovenești a fost turnat tot de primarul municipiului Bălți – domnia sa a publicat tot pe Facebook mai multe documente în baza cărora susține că liderul PLDM, Vlad Filat, ar fi folosit banii depunătorilor de la BEM pentru a plăti serviciile consultanților angajați de partidul său în ajunul și perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2014. Siropul aruncat era de proastă calitate. Foarte calmi, liberal democrații au spus că toate relațiile lor contractuale cu alte entități juridice s-au efectuat în deplină legalitate și transparență. Dacă privim documentele de la Comisia Electorală Centrală vom avea confirmarea acestui lucru. 

E o dramă de mici proporții, așa cum afirmă observatorii bucureșteni, ori e vorba de altceva? 

Plecarea domnului Știrbate din rândurile Alianței pentru Integrare Europeană-3 are loc înaintea unor evenimente politice majore – este vorba de începerea negocierilor cabinetului de miniștri de la Chișinău cu FMI, de viitoarea ședință comună a guvernelor din România și Republica Moldova și de începerea procedurii de modificare articolelor din  Constituția Republicii Moldova referitoare la procedura de alegere a șefului statului. 

Micșorarea numărului de deputați ai alianței de guvernământ aduce o creștere a neîncrederii în stabilitatea cabinetului de miniștrii condus de Valeriu Streleț. Adică este vorba de sporirea nesiguranței în capacitatea executivului moldovean de a face față tuturor dificultăților cu care se  confruntă. E vorba de o destabilizare subtilă a puterii volitive a noului prim ministru. Cui îi folosește asta?

La București a trecut neobservată afirmația făcută la postul de radio Național FM de fostul șef interimar al Serviciului de Informații și Securitate de la Chișinău, domnul Dediu. Domnia sa a spus că domnul Usatâi are relații cu serviciul rus de informații – FSB. Neremarcate au trecut și uriașele sume de bani pe care domnul Usatâi le-a cheltuit în alegerile parlamentare și cele locale. Dacă afirmațiile domnului Dediu sunt veridice, și nu avem de ce a le pune sub semnul întrebării, devine mai clar cine are de câștigat din subțierea puterilor noului cabinet de miniștrii. 

Sporirea capacității de siguranță în activitatea guvernului moldovean o poate da un rezultat bun obținut de domnul Streleț în urma ședinței comune a guvernelor de la Chișinău și București. Presa de la București a notat că premierul  Victor Viorel Ponta, doreşte să transmită un mesaj clar de sprijin pentru reformele europene şi pentru cetăţenii Republicii Moldova, care sunt nemulţumiţi de starea lucrurilor din ţară. „Într-un moment atât de greu chiar trebuie să îi ajutăm, că n-are cine să-i ajute atât de repede în acest moment”, a spus premierul român. La Chișinău, domnul Zgonea, președintele Camerei Deputaților a Parlamentului României, a spus la fel  - "lumea nu mai are răbdare. Datoria României este de a vă sprijini". 

Nu e o dramoletă. Plecarea domnului Știrbate din rândurile AIE-3 s-a dorit a fi una care să pună sub semnul îndoielii desfășurarea ședinței comune a celor două guverne și acordarea singurului ajutor imediat pe care îl poate căpăta Republica Moldova, ajutor care va veni dinspre România. Nu din Federația Rusă, nu din Uniunea Europeană ci din România. Poate și din acest motiv, steagul României ar trebui să fluture în Moldova ca la el acasă.

FOTO : Andrei Mardari, 20 septembrie 2015