DIN DOUĂ UNA - PARTID ORI ASOCIAȚIE CIVICĂ, DOMNULE BOȚAN?

Reprezentanții Platformei Demnitate și Adevăr au protestat ieri din nou. În Piața Marii Adunări Naționale s-au adunat iarăși câteva zeci de mii de oameni. După discursuri rostite timp de câteva ore, la finalul protestului a fost adoptată o nouă rezoluție, în care se regăsesc și unele prevederi din cele adoptate în duminica de 6 septembrie.

Nu știu cine a fost cel care a întocmit lista de revendicări dată citire la 6 septembrie – domnul Boțan, domnul Andrei Năstase?

De ce întreb? Pentru că o serie din aceste cerințe sunt cu adevărat utopice, adică de nerealizat. Să nu știe domnul Năstase că demisia președintelui Nicolae Timofti este de domeniul fantasticului? Ori că pentru alegerea șefului statului prin votul direct al cetățenilor trebuie schimbată Constituția, adică găsirea unui consens larg în Parlamentul moldovean? Să nu știe domnul Boțan, un expert al fenomenului socio-politic moldovenesc că alegerile parlamentare anticipate ar avantaja în acest moment forțele politice cu simpatii către Federația Rusă? 

Rezoluția prezentată publicului în duminica lui 13 septembrie conține un îndemn care îmi pare ieșit din comun – e vorba de chemarea moldovenilor la nesupunere civică și intrarea în grevă generală. ”Să acordăm vot de blam guvernării, propunem declanșarea unei greve  generale și a altor acțiuni de nesupunere civică. Identificarea unei idei alternative și identificarea unei liste nominative care sa formeze guvernul până la alegerile anticipate. Noua mișcare politică va fi selectată pe bază de integritate… Împreună vom veni peste ei ca un buldozer, peste cei care au furt miliardul…”, a spus domnul Andrei Năstase în această rezoluție, care mai apoi a fost adoptată de participanții la protest.

Domnul Năstase ne îndeamnă să nu ne prezentăm la locurile noastre de muncă și să ne adunăm cu toții în Piața Marii Adunări Naționale, la protest - că dumnealui ne va da de mâncare. Această chemare vine după ce în prealabil, pe rețelele de socializare, fostul președinte al PPCD, domnul Roșca a avut un mesaj similar. ”Protestele non-stop trebuie să ia amploare. Acest lucru trebuie să se întâmple indiferent de starea vremii ori de presiunea puterii. Membrii activi și simpatizanții PPCD sunt deciși să rămână până la capăt alături de protestatari. Avem și corturi, și megafoane, dar și experiență. De mâine vom fi și mai mulți în piață. Avem toată considerația pentru organizatori. Țara are nevoe de o schimbare adevarată. Toată lumea trebuie să vină în piață!”, a scris domnul  Roșca.

Comentatorii politici au văzut că o mare parte din revendicările Platformei DA sunt pur politice. De parcă liderii acestei mișcări au dorit să le facă cunoștință celor care s-au adunat în Piața marii Adunări Naționale cu programul politic al unui partid. Revendicările economice, anticipate de către consilierii domnului Valeriu Streleț au fost îndeplinite. De asta avem înghețarea tarifului la gaz natural și energie electrică, reducerea prețului la pâine ori la transportul feroviar.

Cei care stau în fruntea protestelor au știut să se folosească de nemulțumirea populației. De asta au putut aduna în centrul municipiului Chișinău atât de mulți oameni. Manualul de politică spune că, atunci când ai suportul mulțimii cel mai bun lucru este să înregistrezi un partid politic. La mitingul de ieri s-a propus exact acest lucru – crearea unui partid. Avocatul Stanislav Pavlovschi, fost procuror şi ex-judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului din partea Republicii Moldova, a declarat că e nevoie de o alternativă politică. Dacă protestatarii își ating  obiectivul de organizare a alegerilor anticipate, atunci e necesar să fie creat un partid al poporului.
Și jurnalistul Vasile Năstase a vorbit despre faptul că la alegerile anticipate Platforma DA vor participa sub forma unui partid. ”Vom propune ca la alegerile anticipate să venim cu o forță alternativă politică, din fiecare raion să facă parte câte un reprezentant”, a spus domnul Năstase. 

Este dreptul firesc al fiecărui cetățean de a forma un partid politic ori de a face parte dintr-o formațiune politică. Dar, nu pot să nu observ că un protest pașnic, legitim, și bine venit pentru a presa clasa politică de la Chișinău să treacă la treabă, s-a transformat într-o mișcare politică cu  revendicări radicale și nerealiste care duce spre confiscarea nemulțumirii populației de către un număr de reprezentanți care își doresc formarea unui partid.

Repet e treaba domniilor lor. Acest efort, de transformare a mișcării populare într-un partid politic, poate fi salutabil dacă urmează toate etapele legale, înregistrarea la Ministerul Justiției, intrarea în cursa electorală, câștigarea de voturi pentru a putea accede în parlament și a participa la guvernare. 

Doar că îndemnul la nesupunere civică și grevă generală pare a fi o încercare de ocolire a regulilor democratice. Platforma DA își dorește destructurarea întregului stat moldovean.  Pare a se dori ocolirea  legislației și a constituției și dărâmarea a tot ce a fost construit.

De asta dintr-o salutară mișcare de presiune civică asupra Guvernului, echipa condusă de domnul Năstase, devine încet, încet necredibilă și își risipește popularitatea pentru vânare de vânt. 

 Cel care a inventat teoriile nesupunerii civice spune că cele mai frecvente forme ale acestei forme de nemulțumire sunt: refuzul de a plăti impozitele și taxele, greva prin blocarea căilor de acces, ocuparea unor spații sau instituții publice, perturbarea evenimentelor organizate de instituțiile administrative, neexecutarea legilor, ordinelor administrative și nesocotirea instituțiilor și a administrației publice și înființarea altelor noi în locul acestora. O bună parte dintre aceste forme de nesupunere civică, în Moldova  atrag consecințe penale. Adică încalcă legea. 

Niciodată nu am încălcat legea. Un partid care își îndeamnă susținătorii să încalce legea nu este unul care să îmi inspire încredere.   

Domnul Boțan, în urmă cu câteva luni, afirma că nu va admite ca Platforma DA să se transforme într-o mișcare politică. Ultimele evoluții spun că de domnia sa nu depinde nimic. 

PARTIDUL DEMNITATE ȘI ADEVĂR ÎȘI CAUTĂ UN LIDER

La șase septembrie mămăliga nu a explodat. Am spus acest lucru într-o notă de blog – „după 6 septembrie, frica va trece iar mămăliga va rămâne ne-explodată”. De ce nu a explodat? Politicienii moldoveni au fost salvați de ofițeri ai MAI care și-au făcut lucrul cât se poate de bine.

Putea manifestația să scape de sub control? Desigur. Capacitatea de violență existentă în societatea moldavă a fost dovedită de simpatizanții domnului Grigore Petrenco care au încercat să ia cu  asalt Procuratura Generală a Republicii Moldova.  În urma altercațiilor opt persoane au fost reținute.

Vor unii sau nu, domnul Petrenco a dat dovadă de înțelegerea corectă a riscurilor de conflict și a decis să evite PMAN acolo unde erau adunați simpatizanții Platformei Demnitate și Adevăr. Dacă își făceau apariția acolo, violențele între cele două grupuri erau garantate.

Platforma DA a reușit să adune în centrul Chișinăului mai multe zeci de mii de participanți la protest. Mai mulți decât ne  sugerează domnul Mihăeș (care vorbește despre șapte mii de oameni) însă nici pe departe o sută de mii, așa cum susțin organizatorii. Datele MAI vorbesc despre 40 de mii de participanți – o cifră care poate fi cea mai aproape de adevăr.

Numărul participanților contează. Cu cât mulțimea este mai numeroasă, cu atât presiunea asupra Cabinetului de Miniștrii este mai mare.  Dar revendicările Platformei DA au fost îndeplinite în avans. Pe un termen de 60 de zile, ANRE a suspendat decizia de a majora tarifele la energie și gaz, iar un audit internaţional va trebui să vadă dacă cererea de creștere a acestor prețuri este argumentată. Cabinetul Streleț  a anunţat că toate datoriile la subvenţiile oferite agricultorilor pentru anul 2014 au fost achitate, iar compensaţiile care nu au fost bugetate anterior sunt examinate separat. Sunt doar câteva din știrile care coincid, deloc întâmplător cu revendicările protestatarilor.

Nu știu cine a fost cel care a întocmit lista de revendicări dată citire la 6 septembrie – domnul Boțan, domnul Andrei Năstase? O serie din aceste cerințe sunt de mult bun simț, altele îmi par cu adevărat utopice. Să nu știe domnul Năstase că demisia președintelui Nicolae Timofti e de domeniul fantasticului? Ori că pentru alegerea șefului statului prin votul direct al cetățenilor trebuie schimbată Constituția, adică un consens larg în Parlamentul moldovean? Să nu știe domnul Boțan, un cunoscător al fenomenului socio-politic moldovenesc că alegerile parlamentare anticipate ar avantaja în acest moment forțele politice cu simpatii către Federația Rusă? 

Toate acestea sunt cunoscute. O știe toată lumea. Așa cum era previzibil că domnul Dodon și domnul Usatâi nu vor pierde momentul pentru a anunța proteste în masă și dorința domniilor lor de declanșare a alegerilor parlamentare. 

Revendicările Platformei DA vin să ne spună că o parte dintre liderii acestei acțiuni vor trece la înregistrarea unei formațiuni politice. Partidul pentru Demnitate și Adevăr.  Domnul Boțan este cel care se împotrivește acestui lucru, de asta ne asigură că așa ceva nu se va întâmpla. Dar  revendicările făcute au un caracter pur politic. Cele economice, anticipate de către consilierii domnului Valeriu Streleț au fost îndeplinite. Ar fi o eroare tactică să nu înregistrezi Partidul pentru Demnitate și Adevăr atunci când ai avut deja suportul celor adunați în PMAN. 

Exact acest lucru îl declară într-un recent interviu domnul Petru Lucinschi. ”Se vehiculează în societate că ar fi cazul ca această platformă civică să se transforme într-una politică. Poate să se ivească un partid nou. Simt că societatea poate să formeze un partid nou. Cea mai mare încercare pentru viitorul Platformei DA constă în faptul ce fel de platformă politică va îmbrățișa și ce fel de oameni vor fi în acest viitor partid.”

Domnul Lucinschi mai afirmă că alegerile ar fi o unică soluție și nu ar trebui să fie o sperietoare pentru societatea moldavă: „Alegerile sunt unica soluție într-un sistem democratic în caz de conflicte, neînțelegeri, situații grave, în care ne aflăm și noi astăzi. Unica soluție. Nu putem să facem din alegeri o sperietoare”, afirmă domnul Lucinschi. 

Desigur, procesul electoral nu trebuie să devină o sperietoare. Dar cel care poate stabili data unor eventuale alegeri este doar corpul de deputați. Stabilirea acestei date poate fi doar rezultatul unei crize politice de proporții. Își dorește domnul Patru Lucinschi o astfel de criză? Nu îmi vine a crede. 

Data de 6 septembrie este data apariției Partidului pentru Demnitate și Adevăr. Este partidul a cărei apariție a fost susținută de către masele protestatare din Piața Marii Adunări Naționale. Un partid cu un program politic minim, vezi revendicările, dar fără un lider clar.

Protestele din PMAN vor dura atât timp cât este suficient pentru a strânge semnăturile necesare pentru înregistrarea la Ministerul Justiție dar și pentru a îl convinge pe domnul Boțan de necesitatea apariției acestei formațiuni politice. 

Alegerile anticipate pe care și le doresc unii lideri politici moldoveni costă mult prea scump. Un preț pe care nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu sunt dispuse să îl plătească. Cu atât mai puțin România. De asta, anticipate nu vor fi. Misiunea FMI va sosi la Chișinău și va acorda împrumutul necesar Moldovei.

CE VA FI PE 6 SEPTEMBRIE?

Platforma civică Demnitate și Adevăr îndeamnă cetățenii moldoveni să participe la un miting pașnic de protest organizat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău pe data de 6 septembrie. „Unda de şoc provocată de ridicarea dramatică a preţurilor pentru electricitate şi gazele naturale este consecinţa directă a jafului secolului, comis de guvernanţii Republicii Moldova în ultimii şase ani. Fiecare cetăţean va resimţi de-a lungul anilor nu doar impactul direct al scumpirilor energiei electrice şi carburanţilor, ci şi multiple replici ale scumpirilor în lanţ a produselor şi serviciilor de primă necesitate. De asta răspunsul trebuie să fie puternic şi solidar, un protest civic pentru eliberarea ţării din captivitatea clanurilor guvernante corupte”, afirmă Igor Boțan, unul dintre liderii acestei platforme civice.

Pe de altă parte, comentatorul politic moldovean Roman Mihăeș afirmă că protestele Platformei DA pot aluneca pe panta violențelor și se pot transforma într-un Maidan moldovenesc. Domnul Mihăeș aduce în sprijinul afirmațiilor domniei sale faptul că încă două formațiuni, de această dată politice, Partidul Socialiștilor și Partidul Casa Noastră-Moldova au anunțat că se vor alătura acestor proteste.  Domnul Mihăeș afirmă că alăturarea socialiștilor conduși de domnul Dodon și ai simpatizanților domnului Grigore Petrenco ar fi un semn al faptului că „ceilalți conducători ai Platformei DA au acceptat preluarea acestor proteste de către structurile rusești. Ţinând cont de profilul agresiv al simpatizanţilor lui Dodon şi Petrenco, e de aşteptat ca acţiunile de protest să degenereze în acte de violenţă. ” Ar putea protestul să se transforme într-unul violent așa cum afirmă domnul Mihăeș ? Probabil. 

 

De fapt asta e temerea tuturor, a clasei politice, a protestatarilor și a forțelor de ordine: să nu apară vreun descreierat care să provoace mulțimea la dezastre. 

Artificiile și cântecele nu pot ascunde îngrijorările pentru ziua de mâine. Discuțiile din cadrul recepției oferite de președintele Timofti cu ocazia Zilei Independenței, unde am avut onoarea să particip, s-au referit tocmai la asta. Ce se va întâmpla cu Moldova? Premierul Streleț este cel care trebuie să liniștească toate aceste temeri. Poate să o facă? Cu siguranță. 

Consultantul politic Mihnea Dumitru nota recent că actualul executiv moldovean are misiunea de a formula o strategie de supraviețuire.“Această supraviețuire nu implică însă continuarea status quo-ului. La nivel public trebuie să se iasă din constanta impresie de provizorat politic. La nivelul economic, fără investiții străine majore sau reforme de substanță, starea de nesiguranță va continua și ar indica inclusiv provocări extrem de serioase pe termen mediu. Este un cerc vicios care trebuie rupt – și nu văd de ce Guvernul actual nu ar putea impune această o schimbare, cu susținerea tuturor forțelor pro-europene - lupta anticorupție, un deziderat strategic, de care se va lega și siguranța statului moldav”. Foarte corecte remarci. 

În condițiile în care cetățenii moldoveni spun în cor: „DNA, treci Prutul!”, e clar că populația dintre Prut și Nistru își dorește ca politicienii să înceapă lupta cu marii corupți și ca instituțiile de justiție să funcționeze independent de factorul politic. Tocmai pentru asta au făcut presiune oamenii care au ieșit și vor mai ieși pe străzile Chișinăului. 

Dreptul cetățenilor de a protesta este asigurat prin lege. La fel cum tot de lege este asigurat dreptul ofițerului de menținere a ordinii publice de a sancționa pe orice manifestant care depășește măsura. Așa e în Europa. Cum se numește alianța aflată la putere în Moldova?

Să existe o posibilitate ca printre manifestanți să se afle provocatori? Desigur. E misiunea ofițerilor din MAI și SIS de a-i descoperi din timp și de a-i anihila. Nu reușesc? Înseamnă că nu și-au făcut bine datoria.

Domnul Dodon profită de ocazie. Se alătură unui protest apolitic pentru a da protestului o anumită culoare. Cea a socialiștilor. Pentru a putea raporta că beneficiază în continuare de susținerea moldovenilor așa cum a fost în noiembrie 2014 la rezultatul alegerilor parlamentare. Că atunci nu a obținut susținerea așteptată, e meritul partidelor pro-europene.

Pe domnul Dodon îl doare la șapte metri în față de suferințele economice ale cetățenilor moldoveni – domnia sa este deputat. Igor Dodon vrea un singur lucru – alegeri anticipate. A spus acest lucru în conferința de presă din 25 august când a anunțat începerea unor proteste. Liderul socialist a spus că protestele PSRM vor începe la 27 august. „În decurs de câteva săptămâni vor fi organizate proteste în toate raioanele, apoi la Chișinău, pentru a pune capăt acestei guvernări oligarhice”, a spus domnul Dodon.

Sondajele de opinie arată că pentru apropierea Moldovei de Uniunea Europeană alegerile anticipate nu reprezintă o opțiune. Își doresc liderii Platformei civice Demnitate și Adevăr alegeri anticipate? Domnul Boțan cu siguranță nu își dorește asta. 

Ce e de făcut? Să interzicem protestele celor din Platforma DA de pe 6 septembrie pentru că ne-am dori să nu se unească cu cele ale domnului Dodon? Să-i interzicem domnului Dodon să profite de această situație? Ori interzicem prin lege dreptul cetățenilor de a protesta? 

Ori poate, dincolo de a interzice drepturile civile ale cetățenilor, ar trebui să avem încredere în munca pe care o fac ofițerii de la MAI împreună cu cei de la SIS? Poate tocmai lucrul bine făcut de către acești ofițeri operativi este cel care-i va scoate pe politicieni din necaz. Iar după 6 septembrie, când frica va trece iar mămăliga va rămâne ne-explodată, deputații moldoveni împreună cu domnul Streleț vor putea lansa primele semne care vor asigura, atât pe noi, cât și pe partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, că sunt făcuți pașii concreți pentru independența justiției. Că, până la urmă, de asta e vorba. 

Abia atunci banii de la FMI vor veni.

CE MAI ARE MOLDOVA DE PIERDUT ?

Actualul executiv moldovean are misiunea importantă de formulare a unei strategii de supraviețuire în contextul regional actual. Această supraviețuirea nu implică însă continuarea status quo-ului. La nivel public trebuie să se iasă din constanta impresie de provizorat politic. La nivelul economic, fără investiții străine majore sau reforme de substanță, starea de nesiguranță va continua și ar indica inclusiv provocări extrem de serioase pe termen mediu. Este un cerc vicios care trebuie rupt – și nu văd de ce Guvernul actual nu ar putea impune această schimbare, cu susținerea tuturor forțelor pro-europene.

Cu toate acestea, Moldova va primi asistență minimă de la UE pe termen scurt și, deși parcursul european este asigurat de actuala majoritate politică, precum și de susținerea de care se bucură din partea partenerilor UE (inclusiv România), soluțiile practice sunt puține. Lupta anticorupție devine un deziderat strategic, de care se va lega și siguranța statului moldav.

Nici nu există garanții că modelul românesc, „taxează tot, vezi ce mai merge după”, va fi funcțional în Moldova. În România, reducerea cotei la TVA, atunci când va fi legiferată în noul Cod Fiscal, este poate singurul semnal serios de atragere a investitorilor străini, într-o puzderie de măsuri de stânga a căror continuitate este cel puțin neclară în următorul executiv (cel mai probabil liberal).
De asemenea, în România, este încă prea devreme de văzut dacă activitatea instituțiilor de justiție contribuie la reforma clasei politice, iar pe termen scurt creșterea economică a reprezentat mai mult o desagă de credit electoral, din care să se arunce cu banii în electorat, în viziunea următoarelor alegeri locale și parlamentare.

Pentru Moldova, nu se aplică aceleași formule exacte, dar România reprezintă un bun exemplu de pornire. Reforma clasei politice, internă sau forțată de justiție, precum și reformele economice de substanță sunt necesare și în Republica Moldova.

Să fie oare proiectul domnului Dungaciu "Go for Moldova" unul sutenabil și bine articulat? Să reprezinte el o alternativă reală pentru tinerii basarabeni și pentru Basarabia? E greu de crezut că se mai poate reinventa apa caldă în secolul XXI. Proiectul conține idei interesante, dar care se pot lovi de realitatea dură a contextului european actual și de realitatea care va fi impusă din punct de vedere economic în România lui 2016.

România nu are cum să iasă din viziunea unei Comisii Europene fără intenții serioase de extindere pe termen mediu. Orice încercare la nivel strict național va conține și valențe care nu-și au locul în respectul reciproc care implică orice posibilă și viitoare extindere UE.

Desigur, buna vecinătate implică și proiecte comune, dar bunele intenții trebuie să funcționeze pe baza bilaterală, a unui parteneriat coerent și egal. Nu văd unde apare acest lucru în proiectul de altfel provocator din punct de vedere intelectual al Fundației Universitare a Mării Negre.

N-aș vrea să cred că funcționăm, nici noi, românii, nici dumneavoastră, moldovenii, pe o dinamică electorală; deși aici, la București, este posibil ca Republica Moldova să fie menționată în liniile directoare de campanie la cel puțin un partid politic. Ar fi groaznic să reducem năzuințele europene ale prietenilor de peste Prut la punctaje politice românești.

O poziționare strategică, cel puțin pentru România, implică un consens care momentan nu există la nivel european, în contextul conflictului din Ucraina și a crizei de migrație cu care se confruntă celelalte țări europene. Nici o președinție a Uniunii Europene nu va schimba, în contextul actual, aceste realități, iar asta nu afectează doar Moldova, ci și interesele strategice ale României.


Cred că liderii politici de la Chișinău au maturitatea politică să nu se joace în groapa cu nisip a istoriei și să înțeleagă criza actuală ca pe o oportunitate, nu doar de imagine. Există oricând atracția de a compara politica românească cu cea din Republica Moldova, iar în România cu greu mai găsești un lider politic credibil în fața electoratului. Nu cred că s-a ajuns că la Chișinău s-a ajuns încă acolo.

Apropo de limitele agendei politice, de pe malul românesc al Prutului, singura soluție la nivel public este una emoțională, iar punctele tehnice, pragmatice ale relației dintre țările noastre sunt de multe ori ignorate. O misiune utilă a actualului executiv de la Chișinău ar fi tocmai prezentarea în termeni mult mai serioși a agendei bilaterale și a beneficiilor pe care Republica Moldova, ca stat independent și suveran, le poate aduce Uniunii Europene. Mă refer aici la capitalul uman, la poziția strategică și la imaginea unei țări pe care nici măcar românii nu o trasează foarte bine, în ciuda imediatei vecinătăți.

Jocurile politice de la Chișinău se interpretează prin prisma nesiguranței, a jocului politic excesiv, a propagandei politice. Moldova nu trebuie să fie Berlinul unei Europe din timpul Războiului Rece, așteptând podul aerian cu ajutoare și salvarea de pe urmă. Nici nu vă trebuie un Kennedy care să vă arate diferențele între lumea comunistă și cea capitalistă, în piața publică. Le știți mult prea bine.
Recunoașterea stării de fapt și întărirea instituțiilor, reforma clasei politice și implementarea unor reforme care să ajute viața cetățenilor, în loc să-i îngenuncheze, au toate valoarea unei mișcări de nealiniere la provocările regionale. Există o singură întrebare care trebuie pusă, din punctul meu de vedere: ce mai are Moldova de pierdut?

Un text de Mihnea Dumitru pentru publicația Adevărul

* Mihnea Dumitru este consultant politic și managerul portalului Context Politic 

ȘALARU, REFORMA ȘI POMANA

În toamna acestui an, în Republica Moldova se va deschide un birou al NATO, unde vor activa cinci-şase specialişti, cu scopul de a adapta legislaţia moldoveană şi documentele militare de planificare şi de restructurare ale Armatei Republicii Moldova la standardele occidentale. „Acest birou, unde vor activa specialişti din mai multe state, inclusiv din România, va avea menirea de a pregăti integrarea şi activitatea de restructurare a armatei Republicii Moldova pe standardele vestice”, a menţionat ministrul român al Apărării, Mircea Duşa, după o întâlnire avută cu ministrul moldovean al Apărării, Anatolie Şalaru.

 

Devine clar că așteptările noastre, ale românilor basarabeni, de apropiere de occident cresc ca urmare a implementării proiectelor comune dintre Moldova și România.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de vizita din luna mai a acestui an  domnului Ponta la Chișinău. Premierul României a semnat atunci cu partea moldavă un  memorandum de colaborare pentru realizarea proiectelor privind interconectarea rețelelor de energiei electrică și gaze naturale ale Republicii Moldova la cele ale statului român. Este vorba de extinderea gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău și de interconectarea liniilor de înaltă tensiune care vor uni rețelele electrice din cele două state.

Ce legătură ar fi între deschiderea unui birou NATO la Chișinău și proiectele de interconectare energetică dintre cele două state românești? Doar una de securitate. Proiectele de interconectare energetică sunt pentru Moldova mai mult decât necesare. Ele reprezintă o alternativă la curentul electric și la gazele naturale de provenință rusă și reprezintă primi pași pentru securizarea energetică a statului moldovean. Creșeterea capacității de interoperabilitate a armatei moldovene ține tot de securitate - una militară, de data asta.

Tot în luna mai, după întâlnirea avută cu ministrul moldovean al apărării de la acea vreme, dl. Cibotaru, domnul Duşa, a spus că, România este dispusă să acorde asistenţă tehnico-materială şi consiliere pentru elaborarea actelor normativelor specifice în domeniul întăriri capacității de apărare a statului moldovean.

Atunci, în luna mai s-a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea creării unui batalion moldo-român de menținere a păcii și despre posibilitatea de extindere a colaborării în instruirea trupelor.

Este clar că vizita ministrului Șalaru la București a fost una care să consolideze dialogul politico-militar început în primăvara acestui an. Până la urmă despre securitatea Moldovei este vorba, fie ea energetică, militară, economică, ori demografică.
Despre consolidarea relațiilor cu Bucureștiul a fost vorba și în cazul discuției telefonice avută de premierul Valeriu Streleț cu omologul său de la București – domnul Ponta. Șeful Executivului de la Chișinău a subliniat odată în plus necesitatea implementării proiectelor energetice prevăzute în Memorandumul de colaborare semnat în luna mai și a discutat și despre o întrevedere bilaterală, în cel mai apropiat timp.

Devine clar că în condiții de criză economică, una din speranțele de supraviețuire a statului moldovean o reprezintă Bucureștiul. Dacă nu prima. De asta, Chișinăul face tot posibilul ca relațiile începute odinioară să fie acum continuate și aprofundate. De asta se vorbește atât de mult despre Unire - privirile și așteptările moldovenilor se îndreaptă peste Prut. 

E știut că în anul 2014, de la Guvernul României au fost alocați pentru Republica Moldova proiecte de asistență în valoare de peste 70 de milioane de dolari, statul român aflându-se într-un top al țărilor donatoare imediat după Statele Unite și Uniunea Europeană.

Dacă cineva își pune întrebarea dacă Moldova mai are șanse europene, aflați că răspunsul este la suprafață. La Summit-ul Parteneriatului Estic desfășurat la Riga s-a spus că, atât timp cât acordurile de asociere ale acestor țări sunt implementate există o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană pentru ele. Depinde doar de viteza de implementare a acordului de asociere, viteză care la rândul ei ține de voința politică a deputaților moldoveni.

Sunt optimist. Dacă trei subiecți, Statele Unite, Uniunea Europeană și România donează bani Chișinăului înseamnă că există un interes aparte pentru Moldova. Cu siguranță acești bani sunt monitorizați. Ca să nu ajungă cine știe unde. Și desigur, atunci când un stat primește donații financiare își asumă o serie de responsabilități. Pe care trebuie să le respecte – altfel, în vecii vecilor nu mai capătă banii. De ce sunt optimist? Pentru că, în mare, interesul Uniunii Europene coincide cu cel al Statelor Unite și al României - creșterea vitezei de implementare a acordului de asociere. La cel mai mic semn că politicienii moldovenii se fac că plouă și ar mima  reformele care vor apropia Moldova de Uniunea Europeană, donațiile vor înceta să mai vină. 

Așa că, ecuația geopolitică e simplă - Moldova, ori face reforme și primește banii, ori nu le face și supraviețuiește doar cu ce are. Că nimeni nu mai dă pomană.