CĂDEREA LUI DORIN ȘI CONFLICTUL DIN JURUL ARMATEI NAȚIONALE

Conflictul iscat în jurul Armatei Naționale a Republicii Moldova crește în amploare. 

Pe 8 septembrie, într-o conferință de presă, președintele Dodon a anunțat că a solicitat premierului Pavel Filip să-l demită pe viceministrul liberal al Apărării, Gheorghe Galbura, după ce ostașii moldoveni au plecat la stagiul din Ucraina, în pofida refuzului său. „Au rămas unioniștii și liberalii în funcție și se joacă de-a țara”, a declarat șeful statului. De asemenea, pentru că executivul moldovean a decis plecarea militarilor la aplicații, șeful statului moldovean a acuzat Guvernul Republicii Moldova de „uzurpare a puterii în stat”. Președintele a anunțat că, în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate, a semnat un ordin prin care interzice militarilor moldoveni să participe la orice exerciții militare sau la stagii peste hotare fără acordul în scris al instituției prezidențiale. De aici.

Pe fundalul neînțelegerilor dintre președinte și premier, liderul Partidului Liberal din Republica Moldova, Mihai Ghimpu, toarnă gaz pe foc, afirmând că președintele Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc, ar sta în spatele arestării primarului de Chișinău, Dorin Chirtoacă și recenta retragere din fracțiunea liberală a deputatului Iurie Dârda. Anterior, președintele liberal declara că vinovat pentru reținerea lui Dorin Chirtoacă ar fi Igor Dodon și Anatol Șalaru. De aici.

 

Declarațiile președintelui liberal au primit replica tranșantă a Partidului Democrat din Moldova: „Partidul Democrat consideră acuzaţiile făcute mai nou în spaţiul public de către liderul PL, Mihai Ghimpu, ca fiind exprimarea unei stări emotive puternice, nu a unei atitudini politice. Aceste acuzaţii sunt lipsite de credibilitate şi adevăr”, se arată într-un comunicat de presă. Potrivit democraților, toate aceste acuzații au început să apară „odată cu demararea unor anchete pe linia combaterii corupţiei, care au vizat şi reprezentanţi ai Partidului Liberal”. De aici.

Repet, demiterea, la inițiativa lui Mihai Ghimpu, a ministrului Șalaru a deschis Cutia Pandorei. Pe 27 decembrie 2016, atunci când președintele Dodon a semnat decretul de demitere a ministrului liberal din funcție, i-a mulţumit lui Ghimpu pentru acest demers. Amintesc că, atunci, președintele liberalilor moldoveni insista ca premierul Filip să înainteze cât se poate de rapid cererea de demitere către Igor Dodon. De aici.

Liberalii l-au propus în funcţia de ministru al Apărării pe fostul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, dar preşedintele Dodon a respins candidatura. Era la mintea unui copil de grădiniță că președintele Dodon va proceda în acest mod. După ce Partidul Liberal a părăsit coaliţia de guvernare, premierul Filip a evitat să intre în contradicție cu instituția prezidențială preferând ca funcţia de ministru al Apărării să rămână vacantă.  Această vacanță a funcției a adus opt luni de pace.

Actualul conflict dintre Președinția și Executivul moldovean se datorează lui Mihai Ghimpu. De ce? Pentru că el a fost cel care a insistat, în urma conflictelor avute în sânul partidului, pe demiterea ministrului Apărării, Anatol Șalaru. Conflictele au apărut pentru că președintele Ghimpu nu a dorit o reformă internă a Partidului Liberal, din acest motiv a intrat în conflict, atât cu Ion Hadârcă, cât și cu Anatol Șalaru. Amintesc că, pe 9 ianuarie 2017, la plecarea din funcția de ministru al Apărării, Anatol Șalaru a declarat că, “Partidul Liberal s-a transformat într-un SRL administrat după bunul plac al lui Mihai Ghimpu”. Există suficiente voci care au afirmat același lucru.

Nu știu dacă Dorin Chirtoacă se face sau nu vinovat de infracțiunile care i se aduc. Alții sunt cei care trebuie să facă lumină în această chestiune. Știu însă că Mihai Ghimpu se face vinovat pentru faptul că nu i-a cedat funcția de președinte lui Chirtoacă, preferându-l la Primărie. Probabil, dacă Dorin Chirtoacă prelua funcția de președinte al Partidului Liberal, evoluția lui, dar și a administrației Primăriei Chișinău, era cu totul alta. Căderea lui Dorin Chirtoacă se datorează lui Mihai Ghimpu.

Evoluția conflictului din jurul Armatei Naționale depinde de dorința/nedorința președintelui Dodon pentru stabilitatea statului moldovean. Probabil și de propunerea pe care o va face premierul Filip.    

FOTO

Un președinte "liberal".

CINE AR CÂȘTIGA DE PE URMA DESTABILIZĂRII MOLDOVEI

Conflictul dintre Președinția și Guvernul Republicii Moldova se adâncește. Președintele Dodon a anunțat suspendarea Hotărârii Guvernului privind participarea militarilor moldoveni la stagiul de pregătire „Rapid Trident” din Ucraina. Potrivit șefului statului, prin adoptarea unei asemenea decizii, Executivul moldovean a încălcat prevederile Legii cu privire la apărarea naţională.

Amintesc că premierul Pavel Filip a aprobat în ședință de Guvern participarea militarilor moldoveni la stagiul de pregătire din Ucraina. Prim-ministrul moldovean și-a argumentat gestul afirmând că „Guvernul este obligat prin lege să asigure dezvoltarea capabilităților Armatei Naționale”. De aici.

Nu este prima dată când președintele moldovean refuză participarea militarilor moldoveni la exerciții în străinătate. Prin demiterea, la inițiativa liderului Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, lui Anatol Șalaru din funcţia de ministru al Apărării, s-a deschis Cutia Pandorei. Din luna decembrie 2016, data la care funcția de ministru al apărării a devenit vacantă, asistăm la un joc al șicanelor. Liberalii l-au propus în funcţia de ministru al Apărării pe fostul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, dar preşedintele Dodon a respins candidatura. După ce Partidul Liberal a părăsit coaliţia de guvernare, funcţia de ministru a rămas vacantă. 

Președinția și-ar dori numirea în funcția de ministru al apărării o persoană docilă. Presa nota că Igor Dodon ar vrea să-l numească în această funcţie pe generalul Victor Gaiciuc, care a mai fost ministru în perioada guvernării Partidului Comuniştilor. Preşedintele Dodon declara anterior că "ar fi normal ca ministrul apărării să fie numit la propunerea preşedintelui, care este comandantul suprem" și că nu va accepta candidatura prim-ministrului la funcţia de ministru al apărării, dacă acesta nu va fi un profesionist.  

Pe de altă parte, Guvernul moldovean se pregăteşte să-i propună preşedintelui candidatura la funcţia de ministru al apărării. Jurnaliștii de la publicația „Ziarul Naţional" afirmă că Partidul Democrat ar discuta două candidaturi pentru această funcţie. Se presupune că prim-ministrul Filip îl va înainta pe consilierul său în domeniul apărării, fostul șef al Statului Major al Armatei Naţionale, generalul de divizie Ion Coropcean. 

Situația în care se află Ministerul Apărării este complexă:  președintele își dorește o reformă cardinală a sistemului de apărare și revenirea la pachetul social garantat pentru militari. Potivit lui Dodon „serviciul militar trebuie să aibă loc în mod prioritar prin contract”. Amintesc însă că, în anul 2001, Parlamentul Republicii Moldova a respins proiectul de lege privind profesionalizarea forțelor armate, argumentând că o armată profesionistă costă mai scump decât armata regulată.

Doar o minune ar evita un conflict de proporții între Președinție și Guvernul/Parlamentul moldovean. Probabil, președintele Dodon nu va agrea nici o propunere la funcția de ministru al Apărării, declanșând aruncarea în aer a ordinii constituționale. Deja, după recenta ședință a Comitetului Executiv Politic al Partidului Socialiștilor, s-a luat hotărârea ca susținătorii acestei formațiuni politice să își unească forțele și să fie pregătiți pentru acțiuni de protest pe scară largă, inclusiv pentru organizarea unei Marii Adunări Naționale.

Sunt suficiente semne pentru a admite că președintele Dodon ar forța un război politic cu majoritatea parlamentară și ar vrea să arunce în aer ordinea publică. 

De ce ar face-o și cui iar folosi?

Înțeleg că șeful statului moldovean se află în concurență politică. Înțeleg că are un angajament politic față de formațiunea care l-a susținut în campania prezidențială. Nu știu dacă domnia sa are un angajament și față de președintele Federației Ruse. Dar, în eventualitatea  în care președintele Dodon va incita în mod deschis, cu subiect și predicat, susținătorii lui la proteste violente, acest gest ar putea fi  dovada că Igor Dodon face jocul Federației Ruse, iar asta ar putea fi interpretat ca trădare de țară. Amintesc că în 2016, analistul de politică externă, Robert Kaplan, afirma că destabilizarea Republicii Moldova este în interesul național al lui Vladimir Putin. De aici.

 

Un haos creat în interiorul Republicii Moldova, ar oferi o  fereastă de oportunitate pentru ca trupele Grupului Operativ al Trupelor Ruse, dislocate ilegal în regiunea transnistreană, să opereze împotriva autorităților ucrainene într-o posibilă încercare de a ocupa regiunea Odessa.

Deocamdată nu sunt suficiente date pentru a afirma că președintele Dodon are un asemenea  angajament față de Vladimir Putin. Ar admite președintele Dodon un haos pe teritoriul Republicii Moldova pentru a susține politica Federației Ruse față de Ucraina? Probabil că nu.

Atunci care este motivația pentru antagonizarea relațiilor cu Parlamentul și Guvernul moldovean? Răspunsul este simplu - menținerea elanului susținătorilor domniei sale. Domnul Dodon le oferă socialiștilor ceea ce vor să audă. Altfel, aceștia ar observa că, în opt luni de aflare în fotoliul de șef al statului, Igor Dodon nu a îndeplinit nimic din cele promise. 

CE SE VA DISCUTA LA ȘEDINȚA COMUNĂ A GUVERNELOR ROMÂNIEI ȘI REPUBLICII MOLDOVA DE LA CHIȘINĂU

La mijlocul lunii iulie, aflat la Chișinău, premierul român Mihai Tudose a anunțat că a convenit cu omologul său din Republica Moldova, Pavel Filip, organizarea unei ședințe comune de Guvern, în această toamnă, la Chișinău. Mihai Tudose declara că, până la data organizării acestei întâlniri a celor două Cabinete de Miniștri, vor avea loc "întâlniri lunare la nivel de miniștri pentru a impulsiona proiectele comune". De asemenea, premierul Tudose afirma că, până la sfârșitul lunii iulie, miniștrii de interne ai celor două state, vor avea o întâlnire de lucru.   De aici.

Nu am cunoștință ca în luna august să fi avut loc o întânire comună a celor doi miniștrii de interne. A avut loc o întâlnire a șefului Poliției de Frontieră din Republica Moldova, Fredolin Lecari, cu omologul său român, Ioan Buda. Dar încă nu putem vorbi despre un punct de control comun la frontiera moldo-română. De aici.

Care vor fi însă subiectele care vor fi dezbătute în ședința comună a celor două guverne care va fi organizată la Chișinău?

În fața corpului diplomatic român președintele Iohannis a afirmat că „prioritatea permanentă a României, o reprezintă dezvoltarea parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova”. De aici.

Declarația președintelui român vine să confirme faptul că temele mai vechi, de interconectare strategică, de consolidare a instituțiilor democratice și proiectele cu beneficii directe pentru cetățenii din Moldova, vor continua. Deci, nimic extraordinar pe agenda de lucru a celor două Guverne, subiectele sunt cunoscute. Și totuși, care să fie motivul real pentru care, la șase luni de la cea de a treia ședință comună a celor două guverne, desfășurată în martie 2017 la Piatra Neamț, a fost anunțată încă una? Ce s-a întâmplat în acest răstimp pentru ca, la Chișinău, să se desfășoare încă o reuniune comună a celor două Cabinete de Miniștrii?

Cred că răspunsul la această dilemă este legat de comportamentul de politică externă al Guvernului Filip. Ultimele acțiuni ale Cabinetului Filip, dar și ale Parlamentului moldovean, vin să arate factorilor decizionali de la Bruxelles, de la Moscova ori de la Washington că Republica Moldova este suverană în acțiunile ei. Declarația Parlamentului Republicii Moldova, din 21 iulie, prin care s-a cerut autorităților ruse retragerea trupelor militare pe care le are dislocate în regiunea transnistreană,  dincolo de a fi un gest de aducere aminte a rezoluției summit-ului OSCE de la Istanbul, a făcut parte din același complex de gesturi prin care statul moldovean își apără interesele de securitate. A-l declara indezirabil pe vicepremierul Federației Ruse este o măsură curajoasă care presupune un anumit grad de risc. Gesturile de suveranitate și independență făcute de autoritățile de la Chișinău au atins interesele Federației Ruse în regiune.

 

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, susține că acei care au influențat autoritățile moldovenești să ceară la ONU retragerea trupelor ruse din Transnistria, doresc să provoace un război în regiune. De aici.

Amintesc că, acțiunile Guvernului Filip au venit ca urmare a votului din 7 iulie 2017, atunci când Duma de Stat a Federației Ruse a hotărât păstrarea trupelor militare ruse în regiunea transnistreană. Prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, fără un acord suveran, este un atac la adresa suveranității ei. Desigur statul rus, poate respinge, la ONU, inițiativa moldavă, pentru asta ar trebui să ofere argumente plauzibile. Nu cred că aceste argumente, bazate pe norme internaționale, ar putea fi formulate.

Cred că, viitoarea ședință comună a celor două Guverne va avea loc înaintea desfășurării Adunării Generale a ONU. Până atunci, oficialii statului român vor găsi, suficiente motive pentru a sprijini inițiativa Republicii Moldova de la ONU. Nu pentru că ea ar fi îndreptată împotriva Federației Ruse, ci în baza respectului pentru dreptul internațional aflat în vigoare.

Și asta în ciuda faptului că anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă l-a torpilat, încercând să-l arunce în aer. 

Post Scriptum

La data publicării acestei note de blog, în spațiul public (atât românesc cât și moldovean) încă nu au apărut informații referitoare la data la care va fi organizată această ședință comună a celor două Guverne. Sper că, până atunci, va avea loc și o întâlnire a celor doi miniștrii de interne. Au despre ce discuta.