ȘALARU, REFORMA ȘI POMANA

În toamna acestui an, în Republica Moldova se va deschide un birou al NATO, unde vor activa cinci-şase specialişti, cu scopul de a adapta legislaţia moldoveană şi documentele militare de planificare şi de restructurare ale Armatei Republicii Moldova la standardele occidentale. „Acest birou, unde vor activa specialişti din mai multe state, inclusiv din România, va avea menirea de a pregăti integrarea şi activitatea de restructurare a armatei Republicii Moldova pe standardele vestice”, a menţionat ministrul român al Apărării, Mircea Duşa, după o întâlnire avută cu ministrul moldovean al Apărării, Anatolie Şalaru.

 

Devine clar că așteptările noastre, ale românilor basarabeni, de apropiere de occident cresc ca urmare a implementării proiectelor comune dintre Moldova și România.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de vizita din luna mai a acestui an  domnului Ponta la Chișinău. Premierul României a semnat atunci cu partea moldavă un  memorandum de colaborare pentru realizarea proiectelor privind interconectarea rețelelor de energiei electrică și gaze naturale ale Republicii Moldova la cele ale statului român. Este vorba de extinderea gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău și de interconectarea liniilor de înaltă tensiune care vor uni rețelele electrice din cele două state.

Ce legătură ar fi între deschiderea unui birou NATO la Chișinău și proiectele de interconectare energetică dintre cele două state românești? Doar una de securitate. Proiectele de interconectare energetică sunt pentru Moldova mai mult decât necesare. Ele reprezintă o alternativă la curentul electric și la gazele naturale de provenință rusă și reprezintă primi pași pentru securizarea energetică a statului moldovean. Creșeterea capacității de interoperabilitate a armatei moldovene ține tot de securitate - una militară, de data asta.

Tot în luna mai, după întâlnirea avută cu ministrul moldovean al apărării de la acea vreme, dl. Cibotaru, domnul Duşa, a spus că, România este dispusă să acorde asistenţă tehnico-materială şi consiliere pentru elaborarea actelor normativelor specifice în domeniul întăriri capacității de apărare a statului moldovean.

Atunci, în luna mai s-a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea creării unui batalion moldo-român de menținere a păcii și despre posibilitatea de extindere a colaborării în instruirea trupelor.

Este clar că vizita ministrului Șalaru la București a fost una care să consolideze dialogul politico-militar început în primăvara acestui an. Până la urmă despre securitatea Moldovei este vorba, fie ea energetică, militară, economică, ori demografică.
Despre consolidarea relațiilor cu Bucureștiul a fost vorba și în cazul discuției telefonice avută de premierul Valeriu Streleț cu omologul său de la București – domnul Ponta. Șeful Executivului de la Chișinău a subliniat odată în plus necesitatea implementării proiectelor energetice prevăzute în Memorandumul de colaborare semnat în luna mai și a discutat și despre o întrevedere bilaterală, în cel mai apropiat timp.

Devine clar că în condiții de criză economică, una din speranțele de supraviețuire a statului moldovean o reprezintă Bucureștiul. Dacă nu prima. De asta, Chișinăul face tot posibilul ca relațiile începute odinioară să fie acum continuate și aprofundate. De asta se vorbește atât de mult despre Unire - privirile și așteptările moldovenilor se îndreaptă peste Prut. 

E știut că în anul 2014, de la Guvernul României au fost alocați pentru Republica Moldova proiecte de asistență în valoare de peste 70 de milioane de dolari, statul român aflându-se într-un top al țărilor donatoare imediat după Statele Unite și Uniunea Europeană.

Dacă cineva își pune întrebarea dacă Moldova mai are șanse europene, aflați că răspunsul este la suprafață. La Summit-ul Parteneriatului Estic desfășurat la Riga s-a spus că, atât timp cât acordurile de asociere ale acestor țări sunt implementate există o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană pentru ele. Depinde doar de viteza de implementare a acordului de asociere, viteză care la rândul ei ține de voința politică a deputaților moldoveni.

Sunt optimist. Dacă trei subiecți, Statele Unite, Uniunea Europeană și România donează bani Chișinăului înseamnă că există un interes aparte pentru Moldova. Cu siguranță acești bani sunt monitorizați. Ca să nu ajungă cine știe unde. Și desigur, atunci când un stat primește donații financiare își asumă o serie de responsabilități. Pe care trebuie să le respecte – altfel, în vecii vecilor nu mai capătă banii. De ce sunt optimist? Pentru că, în mare, interesul Uniunii Europene coincide cu cel al Statelor Unite și al României - creșterea vitezei de implementare a acordului de asociere. La cel mai mic semn că politicienii moldovenii se fac că plouă și ar mima  reformele care vor apropia Moldova de Uniunea Europeană, donațiile vor înceta să mai vină. 

Așa că, ecuația geopolitică e simplă - Moldova, ori face reforme și primește banii, ori nu le face și supraviețuiește doar cu ce are. Că nimeni nu mai dă pomană. 

CURAJUL SĂGETĂTORULUI

Secretarul general al Consiliului Europei, domnul Thorbjorn Jagland scrie într-un articol publicat în New York Times că Republica Moldova ar fi un un stat captiv aflat pe marginea prăpastiei. Fostul premier al Norvegiei, consideră că datorită faptului că instituțiile democratice ale statul moldovean nu funcționează anume aici, în apropiere de frontiera Uniunii Europene se va înregistra următoarea criză de securitate de pe continentul european - consecințele acestei crize se vor extinde mult dincolo de frontierele statului moldovean. Domnul Jagland enumeră printre motivele izbucnirii acestei crize, corupția endemică și aflarea statului moldovean în mâinile oligarhilor. 

Desigur la aceste motivații am mai putea adăuga – de la concentrația de instrumente mediatice într-o singură mână și controlul înfăptuirii actului de justiție până la prezența în Moldova a instituțiilor ruse de manipulare și destabilizare – dar în principiu secretarul general al Consiliului Europei are dreptate. Marea majoritate a observatorilor vieții politice moldave, fie ei autohtoni, fie de peste hotare, i-au dat dreptate. Nimeni nu s-a întrebat însă de ce acest articol a apărut în presa de peste ocean, în New York Times. De ce acolo și nu în presa din Europa? Chiar să nu fi avut posibilitate domnul Jagland să își publice manifestul său dedicat Moldovei în ziarele din Strasbourg, Berlin ori Paris? 

Răspunsul este la suprafață. Domnul Jagland este norvegian – asta înseamnă că domnia sa nu are încredere în modul greoi în care se iau deciziile la nivelul Uniunii Europene la a cărei frontieră se află Republica Moldova. Domnul Jagland știe cât de birocratizate sunt instituțiile în care se iau deciziile la Bruxelles, de asta a preferat să publice articolul său în presa de peste Ocean – acolo unde știe că poate mai repede atrage atenția față de ceea ce se întâmplă la frontierele UE. 

Mă întrebați ce treabă au americanii cu moldovenii? Au. Anul trecut – la începutul lunii august, cam pe vremea asta, congresmenii americani au adoptat în prima și a doua lectură un proiect de lege privind acordarea statutului de "aliat al SUA" pentru Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, fără ca acestea state să fie membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Între timp legea a fost adoptată definitiv și a deschis noi posibilităţi de colaborare în domeniul militar între Statele Unite și ţările nominalizate. Desigur, pentru a beneficia de prevederile legii americane, statele nominalizate trebuie să realizeze reforme serioase în domeniul de apărare.

Și mai este ceva – vă aduceți aminte de vizita de anul trecut a doamnei Victoria Nuland la Chișinău? Care Nuland? E doamna care într-o discuție telefonică privată referitoare la situația din Kiev le-a arătat birocraților europeni foarte clar unde să se ducă… Ei bine, doamna aceasta, despre care se spune că ar avea rădăcini basarabene, le-a spus oficialilor moldoveni că, "relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite niciodată nu fost vreodată atât de intense". 

Secretarul general al Consiliului Europei a știut exact unde să își publice articolul dedicat Republicii Moldova. Domnia sa știe cine sunt adevărații prieteni ai Moldovei. 

În martie 2014, la Chișinău, doamna Nuland  afirma că America oferă un sprijin major Moldovei în procesul de integrare europeana: "Vizita mea în Moldova nu este întâmplătoare. Am venit pentru a manifesta suportul Americii asupra suveranității și integrității Republicii Moldova. Noi vedem viitorul Moldovei alături de Uniunea Europeana. Dorim să vedem o Moldovă prosperă, independentă și europeană".  

În iunie 2014, aflat la București, secretarul general al Alianței Nord Atlantice a spus că, în regiunea din care face parte și Moldova, serviciile de spionaj ale Federației Ruse și reprezentanții lor politici s-au activizat foarte mult.  Credeți că în decurs de un an s-a schimbat ceva în bine? Din contra, am simțit pe pielea noastră devalorizarea leului moldovenesc, iar asta datorită dispariției miliardului. 

S-a spus că asumându-și funcția de prim-ministru, domnul Streleț dă dovadă de mult curaj. Desigur. Pentru că domnia sa are ca dușman nu doar corupția ci și pe acei oligarhi care țin statul moldovean în frâul lor.  

Semnalul de alarmă tras de domnul Jagland în presa de peste Ocean și-a avut răspunsul său. Nu de la americani, ci de la fostul președinte al României, domnul Traian Băsescu. La tabăra de vară a reprezentanților comunităților românești din vecinătatea României, domnul Băsescu a spus că soluția de viitor a Republicii Moldova este unirea cu România. ”Este o soluţie de egal interes atât pentru România cât şi pentru Republica Moldova”, a spus  fostul șef al statului român. Un răspuns sofisticat. Căci a le vorbi oligarhilor moldoveni despre unire înseamnă a le aminti cât de bine funcționează DNA-ul românesc. 

Răspunsul americanilor nu va întârzia să apară. Afirmația mea se bazează pe declarațiile unui înalt oficial american care la o întâlnire cu domnul Băsescu a spus că Statele Unite și România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă, suverană și democrată. Atenție deci – parteneri, adică coechipieri, adică executanți comuni al aceleiași acțiuni. 

De aici credința și curajul domnului Streleț.   

Streleț  (rus) - săgetător

DESPRE UNIRE. ȘI PREMIERUL STRELEȚ O VREA

Domnul Băsescu a declarat la tabăra de vară a reprezentanților comunităților românești din vecinătatea României că soluția de viitor a Republicii Moldova este unirea cu România dar fără teritoriile statului moldovean de dincolo de Nistru; interesul ar fi atât al Chișinăului cât și al Bucureștiului. ”Este o soluţie de egal interes atât pentru România cât şi pentru Republica Moldova. Sigur, ar fi necinstit să spunem că o astfel de unire se poate face neţinând cont că există o Transnistrie şi că va fi imposibil de importat un conflict îngheţat în interiorul Uniunii Europene, pe de-o parte. (…) O construcţie de reunificare a României cu Republica Moldova nu poate fi bazată decât pe realism, iar realismul ne spune că în Uniunea Europeană nu va putea fi importat un conflict îngheţat”, a afirmat, marți, 11 august 2015, la Izvorul Mureșului fostul șef al statului român.

Declarațiile unioniste ale domnului Băsescu nu surprind pe nimeni. Domnia sa a mai făcut așa fel de declarații. Cea mai popularizată a avut loc cu o zi înaintea începerii summit-ului de la Vilnius, în noiembrie 2013, acolo unde Republica Moldova a primit unda verde pentru parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Aflat la un post de televiziune, domnul Băsescu a spus că viitorul proiect de țară al statului român este unirea cu Republica Moldova. Domnul Băsescu e consecvent – “cereți unire și vi se va da”, a spus, la Chișinău, președintele român! 

Declarația făcută la Izvorul Mureșului are un specific aparte – domnul Băsescu afirmă, cu subiect și predicat, că România se va uni cu Republica Moldova dar fără teritoriile statului moldav aflate dincolo de Nistru. O unire fără Transnistria!  Este reiterarea românească a proiectului Belkovski. 

Lansată în anul 2004, propunerea politologului rus Stanislav Belkovski, afirma că rezolvarea problemei transnistrene este simplă - regiunii separatiste ar trebuie să i se acorde independență, iar Moldova ar trebui să se unească cu România. În 2004, Belkovski conducea Institutul de Strategie Națională de la Moscova și făcea parte din cercul de apropiați ai lui Putin (într-un interviu din acea perioadă afirma că Putin ar fi de acord aproape în totalitate cu acest proiect).

La Izvorul Mureșului domnul Băsescu a mai spus că, ”România în mod egal are nevoie de Republica Moldova. Cu cât un stat este mai mare în interiorul Uniunii Europene ca populaţie, suprafaţă şi resurse, cu atât este mai important şi are greutate mai mare. Viitorul României, un viitor temeinic, se poate baza şi pe procesul de reunificare cu Republica Moldova”, a declarat Băsescu.

Replica Chișinăului oficial nu a întârziat. Premierul moldovean Valeriu Streleț a afirmat că unirea cu România este imposibilă. „Unirea cu România este o iluzie. Frații noștri de peste Prut au propriile lor probleme. Ei au făcut anterior niște calcule privind costurile unirii. Nu cred că sunt mulți entuziaști care să admită o scădere bruscă a veniturilor lor, indiferent că se află la București sau Pitești, de dragul creșterii nivelului de viață a cetățenilor moldoveni”, a declarat Streleț. Noul premier moldovean a spus că moldovenii ar trebui să își rezolve singuri problemele. „Nu suntem copii, așa că ar trebuie să ne valorificăm potențialul intern și să nu umblăm cu mâna întinsă în speranța că cineva ne va înfia sau ne va ajuta”, a adăugat Streleț. Premierul moldovean dă de înțeles că moldovenii trebuie să își facă singuri ordine la ei acasă. Și bine face - că doar nu vor veni vecinii să ne strîngă mizeria din curte!

Este evident că declarația domnului Băsescu se află în strânsă legătură cu afirmațiile secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland din articolul publicat în New York Times – Moldova, un stat captiv aflat pe marginea prăpastiei. Fostul premier al Norvegiei, consideră că statul moldovean se află pe marginea prăpastiei și că anume aici se va înregistra următoarea criză de securitate a Europei, iar consecințele acestei crize se vor extinde dincolo de frontierele statului moldovean. Motivul izbucnirii acestei crize de securitate ar fi corupția endemică și aflarea statului moldovean în mâinile oligarhilor. 

Buna sincronizare a domnului Băsescu cu afirmațiile făcute de înaltul oficial european are la prima vedere doar plusuri. Devine clar că o cale de a evita prăbușirea Moldovei în gol ar fi unirea cu România – un plan care să fie asumat atât de politicienii de la Chișinău cât și cei de la București. Dar să nu fi știut domnul Băsescu că autoritățile de la Chișinău nu-i agreează propunerea? Ba da. Atunci care să fie motivația reiterării acestui plan? 

Două detalii dau răspunsul la această întrebare. Articolul secretarului general al Consiliului Europei a apărut în presa de peste ocean, în New York Times. De ce acolo și nu în presa din Europa? Cel de al doilea amânunt este mai vechi și ține de declarația din ianuarie 2014 făcută de doamna Victoria Nuland la București. Referindu-se la declarațiile unioniste ale președintelui Băsescu, Victoria Nuland a spus: Statele Unite susțin integritatea teritorială a Moldovei și dreptul ei de a-și alege viitorul și drumul. Am susținut Parteneriatul Estic și drumul european ales de Republica Moldova. România trebuie să fie mândră de rolul ei de mentor. Statele Unite și România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă, suverană și democrată.

Articolul domnului Jagland a apărut în presa de peste ocean pentru a atrage atenția factorilor de decizie americani despre problema existentă la frontierele Uniunii Europene. Ex-premierul norvegian este un politician pragmatic, domnia sa știe cât de complicată este birocrația de la Bruxelles. A preferat să tragă un semnal de alarmă acolo unde cunoaște că se merită. Americanii nu vor tolera apariția unui focar de instabilitate la granița României, un pilon al politicii americane în estul Europei. De asta discretele semnale pe care le transmite noul premier moldovean către Washington sunt importante. 

La rândul său, domnul Băsescu este un politician foarte abil. A le vorbi oligarhilor moldoveni despre unire înseamnă a le aminti cât de bine funcționează DNA-ul românesc. A vorbi despre unire înseamnă a transmite speranța că unirea va avea loc și că nici un mogul mediatic moldovean nu o poate interzice.Domnul Băsescu știa care va fi reacția Chișinăului oficial. Dar domnia sa cunoaște foarte bine și poziția Chișinăului neoficial. Să ne aducem aminte de lungile întâlniri ale  domnul Băsescu cu domnul Filat. Despre ce oare s-a vorbit? Cunoaște cineva? A mai avut vreun alt lider de partid din Republica Moldova întâlniri atât de lungi cu președintele României? Domnul Ghimpu, cumva? Domnul Lupu? 

Unirea Republicii Moldova cu România va avea loc. Nu în varianta Belkovski – o variantă rapidă care ar fi ca un cuțit înfipt în spatele Ucrainei.(Renunțarea la regiunea transnistreană oare ce ar însemna? Apariția unui nou protectorat rus în regiune? Alipirea regiunii separatiste la Ucraina?) Într-un viitor previzibil, o Moldovă reformată va face parte din Uniunea Europeană. Așa că moldovenii nu ar trebui să dispere. Un ajutor extern destinat Republicii Moldova va fi oferit. Reformele vor trebui executate. Unirea se va face încet, dar sigur. Exact așa cum își dorește și premierul Streleț. Atunci vom fi cu toții acasă – iar oligarhii la DNA.

.

UN TURNESOL GHIMPOS. PLECAREA MAIEI NU-I VA FI IERTATĂ

Republica Moldova are majoritate parlamentară pro-europeană. Ceea ce trebuia să se întâmple după alegerile parlamentare din 30 noiembrie – formarea unei coaliții majoritare pro-europene în Parlamentul de la Chișinău – s-a făcut la o distanță de nouă luni. Motivul? Cât se poate de simplu – alegerile locale din iunie 2015. Gândind că participarea la guvernare va afecta imaginea sa electorală, Partidul Liberal nu a vrut să participe la guvernare. 

La o zi după instalarea guvernului Streleț, deputații moldoveni au intrat, vineri 31 iulie, în vacanță. Alianța pentru Integrare Europeană 3 a cerut cabinetului de miniștri să realizeze pași rapizi pentru redresarea situației financiare din finanțele publice, din sistemul bancar și din domeniul protecției sociale. Adică să întreprindă rectificări la legea bugetului și să redeschidă negocierile cu Fondul Monetar Internațional.

În prima ședință a cabinetului de miniștri, domnul Streleț a declarat că adresat o scrisoare FMI în care a rugat să trimită o misiune la Chișinău cât mai repede. Scrisoarea a fost pregătită după o consultare cu Ministerul Afacerilor Externe și reprezentanții Fondului Monetar Internațional de la Chișinău. „Scrisoarea este adresată FMI-ului, cu rugămintea de a delega în termeni proximi o misiune în R. Moldova pentru evaluarea perspectivelor reluării colaborări cu FMI în așa mod, ca în timp cât mai scurt să putem semna un nou acord-memorandum, care să ne permită normalizarea relațiilor cu toți ceilalți parteneri de dezvoltare”, a precizat premierul Streleț. 

O misiune a FMI urma să fie delegată în Moldova la mijlocul lunii iunie, dar vizita a fost anulată după ce premierul Chiril Gaburici și-a anunțat demisia. Printre condițiile anunțate de FMI pentru a oferi noi credite Chișinăului se numără rectificarea bugetului și lichidarea băncilor cu probleme: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. 

Doctorul în științe politice, Valentin Naumescu notează recent că la Chișinău e derută, mediocritate și lipsă de decizii credibile.  “Faptul că AIE 3 reuneşte din nou cele trei partide pro-europene (PLDM, PDM şi PL) şi că exclude din arcul puterii partidele anti-reformiste, anti-româneşti şi anti-occidentale (în principal PCRM şi PS) este în principiu un lucru bun, dar insuficient pentru garantarea succesului guvernării şi recâştigarea încrederii europene”, scrie domnia sa. Profesorul ardelean (domnul Naumescu este conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca) sugerează că prin nealegerea doamnei Maia Sandu în fruntea guvernului moldovean, “Chişinăul se afundă, de fapt, tot mai mult într-un impas al opţiunilor şi soluţiilor de reformare şi occidentalizare a statului moldav.” Domnul Naumescu ne spune că în comparație cu doamna Maia Sandu, noul premier moldovean este “o figură destul de ştearsă ca profil public şi fără prea mari realizări politice, care a fost acceptată de liderii celor trei formaţiuni membre ale AIE 3, pe principiul că va deranja cel mai puţin şi va răspunde prompt cerinţelor partidelor”. „Cabinetul Valeriu Streleţ porneşte la drum fără a beneficia de entuziasmul societăţii moldoveneşti, părând o soluţie mediocră, un compromis politic cenuşiu, care are singurul merit de a fi fost acceptat de liderii ofiliţi ai celor trei partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană nr. 3”. Probabil așa se vede de peste Carpați.

Dar cine, domnule profesor, a fost liderul politic care a pus primul tunurile pe doamna Sandu? Cine a spus că „primul ministru trebuie să facă ceea ce spunem noi dar nu ceea ce vrea el”? Cine a fost liderul politic care a dat de pământ cu Maia Sandu? Cine a fost cel care a spus, cu subiect și predicat, „vreau să avem un prim-ministru care (...) să respecte planul de activitate în conformitate cu ce au stabilit liderii partidelor politice”? Cine a fost cel care a ucis speranța și ne-a împins brutal în cenușia realitate moldovenească?

Domnul Ghimpu a fost cel care, prin discursul de la Pro TV, a spus că nu o vrea pe rebela Maia.Viitorul premier trebuie să răspundă comenzilor primite de la partide și să nu-i deranjeze pe lideri.Nici un fel de Maia, a spus liderul Partidului Liberal, dar despre asta, profesorul Naumescu tace.

În schimb, aduce aminte că statul român se află în faţa unei dileme de poziţionare față de Chișinău care în anii următori va creşte în intensitate. Bucureștiul, afirmă domnia sa, nu va putea întoarce spatele unui guvern care se autointitulează pro-european, nici legitima o eventuală lipsă de voinţă politică în a face reforme esenţiale (justiţie, economie, administraţie publică, educaţie).

Pornind de la această dilemă, profesorul Naumescu le sugerează oficialilor de la Ministerul de Externe “să ia mai în serios semnalul transmis de cancelarul Angela Merkel imediat după victoria preşedintelui Klaus Iohannis, în noiembrie 2014, anume că mizează pe un rol politic mai substanţial al României în susţinerea eforturilor Republicii Moldova de apropiere de Uniunea Europeană şi în definirea relaţionării Bruxelles-ului cu Chişinăul”.

Ar fi bine să fie așa. Doar că dilema de poziționare a statului român va continua. Tonul acestui model comportamental a fost dat de către președintele Iohannis atunci când a afirmat că Bucureștiul nu poate dicta Chișinăului ce să facă. "Nu cred că putem să mergem acolo și să le dictăm ce să facă. Așa ceva nu aș agrea, ca să fiu foarte clar", a spus președintele român. Pentru că președintele României a interzis ca cineva să le spună basarabenilor ce să facă – avem acum ceea ce ați numit, domnule Naumescu, “o soluţie mediocră și un compromis politic cenuşiu.” Acesta este motivul pentru care domnul Ghimpu și-a permis să facă praf din Maia Sandu. Pentru că domnia sa nu mai răspunde la sugestiile care vin de la București. 

Parcă special pentru liderii politici de la Chișinău, fostul lucrător al Ambasadei României în Republica Moldova, domnul George Scarlat, nota că numirea doamnei Maia Sandu în fruntea guvernului ar fi un colac de salvare, iar nevotarea dânsei o hârtie de turnesol.

Ce s-a întâmplat a fost mai degrabă o hârtie de turnesol. S-a văzut că domnul Ghimpu s-a transformat într-o porta voce. Să-l fi obligat cineva? Să-i fi sucit cineva mâinile la spate? Nu știu.Domnului Ghimpu i s-au iertat multe. Plecarea Maiei nu-i va fi iertată.

Știu că prioritatea absolută a noului guvern este deblocarea finanţării internaţionale, adică reluarea dialogului cu FMI, adică lichidarea băncilor cu probleme: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Atunci voi urmări cu atenție sporită discursul liderului liberal la această temă. Sunt curios să vad ce va urma. Până atunci plec în concediu.