COTROCENIUL RENUNȚĂ LA UNIRE. CE PROPUNE ROMÂNILOR ÎN LOC?

Președintele României, Klaus Iohannis, va întreprinde în perioada 24-25 februarie o vizită oficială în Republica Moldova. Șeful statului român va fi întâmpinat de către omologul său, Nicolae Timofti, dar se va întâlni și cu ceilalți reprezentanți ai conducerii de vârf al Republicii Moldova, prim-ministrul Chiril Gaburici, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, precum și cu liderii PLDM, PDM și PL. 

Vizita la Chișinău a președintelui României are loc tocmai în perioada în care apele politice din regiune se reașează. Ucraina tocmai a pierdut războiul cu Rusia. Autoritățile de la Kiev au pierdut, pentru multă vreme de acum înainte, controlul politic, administrativ şi economic asupra regiunii Donbas, (de Crimeea nici nu mai vorbim).  Experții în domeniul politicilor de securitate afirmă că în aceste condiții, Federația Rusă impune regândirea tuturor tratatelor existente în zonă. „Problema esenţială aflată în discuţie nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane”, notează sumbru Valentin Naumescu.  

 

Acțiunile președintelui Iohannis în Republica Moldova vor sugera modul în care România se va raporta la expansiunea Federației Ruse în regiune. Politicile Cotroceniului sunt așteptate cu interes atât la sediul Uniunii Europene, dar şi peste Ocean, la Casa Albă, Departamentul de Stat şi Pentagon. Domnul Iohannis are o intuiție politică bine dezvoltată și beneficiază de calificatul suport informațional al serviciilor românești de inteligență. De asta, domnia sa face, în general, gesturi bine cântărite. 

Așa cum a făcut-o atunci când, după ce a anunțat, la Digi 24, că îl va propune pe domnul Hellvig la șefia SRI s-a referit și la situația din Republica Moldova. În interviu președintele român a spus că, la Chișinău s-a realizat o soluție de compromis și că, ”nu putem dicta Republicii Moldova ce să facă”. O inedită afirmație – de recunoaștere a faptului că, în istoria relațiilor dintre București și Chișinău au existat situații în care oficialii de la București au impus Chișinăului punctele lor de vedere. O recunoaștere a faptului că, pe parcursul mandatului domnului Iohannis, acest lucru nu se va întâmpla. 

Dacă șeful statului român declară, cu subiect și predicat, că nu poate dicta Republicii Moldova, înseamnă că în relațiile speciale dintre cele două state a intervenit ceva. Despre ce să fie vorba? Despre  supraviețuire, așa cum sugera domnul Fota într-un interviu pentru portalul ziare.com? „Republica Moldova are instincte foarte bune, a supraviețuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că politicienii moldoveni au înțeles foarte rapid ce se întâmplă în regiune și își iau masuri de supraviețuire”, spunea domnul Fota. Ori poate e vorba despre faptul că președintele Iohannis a intrat în sfera de influență germană? Nominalizarea la șefia SRI a unui politician convins în supremația Berlinului însemnând de fapt acest lucru, așa cum nota recent Dan Tapalagă?

Domnul Iohannis a spus că salută compromisul politic realizat la Chișinău. Acest mod de rezolvare al ecuației politice moldovenești a fost în strânsă legătură cu situația politică din Ucraina. Acolo unde, în detrimentul statelor occidentale, Putin a reușit să își impună punctul său de vedere. Prezența comuniștilor într-o alianță in extremis cu două partide pro-europene poate fi explicată doar prin amenințările de securitate la adresa statului moldovean. Amenințări de securitate care sunt înțelese și de către președintele Iohannis. 

Vizita domnului Iohannis la Chișinău are loc chiar în prima săptămână de activitate a guvernului Gaburici. Să nu uităm că este prima vizită a unui demnitar străin de rang înalt după instaurarea noului guvern în Moldova. Încărcătură ei simbolică poate fi descifrată și în cheia unei speranțe de simpatie pentru noul prim-ministrul al Republicii Moldova. Desigur că această vizită este și un semnal de sprijin al României pentru Republica Moldova în realizarea obiectivelor de integrare europeană.

Un lucru este cât se poate de clar - domnul Iohannis a renunțat la discursul unionist al predecesorului său. Proiectul de țară anunțat de președintele Băsescu, Unirea Basarabiei cu România, se pare că nu mai este valabil. Ce  va propune domnul Iohannis în loc ? Modelul propus de președintele român e legat de lupta împotriva marii corupții. În aceste momente statul român a devenit model și inspirație în regiune în ceea ce privește combaterea acestui flagel. România lucrului bine făcut e anunțatul proiect de țară al Cotroceniului. Să vedem ce va ieși.

IOHANNIS, GUVERNUL ȘI CÂRCOTAȘII DIN POLITICA MOLDOVENEASCĂ

Republica Moldova are un nou cabinet de miniștri. Investit cu susținerea comuniștilor moldoveni, Guvernul Gaburici a trezit deja  nemulțumirea simpatizanților Partidului Liberal. Motivul, firesc, echipa condusă de domnul Ghimpu rămâne, pentru al doilea an, în afara procesului de influență a politicilor aplicate în Republica Moldova. Domnul Ghimpu consideră că Moldova va încetini implementarea reformelor pro-europene. 

Comentatori politici apropiați Partidului Liberal sugerează că scoaterea domnului Leancă de la cârma guvernării ar crea în birourile de la Bruxelles dezamăgire. Paradoxală opinie! Cabinetul condus de domnul Gaburici este copia intactă a Cabinetului Leancă 2. Numai domnul Leancă a dispărut din peisajul guvernamental, în rest fiind exact același cabinet cu el în frunte. Cele 18 voturi ale comuniștilor moldoveni nu înseamnă că Moldova s-ar abate de la traiectoria ei europeană. E imposibil ca speranțele europene ale Republicii Moldova să țină de un singur om.

Comentatorul politic român, Mihnea Dumitru,  afirma recent că a coabita cu echipa domnului Voronin nu înseamnă oprirea reformele europene ci doar să faci treaba să meargă. Îmi pare corect. Nevoia de stabilitate bate orice ideologie. La rândul său, fostul consilier de securitate al domnului Băsescu, Iulian Fota afirma într-un interviu pentru portalul ziare.com, că numirea unui tehnocrat în fruntea guvernului de la Chișinău este o măsură de supraviețuire într-un context regional foarte delicat. „Republica Moldova are instincte foarte bune, a supraviețuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că politicienii moldoveni au înțeles repede  ce se întâmplă în regiune și își iau masuri de supraviețuire, respectiv o estompare a procesului de europenizare, nu o oprire, ceea ce este foarte important, în paralel cu un plus de încredere pe care încearcă să îl ofere Rusiei”, spune domnul Fota. Bună constatare. Vrem sau nu, Federația Rusă deține supremația în regiune. 

În interviul acordat postului de televiziune Digi 24, referindu-se la Moldova, președintele Iohannis  punea punctele pe i, guvernul instaurat la Chișinău este o soluție de compromis. Domnul Iohannis a înțeles perfect contextul regional în care se află Republica Moldova.

Valentin Naumescu nota recent că Ucraina a pierdut războiul cu Rusia. Domnia sa afirma că niciunul din scenariile vehiculate în prezent nu mai poate restabili situaţia dinaintea crizei. “Kievul a pierdut practic controlul politic, administrativ şi economic asupra Donbasului (de Crimeea nici nu mai vorbim), pentru multă vreme de acum înainte. La nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii teritoriale a statelor suverane”, era concluzia făcută de domnul Naumescu. 

În aceste sumbre condiții, supraviețuirea Republicii Moldova, devine principala opțiune a politicienilor moldoveni. Desigur că la Bucureşti şi alte capitale europene ar mai exista speranţa că Moldova ar putea avea unui viitor european. Încrederea e dată și de faptul că, în cabinetul Gaburici, echipa fostului premier Leancă a rămas neschimbată – portofoliul externelor este deținut în continuare de doamna Gherman care va asigura implementarea Acordului de Asociere. Recent, în cadrul unei întrevederi cu premierul Gaburici, șeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, a menţionat că Uniunea Europeană va continua să sprijine reformele care urmează să fie realizate. Deci, în cancelariile europene, pentru compromisul politic realizat în Moldova nu există nici un fel de dezamăgire.  

Domnul Ghimpu vorbește în aceste zile despre mâna Rusiei și implementarea unor  scenarii ascunse. Dacă domnia sa știa de ele, dacă le putea strica, de ce nu a făcut-o votând pentru menținerea lui Leancă în fruntea guvernului? Șansa de a-l păstra pe domnul Leancă în fruntea Guvernului, domnul Ghimpu a avut-o în mâna sa. Așa că supărările de-acum nu costă nici cât o ceapă degerată.

LEANCĂ ȘI JOCUL LUI ȘALARU

Premierul desemnat Chiril Gaburici a început consultările privind programul de guvernare şi componenţa viitorului Cabinet de Miniștri.  Domnia sa se va întâlni cu liderii fracţiunilor parlamentare, cu reprezentanţii mediului de afaceri şi cu cei ai societății civile. După întâlnirea avută cu Partidul Liberal, domnul Ghimpu a anunțat că „deputații liberali vor vota viitorul guvern doar dacă vor avea miniștrii desemnați în guvern și dacă vor face parte din alianța politică care deține majoritatea parlamentară.”

Un răspuns clar, el spune că dacă nu vor avea pârghii ministeriale, deputații liberali nu vor susține investirea noului guvern.

Se pare că nici fostul premier desemnat, domnul Iurie Leancă nu are de gând să acorde votul domniei sale pentru investirea cabinetului Gaburici. Domnul Leancă a spus că a susținut numirea domnului Gaburici în calitate de premier desemnat dar nu îl va vota împreună cu deputații comuniști. Domnul Leancă a declarat că îşi va da votul pentru investirea viitorului guvern doar în cazul formării unei coaliţii pro-europene stabile, în formatul PLDM-PDM-PL.

Un comportament cel puțin ciudat. Domnul Leancă votează în ședința Biroului Politic al PLDM pentru desemnarea lui Gaburici iar în public afirmă că nu îl va susține în Parlament. De ce prim-vicepreședintele PLDM nu a făcut această declarație în ședința Biroului PLDM și nu a votat împotriva desemnării lui Gaburici la funcția de prim-ministru?

Să fie vorba despre faptul că domnul Leancă nu luase cunoștință de postarea de pe rețelele sociale a vicepreședintelui liberal, Anatol Șalaru? Cea în care se afirma că Vlad Filat a sugerat liberalilor să nu voteze cabinetul Leancă 2 ? Domnul Șalaru i-a adresat  domnului Leancă un mesaj în care dezvăluie că liderul liberal democrat ar fi încercat să-i convingă pe liberali să mențină opțiunea de neacordare a votului de încredere pentru cabinetul Leancă 2.

Evident că în urma mesajului transmis public de către vicepreședintele liberal, a reacționat și domnul Filat. Liderul liberal democrat a scris pe aceași rețea de socializare că liberalul Șalaru e ocupat doar de bârfe."Toate aceste atacuri murdare au întrecut orice limită umană, profesională și chiar politică. Minciuna are picioare scurte", a scris liderul PLDM pe Facebook.

Nu știm dacă cele declarate de domnul Șalaru sunt adevărate. În fața cuvântului domniei sale avem cuvântul domnului Filat. Există însă o certitudine: deputații liberali vor vota pentru investirea guvernului Gaburici doar dacă vor avea miniștrii în viitorul cabinet.

Dacă presupunem că spusele deputatului Șalaru sunt adevărate, putem deduce că domnul Leancă, în calitatea domniei sale de premier desemnat știa de îndemnul făcut de către domnul Filat liberalilor de a nu acorda vot de încredere pentru cabinetul Leancă 2. Dacă domnul Leancă era la curent cu aceste indicații, nu înțeleg care a fost motivația care l-a făcut să își continue cursa către Casa Guvernului. Logica ne spune că dacă domnul Leancă a continuat să spere că va ajunge pentru a doua oară prim-ministru, înseamnă că nu a știut despre îndemnul dat liberalilor de domnul Filat – cel de a nu acorda vot de investire noului cabinet de miniștri. Deci domnul Șalaru nu i-a spus nimic premierului desemnat.

De ce nu i-a spus? Pentru că domnul Leancă, atunci când a făcut alegerile pentru componența viitorului cabinet de miniștri, nu a susținut dorința domnului Șalaru de a ajunge încă odată în fruntea transporturilor moldovenești. Domnul Leancă știe prea bine care sunt resursele motivaționale ale domnului Șalaru pentru această dorință. De fapt, după ce garniturile de tren recondiționate pe timpul ministeriatului domnului Șalaru în Pascani, au luat foc, mai toți moldovenii pricep despre ce este vorba. 

Chiar dacă domnul Leancă a solicitat domnului Ghimpu susținerea pentru investirea sa pentru a doua oară, chiar dacă domnul Leancă a avut un discurs în care solicita prezența liberalilor în noul cabinet de miniștrii, domnul Șalaru nu a considerat de cuviință să-i dezvăluie discuția avută cu domnul Filat. De ce? Pentru că această convorbire nu a avut conținutul invocat de domnul Șalaru. Dacă îndemnul adresat liberalilor de domnul Filat, cel de a nu vota cabinetul Leancă 2, ar fi existat cu adevărat, el devenea un mijloc de presiune serios în favoarea Partidului Liberal. Un mijloc de presiune care ar fi făcut posibilă prezența lui Șalaru în fruntea unui minister.  

Concluzia logică a celor enumerate mai sus este că cele invocate de domnul Șalaru nu au figurat în discuția purtată. Insinuările lansate la adresa domnului Filat își au originea în frustrarea faptului că domnia sa nu a ajuns pentru a doua oară în fruntea Ministerului Transporturilor. La mijloc poate fi și ascunsa dorință a PL-ului de a fisura unitatea fracțiunii liberal-democrate. Motivul? Simplu. PLDM-ul este pedepsit pentru faptul că nu a avut atitudini politice similare cu ale PL-ului și nu a vrut sa provoace alegeri anticipate. Unii comentatori politici moldoveni au sugerat că domnul Leancă ar putea părăsi fracțiunea liberal democraților moldoveni pentru a se regăsi printre deputații liberali. Nu știu dacă se va întâmpla așa. Dar dacă, ferească Cel de Sus, se va întâmpla acest lucru, înseamnă că presupunerile sunt corecte iar domnul Leancă a îndeplinit mereu jocul politic al domnului Șalaru. Ca atunci când a participat, taman-nisam, la lansarea în cursa prezidențială a domnului Victor Ponta.