DAȚI UN LEU PENTRU NĂSTASE, VORONIN ȘI USATÂI

Săptămâna trecută mai mulți reprezentanți ai unor ONG-uri din Republica Moldova au propus inițierea și desfășurarea, până la alegerile parlamentare din 2018, unui referendum pentru anularea legii prin care s-au făcut modificări la Codul Electoral și s-a introdus sistemul mixt de vot. Ei au declarat că, în decurs de o lună, vor forma un grup de inițiativă pe care îl vor înregistra la Comisia Electorală Centrală. După înregistrare, va începe colectarea se semnături în vederea susținerii referendumului.

 

Partidul Comuniștilor, Partidul Platforma DA și formațiunea politică condusă de Renato Usatâi au anunțat că se alătură acestei iniţiative. De aici.

Dreptul ONG-urilor la implicare civică se suprapune cu protestul partidelor politice referitor la modificarea Codului Electoral. Coincidență sau nu, în acest caz concret, inițiativa unei părți a societății civile moldovenești capătă afilieri politice. Dacă privim atent, o parte din liderii acestor organizații (Arcadie Barbăroșie ori Valeriu Pașa) au afilieri indirecte cu formațiunile politice care s-au alăturat acestei inițiative. Nu putem spune că această inițiativă civică nu are afilieri politice, așa cum s-a afirmat. A pretinde neafilierea politică ar fi o minciună.

Amintesc că, în luna aprilie 2017, în timpul campaniei cu privire la schimbarea Codului Electoral, partidele s-au opus acestei modificări au semnat o declarație comună privind consensul politic pentru  menținerea sistemului electoral proporțional. Deci nu e prima dată când  liderul Partidului Platorma DA, Andrei Năstase, își unește forțele cu Renato Usatîi și Vladimir Voronin.

Inedită este afilierea unor organizații neguvernamentale, pro-europene, cu Partidul Comuniștilor, ori cu formațiunea politică condusă de Renato Usatâi, care promovează menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Federației Ruse.

Declarația potrivit căreia această inițiativă este „inocentă” și reprezintă un demers „pro-democrație și nu în sprijinul vreunui partid din Republica Moldova” este ironică. Autorul acestei afirmații, Oazu Nantoi, la fel ca alți cetățeni ai statului moldovean, are dreptul să își expună opinia. Expunerea unei opinii, fie ea și politice, nu costă bani. Declanșarea unui exercițiu electoral costă bani. Referendumul inițiat de Partidul Socialiștilor pentru demiterea primarului Dorin Chirtoacă a costat aproximativ 9 de milioane de lei, bani care puteau fi folosiți pentru nevoile stringente ale statului moldovean. Eșecul referendumului anti-Chirtoacă a oferit un argument în plus împotriva folosirii banilor publici în folosul unui singur partid. Agenda partidelor politice nu se face folosind banii publici.

Dacă domnii Nantoi, Voronin, Năstase ori Usatâi doresc să facă acest exercițiu pro-democrație, n-au decât să îl facă. Este dreptul domniilor lor! Dar să îl facă folosind banii formațiunilor politice din care fac parte ori pe cei proprii. În nici un caz banii statului.

Apropo, dacă liderii acestor formațiuni politice afirmă că au un mare suport public, de ce nu ar face o colectă publică? Sunt sigur că vor strânge 60 de milioane de lei pentru desfăurarea acestui „inocent” referendum.

IOHANNIS ÎNTRE STATUS QUO-UL BASARABEAN ȘI TRANSNISTRIA

Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, reprezentanții speciali ai Chișinăului și Tiraspolului, Gheorghe Bălan și Vitalii Ignatiev, au semnat patru decizii protocolare care țin de reglementarea conflictului înghețat de pe Nistru. Primul document ține de asigurarea funcționării nestingherite a școlilor cu predare în grafia latină, situate în regiunea transnistreană, al doilea se referă la accesul proprietarilor la pământurile lor aflate pe traseul Dubăsari-Tiraspol; cel de al treilea document vine să recunoască diplomele de studii eliberate de Universitatea din Tiraspol iar ultimul face posibilă restabilirea legăturii telefonice mobile și staționare între ambele maluri ale Nistrului. Sunt primele rezultate concrete ale discuțiilor dintre Chișinău și Tiraspol din ultimii zece ani.

Cum s-a ajuns la acest rezultat pozitiv? Consider că este o consecință a presiunilor politice venite din Uniunea Europeană. Constrângeri care au fost făcute atât asupra factorilor de decizie de la Moscova cât și asupra  celor de la Chișinău. Semnarea celor patru protocoale nu ar fi putut avea loc dacă cele două părți nu ar fi făcut câte un pas în spate. Probabil, din maturitate, Chișinăul a cedat nițel mai mult. Mă refer la acceptul oferit de autoritățile moldovene de a recunoaște diplomele universitare eliberate în regiunea separatistă.

Amintesc că, în săptămâna în care au fost semnate aceste documente, premierul Pavel Filip a participat la summit-ul Parteneriatului Estic unde a avut întrevederi cu mai mulți oficiali europeni, printre care și cu Federica Mogherini, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Vicepreședinte al Comisiei Europene. Potrivit unui comunicat al Guvernului moldovean, în cadrul acestui dialog a fost abordat şi subiectul reintegrării Republicii Moldova. În acest context, Federica Mogherini a spus că UE susține procesele pozitive care au loc pe dimensiunea reglementării transnistrene și s-a arătat optimistă în preajma reuniunii în formatul 5+2 de la Viena, programată pentru săptămâna viitoare.

Tot la summit-ul Parteneriatului Estic, președintele României face o declarație care spulberă visele politice ale unor politicieni români și moldoveni. Klaus Iohannis a declarat că integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi făcută printr-o „scurtătură”, prin „calea indirectă” a Unirii cu Romania. Declarația politică făcută de șeful statului român este o asigurare publică că România nu are pretenții unioniste și că Republica Moldova nu se va uni cu România. Asigurările sunt făcute atât pentru decidenții politici din regiunea transnistreană, dar și pentru cei din Moscova. Declarația făcută de Iohannis vine să confirme ceea ce am sugerat anterior – că Uniunea Europeană, (deci și România) nu își doresc să aibă frontieră comună cu Federația Rusă. Orice negociere cu Moscova pentru unirea Basarabiei cu România, ar fi un Plan Belkovski 2: unirea ar putea avea loc doar odată cu recunoașterea independenței Transnistriei. Ori, și mai rău, cu o recunoaștere de către statul român a alipirii Crimeei. Declarația lui Klaus Iohannis exprimă un răspuns la provocările noului imperiu rus, confirmând un status quo referitor la Basarabia: adică ceea ce este acum, se va menține și în viitor.

Despre menținerea status quo-ului, dar de data aceasta  crimeean, a fost vorba și la dezbaterile din cadrul Expoziției de carte Gaudeamus care s-a desfășurat la București. Am participat la o masa rotundă organizată în jurul cărții  “Crimeea și noul imperiu rus”. S-a spus, pe buna dreptate, că Federația Rusă va căuta recunoașterea internațională a referendumului prin care Crimeea s-a alipit la Federația Rusă dar și permanentizarea prezenței militare acolo. Greu de spus că Moscova nu va încerca să procedeze la fel în regiunea transnistreană.

Una peste alta, soluționarea mai multor probleme importante pentru cetățenii Republicii Moldova, care locuiesc pe cealaltă parte a Nistrului, reprezintă un semn de maturitate a clasei politice de la Chișinău. O voință politică pentru rezolvarea nevoilor cetățeanului, în condițiile în care opoziția, în opinia experților români, fie ea parlamentară ori extra-parlamentară, și-ar dori confruntări desprinse din romanele de aventuri. Ei au sugerat că insistența cu care liderul PPDA, Andrei Năstase solicită Maiei Sandu lansarea unui bloc electoral comun, ar fi mai degrabă în folosul partidului condus de Renato Usatâi – argumentând că orice alianță electorală cu Năstase este una toxică. 

Sunt de acord cu experții români că, pe problema rezolvării diferendumului transnistrean decidentul politic moldovean s-a maturizat: cei patru pași făcuți de George Bălan și Vitalii Ignatiev reprezintă o evoluție a stării de fapt prezente până acum pe Nistru. Doar că această evoluție este insuficientă pentru a distruge un status qou-ul politic cu care atât Tiraspolul cât și Chișinăul s-a obișnuit.

MOȘTENIREA LUI FILAT

Observatorii vieții politice moldovenești ar trebui să își aducă aminte de 6 septembrie 2015. Este data apariției, de facto, a Partidului Platforma pentru Demnitate și Adevăr. Atunci, Vlad Filat împreună cu Victor Țopa și Andrei Năstase au adus în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău 40 de mii de protestari, unde au cerut demisia Cabinetului Streleț, venirea DNA la Chișinău și alegeri anticipate. Se întâmpla la aproape un an de la parlamentarele din 30 noiembrie 2014.

Colaborarea dintre PLDM-ul condus de Filat și Platforma Civică pentru Dreptate și Adevăr a fost una care s-a dorit a fi secretă. Jurnaliștii moldoveni  au făcut public acest lucru, au publicat dovezi, dar nu au fost crezuți. De aici.

Era de necrezut să crezi că PLDM-ul, formațiunea politică care deținea funcția de prim-ministru și-ar fi dorit căderea guvernului. Imposibil, dar adevărat!

Încă din septembrie 2014, deputatul liberal democrat Veaceslav Ioniță a atenționat că aproximativ 10 miliarde de lei moldovenești au ieșit din Republica Moldova în acel an. Pe parcursul anul 2015 el a demonstrat că din Banca de Economii au fost retrași, prin scheme frauduloase, 120 de milioane de lei - bani care au fost folosiți în campania electorală din 2014, fie pentru îmbogățirea unor persoane apropiate de liberal democrați. Demascările făcute de Veaceslav Ioniță l-au îngrijorat pe Filat.  Care a reacționat și a fost nevoit să se gândească la măsuri de siguranță. 

Căderea Cabinetului Streleț și declanșarea alegerilor anticipate ar fi ascuns urmele fraudelor comise de liderii PLDM în sectorul bancar. Tocmai acesta a fost motivul pentru care Filat l-a sacrificat pe Chiril Gaburici după ce l-a impus să semneze o scrisoare prin care se cerea demisia conducerii Procuraturii Generale și a Băncii Naționale. Ascunderea adevărului despre creditele neperformante folosite de camarila liberal democrată au dus mai târziu și la demiterea lui Valeriu Streleț. 

Dacă, în septembrie 2015, planul de declanșare al alegerilor anticipate reușea, Vlad Filat scăpa de arest. Nu i-a reușit. Pe 18 octombrie 2015, i-a fost ridicată imunitatea parlamentară și a fost reținut în izolatorul CNA. Mai târziu o instanță de judecată îl condamnă la închisoare. 

În prezent, oricât și-ar dori, fostul ministru al Educației și membrul PLDM, Maia Sandu, actualmente președinte al Partidului Acțiune și Solidaritate, (cotat pe locul doi în sondaje la capitolul încredere) nu se poate despărți de fosta camarilă liberal democrată.  Andrei Năstase știe că Maia Sandu a fost la curent cu planurile lui Vlad Filat. Ăsta e motivul real pentru care Năstase forțează o alianță electorală cu Partidul Acțiune și Solidaritate. 

Moștenirea politică a lui Filat este în prezent împărțită între Andrei Năstase și Maia Sandu. O zestre care se bazează pe tainica înțelegere dintre Vlad Filat și Victor Țopa. Foarte periculoasă avere.