UN COMENTATOR MIȘTOCAR ȘI UN POLITICIAN ÎN ROL DE VIDEOBLOGGER

Sâmbătă, 8 aprilie 2017, la Chișinău a avut loc o dezbatere publică cu tema: Modificarea sistemului electoral din Republica Moldova – pro și contra. La această manifestare au participat doi vorbitori cheie, primul a fost liderul Parlamentului moldovean, Andrian Candu, care a prezentat argumente în favoarea introducerii votului uninominal, oponentul lui fiind președintele Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase. Conferința a fost organizată cu suportul a două mari (și concurente) fundații germane, Konrad Adenauer Stiftung și Friedrich Ebert Stiftung. Se întâmplă foarte rar când cele două organizații să colaboreze pentru finanțarea aceluiași eveniment, lucru remarcat de ambasadorul  Republicii Federale Germane la Chișinău, doamna Ulrike Knotz. De aici și importanța evenimentului. Însemnătate redusă de comportamentul moderatorilor acestei conferințe dar și a unor participanți.

Argumentele prezentate de președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu, în favoarea introducerii în Republica Moldova a votului pe circumscripții uninominale, au explicat audienței avantajele votului uninominal pentru realitățile moldave. Raționamentele sunt cunoscute - este vorba despre reprezentativitatea și responsabilitatea directă, în fața cetățenilor, a aleșilor. Avantajul sistemului uninominal este că e simplu, impune un control social și are mecanisme de sancționare pentru cei aleși.

Îmi pare rău că moderatorii acestei conferințe, Vasile Butnaru, Liliana Barbaroșie de la Europa Liberă și Igor Мunteanu de la IDIS Viitorul, nu au dat dovadă de imparțialitate în selectarea vorbitorilor din sală și au favorizat, în mod deschis, pe cei care au avut un discurs împotriva introducerii votului uninominal. Vorbitorii, selectați cu bună știință de către moderatori, în marea lor majoritate simpatizanți ai Maiei Sandu ori Andrei Năstase și-au construit argumentele în favoarea păstrării actualului sistem majoritar prin atacuri la adresa Partidului Democrat din Moldova. Nu s-a vorbit mai deloc despre rolul și importanța cetățeanului în procesul de luare al deciziilor, despre modul în care cetățeanul obișnuit poate participa la formarea politicilor publice locale ori naționale.

Am constatat de asemenea că, liderul PPDA, Andrei Năstase, a transformat discursul său într-o declarație politică îndreptată împotriva liderului PDM, Vlad Plahotniuc. Un discurs pe care, ca un școlar din clasele primare, l-a citit de pe foaie. Am observat că șeful PPDA a transmis în direct, pe Facebook, aproape întreaga conferință. Desigur, pentru simpatizanții domniei sale care nu au putut participa la conferință. Și, de ce nu, pentru finanțatorii de la Frankfurt, cei care, se pare că i-au scris discursul – că prea mult s-a ostenit spre a-l reda audienței.

Chiar dacă liderii Partidului Democrat din Moldova au avut suficientă deschidere pentru realizarea unei dezbateri deschise și la obiect, fără introducerea factorului politic, am observat că adepții păstrării actualului Cod Electoral nu au vrut să dea dovadă de un minimum de fair-play, nu au ținut cont de voința cetățeanului, care potrivit cercetărilor sociologice își dorește introducerea votului uninominal, și au sugerat că sondajele de opinie ar fi fost trucate. Sugestia făcută la adresa IMAS ar trebui sancționată rapid.

Prezent la manifestare, comentatorul politic liberal Sorin Ioniță, i-a luat peste picior pe cei care sunt în favoarea schimbării sistemului electoral moldovenesc și a încercat să le dea moldovenilor lecții de politologie. Prost obiceiul acesta, de a veni între  Prut și Nistru și de a-i trata pe autohtoni cu superioritate. Observ că domnul Ioniță nu este impresionat de suma provocărilor interne și externe cu care se confruntă Republica Moldova, domnia sa execută indicațiile prevăzute de proiect fără a analiza contextul politic dintre Prut și Nistru. Îi amintesc expertului liberal că, în timp ce domnia sa făcea glume pe seama statului moldav, serviciile speciale ale Ministerului de Interne de la Chișinău reușeau să anihileze o tentativă de asasinat la adresa președintelui PDM, Vlad Plahotniuc. Nu vreau să îl provoc pe domnul Ioniță la un exercițiu de imaginație referitor la dezvoltarea scenariului în care, Doamne ferește, tentativa de asasinat ar fi avut succes. E mai comod să ignori pericolele/riscurile care apar atunci când guvernul moldovean dă dovadă de voință politică în lupta cu criminalitatea financiară rusă și oprește spălătoria banilor FSB prin băncile moldovene. E mai comod să te faci că “plouă” și, la adăpostul oferit de participarea la o conferință internațională, să nu iei în considerație o tentativă reală de asasinare a liderului celui mai important partid parlamentar pro-european. Că nu intră în aria ta de expertiză!

Experții români participanți la manifestare au spus că nu există sisteme electorale bune sau rele, că statul român a renunțat la votul uninominal. Așa e, a renunțat. Doar că, sistemul  electoral aplicat în România nu s-a potrivit caracteristicilor societății românești, care diferă de caracteristicile societății aflate între Prut și Nistru. Andrei Năstase, Igor Munteanu, Sorin Ioniță & Co, adepți ai păstrării actualului Cod Electoral, neglijează faptul că, în Republica Moldova, cultura politică este una de tip parohial/paternalist. Și că unei asemenea culturi politice, în care maieul este mai aproape decât cămașa, cel mai bine i se potrivește votul în circumscripții uninominale, pentru că asigură participarea moldovenilor la viața politico socială a comunității din care fac parte.

Nu știu ce vor decide cei implicați în dezbaterea pro și contra modificării sistemului electoral moldovenesc. Decizia, până la urmă, va fi una politică și va aparține deputaților din Parlamentul Republicii Moldova. Probabil, dacă luăm în calcul tendința spre compromis a politicienilor moldoveni, se va ajunge la implementarea unui sistem electoral mixt, unde jumătate a deputaților vor fi aleși pe liste de partid, iar cealaltă va fi aleasă în circumscripții uninominale. Ca să fie împăcate toate părțile și să se schimbe ceva, că așa, chiar nu se mai poate!

7 APRILIE, MORALA POLITICĂ ȘI JURNALISMUL MOLDOVENESC

Titlul acestei note de blog se dorește a fi o trimitere la un film făcut în anul 1978 de regizorul român Dan Pizza – Profetul, aurul și ardelenii. Este primul dintr-o trilogie western românească cu ardeleni în Statele Unite, acest film e urmat de Artista, dolarii și ardelenii (1980) și Pruncul, petrolul și ardelenii (1981). Niște comedii drăguțe în care binele molcom ardelenesc învinge răul. De ce această aducere aminte? 

Pentru că în spațiul public din România, dar și din Republica Moldova, s-a uitat despre morală. Mai ales în politică. Apropo, oamenii politici ar trebui, sau nu, să respecte perceptele morale? De câtă morală au dat dovadă organizatorii protestelor din 7 aprilie 2009 atunci când au îndemnat tinerii să protesteze împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie, proteste care au dus la devastarea clădirilor Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, simboluri ale democrației, și la victime omenești? Ori poate, organizatorii acestui protest, în mod cinic au aplicat dictonul vechi: scopul, scuză mijloacele? 

Evenimentele din 7 aprilie 2009 au diferite interpretări, pentru Partidul Comuniștilor din Republica Moldova ele reprezintă sfârșitul monopolului de putere pe care l-a avut timp de opt ani, pentru partidele pro-europene reprezintă începutul unei ascensiuni care a culminat cu semnarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Să fi fost acesta scopul inițial al protestelor? Probabil. Doar că, pentru instituțiile de menținere a ordinii publice, MAI, Procuratură ori SIS, cele întâmplate în data de 7 aprilie 2009 reprezintă un fiasco – aceste organisme nu au putut menține ordinea publică iar protestatarii au devastat cele două simboluri ale democrației moldovene.

Dacă motivația protestatarilor pentru violență este cât de cât înțeleasă, comportamentul haotic al instituțiilor de menținere a ordinii publice este mai puțin descifrat. Nu am pretenția că prin acest text aș reuși să aduc mai multă lumină referitor la modul în care, atunci, conducerea Ministerului de Interne a știut, sau nu, să facă față provocărilor venite din partea manifestanților și a provocatorilor. S-a demonstrat că din partea comisariatelor de poliție au existat suficiente abuzuri de putere și violențe fizice la care au fost supuși, noaptea târziu, cei care au protestat.

Cine este responsabil pentru devastarea celor două simboluri ale  democrației moldave? Politicienii de dreapta, cei care au cules roadele acestei revoluții, fie ea și twitter?  Doamna Zinaida Greceanâi, primul ministru din acele zile? Provocatorii rămași încă neidentificați? Prin instigarea tinerilor la violență, provocarea abuzului agresiv de putere din partea polițiștilor, distrugerea instituțiilor simbol ale democrației din Republica Moldova, s-a urmărit provocarea alegerilor anticipate. Alegeri care, într-un final, au fost câștigate de partidele de dreapta, pro-europene. Tinerii protestatari s-au bucurat: comuniștii moldoveni au pierdut monopolul de putere avut. Doar că, cetățenii moldoveni au plătit indirect pentru ca sediile Parlamentului și Președinției Republicii Moldova să fie  restaurate. Au existat victime. Cât de moral sau imoral este acest lucru? 

Mai multe comisii de anchetă au încercat să găsească răspunsuri la problematica zilei de 7 aprilie. Jurnaliștii, și ei, au încercat să investigheze acest caz. Ceața încă persistă. S-a insinuat că, odată scopul atins - demonopolizarea puterii comuniștilor moldoveni și semnarea Acordului de Asociere, nu mai contează ce a fost pe 7 aprilie.

Nimic nou – scopul a confirmat mijloacele. Doar că, nu e ca în filme, binele nu a smuls răul din rădăcini. Îngerii nu sunt de un alb imaculat. De asta, în 2016, prin alegeri libere și corecte, cetățenii moldoveni și-au ales un președinte socialist care dorește să schimbe cursul de dezvoltare spre Europa al Republicii Moldova. De ce a mai fost nevoie de un 7 aprilie? De ce a mai fost nevoie ca sediile Președinției și Parlamentului să fie devastate?

Domnul Voronin ne răspunde la această întrebare? Ori, poate răspunsul veridic se află undeva, în sediul unor instituții speciale din Moscova?

Politica, asemănătoare cu jurnalismul, are scopuri bine definite, iar politicienii, de cele mai multe ori, pentru a-și atinge scopurile, merg pe drumuri diferite de cele a le moralei. Jurnaliștii, de dragul senzaționalului, la fel.        

Observ că în Republica Moldova, politicienii și jurnaliștii merg, adeseori împreună pe o gheață foarte subțire. De multe ori, ori unii, ori alții, calcă greșit. Probabil din insuficientă informare, verificare, documentare. Uneori erorile se fac cu bunăştiinţă, pentru a favoriza ideii nobile.

S-a spus că Democraţia, cu D mare,  poate avea succes în Republica Moldova doar în momentul în care în spaţiul public dintre Prut și Nistru vor apărea un număr mai mare de instituţii media cu capital străin. Nu aș băga mâna în foc. Instituțiile media cu capital străin vor arunca ideile nobile la coș și vor dori doar beneficii financiare.

Pot oare westernurile româneşti, de genul Dolarii, petrolul şi ardelenii, să atingă succese peste hotarele statului român? Poate doar în Republica Moldova.

Viaţa bate filmul. Binele nu învinge răul întotdeauna.

ENERGIA ELECTRICĂ ȘI RĂSPÂNDACUL ȘTIRILOR FALSE

S-a întâmplat așa cum am prevăzut, imediat după vizita premierului Filip în Ucraina, cu ocazia summit-ului GUAM, Ministerul Economiei a anunțat că Republica Moldova va primi energie electrică din Ucraina, mai exact de la compania „DTEK Trading” care a semnat un contract de livrare a energiei electrice către societatea pe acțiuni „Energocom” pentru perioada 1 aprilie 2017 – 31 martie 2018. Chestie pragmatică, dar și cu o conotație politică. În primul rând, oferta ucrainenilor a fost agreată datorită prețului mai avantajos: 50,2 USD pentru 1 MWh. Centrala de la Cuciurgan a propus inițial prețul de 58,5 USD pentru 1 MWh pentru ca mai apoi să îl scadă până la 54,4 USD. La volumul de energie electrică importat de Republica Moldova pe parcursul unui an, diferența dintre prețurile finale, propuse de cei doi ofertanți, economiseşte circa 300 milioane de lei. Așa că cei de la „DTEK Trading”, companie care aparține lui Rinat Ahmetov, vor asigura livrarea energiei electrice către 80% din cetățenii moldoveni. De aici.

Achiziția de curent electric exclusiv din Ucraina are serioase implicații politico-economice: oprește o sursă importantă de venituri pentru regiunea transnistreană și slăbește influența grupului Inter RAO EES Rusia în regiune, proprietari ai Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan (MOLDGRES). Experții afirmă că livrările de energie reprezintă una din principalele surse de valută pentru regiunea transnistreană, producția de curent electric asigura regiunii separatiste aproximativ 30% din încasările din exporturi. În lipsa acestor venituri, experții în economie afirmă că ar putea avea loc o nouă depreciere a monedei transnistrene cursul căreia este menţinut în mod artificial. De data asta, contextul politic favorabil Republicii Moldova și relațiile amicale cu Ucraina au făcut ca această armă energetică a Federației Ruse să fie folosită împotriva celor tutelați de Moscova.

Presa specializată din Ucraina notează că decizia Kievului de a scădea prețul energiei electrice destinate Republicii Moldova se datorează unor interese strategice: integrarea sistemului energetic ucrainean în sistemul energetic european și participare la proiectele de conectare la liniile de tensiune înaltă cu România. De aici.

Firesc, la Tiraspol, oficialii separatiști sunt extrem de nemulțumiți de decizia Ministerului Economiei de la Chișinău sunt oficialii de la Tiraspol. Potrivit publicației Mold-street.com autorităţile din regiunea secesionistă afirmă că licitația pentru furnizarea de energie electrică în Moldova a fost desfăşurată cu încălcări ale desfășurării tenderului.

Nu mă așteptam să aud același gen de nemulțumiri în capitala Republicii Moldova. Culmea, ele există! Într-un interviu pentru Ziarul NAȚIONAL, Sergiu Tofilat spune că noul contract de livrare a energiei electrice ar reprezenta mai multe riscuri pentru Moldova, că ucrainenii de la „DTEK Trading” ar putea asigura doar 30% din consumul total de curent electric și că, peste noapte, am putea rămâne în beznă. 

Tofilat, într-un mod profund defetist, se înșeală! Nu cred că motivul pentru care împrăștie informații false și exagerate, ar avea ceva în comun cu autoritățile separtiste de la Tiraspol– ele sunt cele mai interesate în subminarea încrederii cetățenilor moldoveni în acțiunile autorităților de la Chișinău. Mai degrabă cred că Tofilat nu cunoaște detaliul potrivit căruia cei de la „DTEK Trading” vor procura energia electrică destinată Moldovei de la EnergoAtom, compania de stat ucraineană care administrează cele patru reactoare nucleare ale Ucrainei. Rezultă că producerea acestei energii nu depinde de cărbunele aflat în regiunile de conflict. (Așa cum, probabil, crede Tofilat.) Mai mult, potrivit unei analize a Ministerului Energeticii și Cărbunelui din Ucraina, în 2017 statul ucrainean va dispune de un surplus de energie electrică pe care care o va distribui doar Republicii Moldova. De aici.

Să fie Tofilat un răspândac al știrilor false? Știu că nu are încredere în autoritățile moldovene – acest lucru se datorează considerentelor politice, Tofilat este unul din experții cu atitudini constant critice la adresa guvernul Filip și un apropiat al formațiunii politice conduse de Maia Sandu - dar asta îl privește! Ar fi bine să nu-i ducă pe cetățeni în eroare și să nu mintă prin omisiune. De asta îi amintesc că, la sfârșitul anului 2005, atunci când proprietarii ruși ai Centralei TermoElectrice au vrut să majoreze preţul energiei livrate către Chișinău cu 33%, autoritățile moldovene au refuzat acest lucru și au cumpărat necesarul de energie electrică din Ucraina. Cei de la CTE Cuciurgani au strâns din dinți și au produs energie electrică doar pentru regiunea transnistreană. Nici atunci, nici acum, rușii de la Inter RAO EES Rusia nu au avut posibilitatea de a reacționa. Locația geografică a CTE Cuciurgani face ca livrarea producției de energie electrică să fie relativ dificilă – partea ucraineană, din cauza conflictului separatist din estul Ucrainei, va evita să cumpere energie electrică de la proprietarul rus. În anul 2005, ca și acum, au existat suficiente voci cârcotașe care au încercat să răspândească tot felul de bazaconii înspăimântătoare. Nu s-a întâmplat nimic! Atunci Moldova nu a rămas în întuneric, cu atât mai puțin acum!