7 APRILIE, MORALA POLITICĂ ȘI JURNALISMUL MOLDOVENESC

Titlul acestei note de blog se dorește a fi o trimitere la un film făcut în anul 1978 de regizorul român Dan Pizza – Profetul, aurul și ardelenii. Este primul dintr-o trilogie western românească cu ardeleni în Statele Unite, acest film e urmat de Artista, dolarii și ardelenii (1980) și Pruncul, petrolul și ardelenii (1981). Niște comedii drăguțe în care binele molcom ardelenesc învinge răul. De ce această aducere aminte? 

Pentru că în spațiul public din România, dar și din Republica Moldova, s-a uitat despre morală. Mai ales în politică. Apropo, oamenii politici ar trebui, sau nu, să respecte perceptele morale? De câtă morală au dat dovadă organizatorii protestelor din 7 aprilie 2009 atunci când au îndemnat tinerii să protesteze împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie, proteste care au dus la devastarea clădirilor Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, simboluri ale democrației, și la victime omenești? Ori poate, organizatorii acestui protest, în mod cinic au aplicat dictonul vechi: scopul, scuză mijloacele? 

Evenimentele din 7 aprilie 2009 au diferite interpretări, pentru Partidul Comuniștilor din Republica Moldova ele reprezintă sfârșitul monopolului de putere pe care l-a avut timp de opt ani, pentru partidele pro-europene reprezintă începutul unei ascensiuni care a culminat cu semnarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Să fi fost acesta scopul inițial al protestelor? Probabil. Doar că, pentru instituțiile de menținere a ordinii publice, MAI, Procuratură ori SIS, cele întâmplate în data de 7 aprilie 2009 reprezintă un fiasco – aceste organisme nu au putut menține ordinea publică iar protestatarii au devastat cele două simboluri ale democrației moldovene.

Dacă motivația protestatarilor pentru violență este cât de cât înțeleasă, comportamentul haotic al instituțiilor de menținere a ordinii publice este mai puțin descifrat. Nu am pretenția că prin acest text aș reuși să aduc mai multă lumină referitor la modul în care, atunci, conducerea Ministerului de Interne a știut, sau nu, să facă față provocărilor venite din partea manifestanților și a provocatorilor. S-a demonstrat că din partea comisariatelor de poliție au existat suficiente abuzuri de putere și violențe fizice la care au fost supuși, noaptea târziu, cei care au protestat.

Cine este responsabil pentru devastarea celor două simboluri ale  democrației moldave? Politicienii de dreapta, cei care au cules roadele acestei revoluții, fie ea și twitter?  Doamna Zinaida Greceanâi, primul ministru din acele zile? Provocatorii rămași încă neidentificați? Prin instigarea tinerilor la violență, provocarea abuzului agresiv de putere din partea polițiștilor, distrugerea instituțiilor simbol ale democrației din Republica Moldova, s-a urmărit provocarea alegerilor anticipate. Alegeri care, într-un final, au fost câștigate de partidele de dreapta, pro-europene. Tinerii protestatari s-au bucurat: comuniștii moldoveni au pierdut monopolul de putere avut. Doar că, cetățenii moldoveni au plătit indirect pentru ca sediile Parlamentului și Președinției Republicii Moldova să fie  restaurate. Au existat victime. Cât de moral sau imoral este acest lucru? 

Mai multe comisii de anchetă au încercat să găsească răspunsuri la problematica zilei de 7 aprilie. Jurnaliștii, și ei, au încercat să investigheze acest caz. Ceața încă persistă. S-a insinuat că, odată scopul atins - demonopolizarea puterii comuniștilor moldoveni și semnarea Acordului de Asociere, nu mai contează ce a fost pe 7 aprilie.

Nimic nou – scopul a confirmat mijloacele. Doar că, nu e ca în filme, binele nu a smuls răul din rădăcini. Îngerii nu sunt de un alb imaculat. De asta, în 2016, prin alegeri libere și corecte, cetățenii moldoveni și-au ales un președinte socialist care dorește să schimbe cursul de dezvoltare spre Europa al Republicii Moldova. De ce a mai fost nevoie de un 7 aprilie? De ce a mai fost nevoie ca sediile Președinției și Parlamentului să fie devastate?

Domnul Voronin ne răspunde la această întrebare? Ori, poate răspunsul veridic se află undeva, în sediul unor instituții speciale din Moscova?

Politica, asemănătoare cu jurnalismul, are scopuri bine definite, iar politicienii, de cele mai multe ori, pentru a-și atinge scopurile, merg pe drumuri diferite de cele a le moralei. Jurnaliștii, de dragul senzaționalului, la fel.        

Observ că în Republica Moldova, politicienii și jurnaliștii merg, adeseori împreună pe o gheață foarte subțire. De multe ori, ori unii, ori alții, calcă greșit. Probabil din insuficientă informare, verificare, documentare. Uneori erorile se fac cu bunăştiinţă, pentru a favoriza ideii nobile.

S-a spus că Democraţia, cu D mare,  poate avea succes în Republica Moldova doar în momentul în care în spaţiul public dintre Prut și Nistru vor apărea un număr mai mare de instituţii media cu capital străin. Nu aș băga mâna în foc. Instituțiile media cu capital străin vor arunca ideile nobile la coș și vor dori doar beneficii financiare.

Pot oare westernurile româneşti, de genul Dolarii, petrolul şi ardelenii, să atingă succese peste hotarele statului român? Poate doar în Republica Moldova.

Viaţa bate filmul. Binele nu învinge răul întotdeauna.

ENERGIA ELECTRICĂ ȘI RĂSPÂNDACUL ȘTIRILOR FALSE

S-a întâmplat așa cum am prevăzut, imediat după vizita premierului Filip în Ucraina, cu ocazia summit-ului GUAM, Ministerul Economiei a anunțat că Republica Moldova va primi energie electrică din Ucraina, mai exact de la compania „DTEK Trading” care a semnat un contract de livrare a energiei electrice către societatea pe acțiuni „Energocom” pentru perioada 1 aprilie 2017 – 31 martie 2018. Chestie pragmatică, dar și cu o conotație politică. În primul rând, oferta ucrainenilor a fost agreată datorită prețului mai avantajos: 50,2 USD pentru 1 MWh. Centrala de la Cuciurgan a propus inițial prețul de 58,5 USD pentru 1 MWh pentru ca mai apoi să îl scadă până la 54,4 USD. La volumul de energie electrică importat de Republica Moldova pe parcursul unui an, diferența dintre prețurile finale, propuse de cei doi ofertanți, economiseşte circa 300 milioane de lei. Așa că cei de la „DTEK Trading”, companie care aparține lui Rinat Ahmetov, vor asigura livrarea energiei electrice către 80% din cetățenii moldoveni. De aici.

Achiziția de curent electric exclusiv din Ucraina are serioase implicații politico-economice: oprește o sursă importantă de venituri pentru regiunea transnistreană și slăbește influența grupului Inter RAO EES Rusia în regiune, proprietari ai Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan (MOLDGRES). Experții afirmă că livrările de energie reprezintă una din principalele surse de valută pentru regiunea transnistreană, producția de curent electric asigura regiunii separatiste aproximativ 30% din încasările din exporturi. În lipsa acestor venituri, experții în economie afirmă că ar putea avea loc o nouă depreciere a monedei transnistrene cursul căreia este menţinut în mod artificial. De data asta, contextul politic favorabil Republicii Moldova și relațiile amicale cu Ucraina au făcut ca această armă energetică a Federației Ruse să fie folosită împotriva celor tutelați de Moscova.

Presa specializată din Ucraina notează că decizia Kievului de a scădea prețul energiei electrice destinate Republicii Moldova se datorează unor interese strategice: integrarea sistemului energetic ucrainean în sistemul energetic european și participare la proiectele de conectare la liniile de tensiune înaltă cu România. De aici.

Firesc, la Tiraspol, oficialii separatiști sunt extrem de nemulțumiți de decizia Ministerului Economiei de la Chișinău sunt oficialii de la Tiraspol. Potrivit publicației Mold-street.com autorităţile din regiunea secesionistă afirmă că licitația pentru furnizarea de energie electrică în Moldova a fost desfăşurată cu încălcări ale desfășurării tenderului.

Nu mă așteptam să aud același gen de nemulțumiri în capitala Republicii Moldova. Culmea, ele există! Într-un interviu pentru Ziarul NAȚIONAL, Sergiu Tofilat spune că noul contract de livrare a energiei electrice ar reprezenta mai multe riscuri pentru Moldova, că ucrainenii de la „DTEK Trading” ar putea asigura doar 30% din consumul total de curent electric și că, peste noapte, am putea rămâne în beznă. 

Tofilat, într-un mod profund defetist, se înșeală! Nu cred că motivul pentru care împrăștie informații false și exagerate, ar avea ceva în comun cu autoritățile separtiste de la Tiraspol– ele sunt cele mai interesate în subminarea încrederii cetățenilor moldoveni în acțiunile autorităților de la Chișinău. Mai degrabă cred că Tofilat nu cunoaște detaliul potrivit căruia cei de la „DTEK Trading” vor procura energia electrică destinată Moldovei de la EnergoAtom, compania de stat ucraineană care administrează cele patru reactoare nucleare ale Ucrainei. Rezultă că producerea acestei energii nu depinde de cărbunele aflat în regiunile de conflict. (Așa cum, probabil, crede Tofilat.) Mai mult, potrivit unei analize a Ministerului Energeticii și Cărbunelui din Ucraina, în 2017 statul ucrainean va dispune de un surplus de energie electrică pe care care o va distribui doar Republicii Moldova. De aici.

Să fie Tofilat un răspândac al știrilor false? Știu că nu are încredere în autoritățile moldovene – acest lucru se datorează considerentelor politice, Tofilat este unul din experții cu atitudini constant critice la adresa guvernul Filip și un apropiat al formațiunii politice conduse de Maia Sandu - dar asta îl privește! Ar fi bine să nu-i ducă pe cetățeni în eroare și să nu mintă prin omisiune. De asta îi amintesc că, la sfârșitul anului 2005, atunci când proprietarii ruși ai Centralei TermoElectrice au vrut să majoreze preţul energiei livrate către Chișinău cu 33%, autoritățile moldovene au refuzat acest lucru și au cumpărat necesarul de energie electrică din Ucraina. Cei de la CTE Cuciurgani au strâns din dinți și au produs energie electrică doar pentru regiunea transnistreană. Nici atunci, nici acum, rușii de la Inter RAO EES Rusia nu au avut posibilitatea de a reacționa. Locația geografică a CTE Cuciurgani face ca livrarea producției de energie electrică să fie relativ dificilă – partea ucraineană, din cauza conflictului separatist din estul Ucrainei, va evita să cumpere energie electrică de la proprietarul rus. În anul 2005, ca și acum, au existat suficiente voci cârcotașe care au încercat să răspândească tot felul de bazaconii înspăimântătoare. Nu s-a întâmplat nimic! Atunci Moldova nu a rămas în întuneric, cu atât mai puțin acum! 

MOLDOVA MARE ȘI POST-ADEVĂRUL PREȘEDINTELUI

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, și președintele Colegiului Comisiei Economice Eurasiatice, Tigran Sarkisyan, au semnat, luni, 3 aprilie 2017, la Chișinău, Memorandumul de cooperare între Comisia Economică Eurasiatică şi Republica Moldova. La semnarea acestui memorandum, șeful statului moldovean a declarat că, Guvernul și Parlamentul ar trebui să se înțeleagă că “la piețele tradiționale de desfacere nu se renunță”. Potrivit mediilor de informare din Federația Rusă, Uniunea Euroasiatică a deschis în anul 2015 o piață comună în domeniul produselor petroliere și are planificată deschiderea, în anul 2019, unei  pieți comune în sfera energiei electrice. De aici.

Gestul politic al președintelui Dodon are loc la trei zile distanță de la ședința Consiliului de Asociere UE - Republica  Moldova, care a avut  loc în data de 31 martie 2017. La această reuniune premierul moldovean Pavel Filip a avut întrevederi cu Johannes Hahn, comisarul european pentru politica de vecinătate şi negocieri de extindere și cu Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Șeful guvernului moldovean a recunoscut la Bruxelles că, deși a înregistrat progrese în implementarea reformelor, Moldova mai are de făcut progrese în domeniul asigurării justiției și combaterea corupției dar și în reforma administrației publice. În cadrul vizitei în capitala Uniunii Europene primul ministru moldovean a semnat un acord în domeniul securității care presupune schimbul de informații clasificate.

Constat că semnarea Memorandumului de cooperare între Comisia Economică Eurasiatică şi Republica Moldova are loc în ziua în care, în Luxemburg, are loc cea de-a 11-a reuniune a Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova, un mecanism ministerial, cu caracter informal, lansat în ianuarie 2010, la iniţiativa României, în cadrul Consiliului pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene. Grupul este o platformă de dialog şi schimb de idei cu privire la avansarea relaţiilor dintre UE şi Republica Moldova.

La ședința Consiliului de Asociere UE – Republica Moldova s-a decis semnarea unui important  acord în domeniul schimbului de informații clasificate, e un semnal pozitiv în ceea ce ține de consolidarea politicilor de securitate ale statului moldovean. O dovadă de încredere. În același timp, comisarul european pentru politica de vecinătate şi negocieri de extindere, Johannes Hahn, a acceptat ca, reuniunea miniştrilor afacerilor externe ai țărilor din Parteneriatul Estic să se desfășoare, în iulie, la Chişinău. O  victorie a diplomației moldovene. 

Sunt două importante semnale că Moldova se află pe drumul cel bun – de apropiere continuă spre Uniunea Europeană. Desigur există și teme nefăcute, în ceea ce ține funcționarea statului de drept și a mediului de afaceri. “Curățenia de primăvară” inițiată de Partidul Democrat din Moldova, prin care principalul partid aflat la guvernare face evaluarea activității miniștrilor și deputaților săi, are drept scop analiza profesionalismului celor aflați la cârma ministerelor, implicați direct în implementarea, ori ne-implementarea, reformelor prevăzute în Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE. Primele semne ale acestei igienizări politice au început să se vadă. 

 

Documentul semnat de președintele Dodon face parte din seria de gesturi politice imagologice pe care le-a făcut și în cele o sută de zile de activitate ale domniei sale. Acțiuni care nu au un rezultat foarte palpabil/concret dar care lasă o amprentă adâncă în psihologia colectivă dintre Prut și Nistru. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea cetățenilor moldoveni, născuți/educați în URSS, continuă să creadă în leadership-ul rusesc. Pentru a avea putere juridică, documentul semnat de președintele moldovean ar trebui să primească votul majorității parlamentare, altfel rămâne doar hârtie. Amintesc că, Republica Moldova este o republică parlamentară unde Parlamentul este organul reprezentativ suprem.  

 

Majoritatea moldovenilor consideră că un acord al Moldovei cu Uniunea Eurasiatică ar deschide porțile produselor agricole moldovenești către Federația Rusă. Asta insinuează președintele Dodon atunci când afirmă că “Moldova trebuie să aibă relații bune și cu Estul, și cu Vestul”. Afirmația Președintelui este aproape adevărată – da, moldovenii trebuie să aibă relații economice și în Vest și în Est. Acordul de Asociere cu UE și integrarea în UE nu interzice colaborare economică cu Federația Rusă. Da, guvernul condus de Pavel Filip a purtat negocieri, la nivelul ministerului Economiei, cu omologii ruși pentru creșterea nivelului de schimburi comerciale între cele două state și ridicarea acestei bariere. Rușii sunt cei care, prin intermediul ROSPOTREBNADZOR au introdus, în 2006 și în 2014, embargouri produselor agricole și de vinificație din Republica Moldova. Se vede din avion că embargoul are un profund caracter  politic - oficialii de la Moscova sunt împotriva faptului că Moldova, ca odinioară Armenia ori Ucraina, a semnat un Acord de Asociere la Uniunea Europeană. De aici și aceste măsuri economice coercitive.

Post-adevărul Președintelui este aproape fals. La limită. Domnia sa semnează decrete care, probabil, nu vor căpăta acoperire financiară, semnează documente care nu au putere juridică și face declarații aproape peste limita legală. Gesturi imagologice care îi aduc, posibile beneficii electorale dar, în mare, fac rău imaginii statului moldovean. Care stă la mila financiară a Uniunii Europene, să-i pice ceva. Că Moscova, nu crede lacrimilor și nici Moldova Mare n-o are, ca să o poată  da.