DE CE LUI ROGOZIN I-A FOST DOR DE MOLDOVA

Marți, 5 iulie, la Chișinău, a sosit o delegație guvernamentală a Federației Ruse condusă de vicepremierul Dimitri Rogozin. În cadrul acestei vizite oficiale, care are loc cu ocazia ședinței în format extins a co-președinților Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru cooperare economică, părțile vor discuta aspecte ale cooperării comercial-economice dintre Republica Moldova și Federația Rusă, posibilitățile de dezvoltare ale acestora, problemele existente, precum și alte chestiuni legate de relațiile bilaterale dintre două state.

Înainte de a sosi în capitala moldavă oficialul rus a postat pe Facebook următorul text: "Сегодня начинается рабочий визит в Кишинев и Тирасполь. Молдавия заинтересована в российском рынке для своего вина, мы заинтересованы в снятии блокады с Приднестровья" (Astăzi începe vizita de lucru în Chișinău și Tiraspol. Moldova e interesată de deschiderea pieții ruse pentru vinurile ei, noi suntem interesați de ridicarea blocadei economice din regiunea transnistreană). 

O postare destul de corectă. Preocupările moldovenilor sunt cunoscute: eliminarea barierelor tarifare şi netarifare existente în comerțul dintre cele două state și simplificarea accesului producției agroalimentare și vinicole moldovenești în Federația Rusă. Din iulie 2014, Federaţia Rusă a interzis importul de fructe şi legume din Republica Moldova. În august 2014, Guvernul Federaţiei Ruse a adoptat o hotărâre de introducere a taxelor vamale la importul de mărfuri din Moldova. Treptat Rusia a ridicat embargoul la fructe şi legume pentru câteva întreprinderi din autonomia găgăuză și regiunea transnistreană.

Preocupările rușilor sunt la fel de cunoscute: obținerea unui statut special pentru regiunea transnistreană în cadrul unui stat moldovenesc neutru. Partea rusă consideră că rezolvarea conflictului înghețat de pe Nistru poate fi realizată doar prin acordarea unui statut special pentru regiunea transnistreană, lucru care ar permite Tiraspolului să aibă un cuvânt greu de spus în politia externă a statului moldovean. De fapt, Federația Rusă nu a renunțat niciodată la Planul Kozak și vrea în continuare federalizarea Moldovei.

La sosirea pe aeroportul din Chișinău, oficialul rus a fost întâmpinat cu proteste. Semn că, la Chișinău nu s-a uitat că domnul Rogazin a luptat, cu arma în mână, de partea separatiștilor transnistreni în conflictul de pe Nistru. 

După întâlnirea cu ministrul moldovean al economiei, oficialul rus a declarat presei că i-a fost tare dor de Chișinău și că este bucuros că relațiile dintre Moldova și Federația Rusă intră în normalitate. Potrivit lui Rogozin, partea rusă a prezentat oficialilor moldoveni o Foaie de Parcurs pentru revenirea la relațiile comercial-economice, iar grupul de lucru interguvernamental își va începe activitatea la sfârșitul lunii iulie. Ministrul moldovean al Economiei, domnul Calmîc, s-a arătat convins că Moldova și Rusia pot aprofunda la relațiile economice, iar Acordul de asociere cu Uniunea Europeană nu va împiedica acest lucru. „În pofida faptului că Moldova are semnat Acordul de Asociere cu UE, noi îl vedem ca unul complementar la Acordul de Comerț Liber în cadrul CSI. Ținem mult la îmbunătățirea relațiilor cu partenerii noștri tradiționali”, a declarat domnia sa. După întâlnirea cu presa, oficialul rus a plecat la Tiraspol unde urma să se întâlească cu reprezentanții administrației transnistrene, după revenirea la Chișinău, va purta negocieri cu cu prim-ministrul Pavel Filip. 

 

Observăm că vicepremierul Rogozin acordă o mai mare atenție regiunii transnistrene. Are și de ce! Dincolo de Nistru, tensiunile politice sunt suficient de mari, în condițiile în care pe 18 septembrie vor avea loc alegerile pentru Duma de Stat a Federației Ruse, iar în regiune locuiesc un număr mare de cetățeni ruși, sosirea unui arbitru era mai mult decît necesară. Tensiunile, la prima vedere politice, care au apărut între Evghenii Șevciuk, liderul executivului de la Tiraspol, și șeful Sovietului Suprem, Vadim Krasnoseliskii, au la origine confruntarea economică dintre compania Sheriff și Evghenii Șevciuk, o confruntare care are deja trei ani vechime și a început odată cu decizia lui Șevciuk de majorare a prețului la gaz. În regiunea de peste Nistru, firma Sheriff, Krasnoselskii și Partidul Obnovlenie sunt asociați cu Smirnov și persoane din anturajul lui, comentatorii politici transnistreni consideră că doar Rogozin, mai apropiat de Șevciuk, ar fi cel care ar putea liniști părțile. 

Prin vizita domnului Rogozin în Republica Moldova, Federația Rusă împușcă doi iepuri dintr-o dată – liniștește tensiunile interne din regiunea transnistreană, vicepremierul rus a fost de acord să implice specialiștii ruși în rezolvarea crizei valutare din regiune și dă speranțe Moldovei că va deschide piața rusă pentru produsele agricole moldovenești. 

Oficialii moldoveni, la rândul lor, au acceptat propunerea rusă referitoare la o foaie de parcurs pentru revenirea la relațiile comercial-economice dar au făcut tot posibilul ca în ziua în care reprezentantul Moscovei era prezent în Moldova, la Chișinău să sosească și delegația Fondului Monetar Internațional. Tot în această zi a venit în Republica Moldova și noul ambasador al României, domnul Daniel Ioniță. Semnalele, desigur, au fost citite și de ruși. 

Premierul moldovean, domnul Filip, a scris pe pagina sa de Facebook că prioritatea săptămânii, nu este vizita domnului Rogozin ci reluarea finanțării externe, vizita delegației FMI. "Săptămâna aceasta începe o vizită cheie la Chişinău a misiunii FMI: vom lucra împreună cu colegii de la Fond pentru un acord care să reia practic finanţarea externă a ţării. Aceasta este prioritatea săptămânii actuale şi a celei viitoare, fiind vorba atât de un moment cheie cât şi de încununarea eforturilor din ultimele luni" scrie primul ministru. 

Șeful Guvernului de la Chișinău, Pavel Filip, a discutat despre reluarea dialogului politic moldo-rus cu omologul său, Dimitri Medvedev, la  reuniunea șefilor de state din CSI de la Bișkek, care a avut loc la începutul lunii iunie. Nu ar avea de ce să acorde mare importanță unuia care în anul 1991 a luptat cu arma în mână împotriva regimului constituțional al Republicii Moldova.

Desigur, între Prut și Nistru, situația economică nu este una pe care am putea să o numim fericită. Fostul ministru moldovean al finanțelor, domnul Negruța, afirmă că bugetul de stat ale Moldovei poate face față doar datoriilor curente, guvernul face o echilibristică riscantă. De aici și graba cu care partea rusă invocă „normalitatea” relațiilor bilaterale dintre Moscova și Chișinău: pentru deschidera oportunităților  comerciale Moldova ar trebui să facă mai multe concesii pe dosarul transnistrean. 

Va ridica domnul Rogozin în aceste zile embargoul la produsele agricole moldovenști? Nici pomeneală. Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Nu cred că oficialii moldoveni vor sări în capcana întinsă de oficialii ruși. Ministrul Economiei, domnul Calmîc, a declarat anterior că discuțiile trebuie să conducă la concesii reciproce. 

Vor reuși decidenții politici de la Chișinău să evite federalizarea Moldovei? Transformarea Mării Negre într-un lac rusesc pare a spune că nu. Abia supă summit-ul NATO din Varșovia vom putea intui un răspuns mai precis la această întrebare. 

Dansul abia începe. Domnului Rogozin i-a fost dor de Moldova tocmai pentru acest dans - unul care dă multă adrenalină! Or cum bine știm domnia sa e dependent de asta.

DOUĂ CEASURI ȘI UN SINGUR TRATAMENT. EUROPEAN

Pe 1 iulie șeful cabinetului de miniștri și conducerea Legislativului moldovean au desfășurat o ședință comună. Nu prima, nici ultima. Doar că de această dată, evenimentul a beneficiat de o bună acoperire mediatică datorită răspunsului pe care primul ministru și președintele Parlamentului l-au dat unei întrebări mai puțin obișnuite. Fotoreporterul Constantin Grigoriță i-a întrebat pe cei doi care este motivația faptului că poartă aceiași marcă de ceas. Răspunsul a circulat prin toată media moldavă – ca să ne putem sincroniza mai bine activitățile!

Nu știu dacă jurnalistul Constantin Grigoriță s-a așteptat la un asemnea argument. Probabil că nu. Nu știu dacă cei doi politicieni și-au sincronizat pe loc, ori din timp, răspunsurile. Ceea ce știu, e faptul că, da - rezultatele obținute arată că ceasurile domniilor lor merg într-un singur pas. Cu siguranță, incertitudinea politică a sfârșitului lunii ianuarie, când aproape nimeni nu acorda credit de încredere guvernului Filip, a fost depășită. La șase luni de la investire, constatăm că, în ciuda tuturor cîrcotelilor posibile, statul moldovean nu a intrat în insuficiență de plată, că salariile sunt plătite la timp, că pensiile au crescut și că, pentru unele produse energetice, prețul a scăzut. Deși a încercat să împiedice procesul de instalare al noului guvern și a cerut insistent alegeri anticipate, dreapta politică extraparlamentară a rămas cu buza umflată – bătălia pentru stabilizarea Moldovei a fost câștigată de către tandemul Filip - Candu.

Ședința comună Guvern-Parlament  a avut loc în ziua în care a intrat în vigoare Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE. Probabil, de asta presa moldoveană a vorbit despre buna sincronizare a ceasurilor celor două instituții politice. Și poate, un bun motiv pentru șeful guvernului moldovean de a menționa că, în ciuda euroscepticilor, Moldova își va continua către UE. „Vreau să vin cu un mesaj către partidele de opoziție, care cred că după votul din Marea Britanie, Republica Moldova va înceta să meargă spre UE. Nu este așa, noi știm unde vrem să ajungem, nu avem mai multe planuri, ci avem un singur plan A – calea spre UE”, a punctat domnul Filip.

Domnia sa are dreptate – politicienii moldoveni, fie ei de stânga, ori de dreapta, dacă vor să modernizeze Moldova, trebuie să urmeze planul de impelmentare a reformelor conținute în Acordul de Asociere al Moldovei la UE. Reforme de care, statul moldovean are cel mai mult nevoie. Schimbări care ar micșora numărul de veceuri din fundul grădinii, ar reduce numărul caselor de copii și ar aduce cu ele un alt management pentru produsele agricole moldovenești.

Desigur, viteza acestor schimbări contează. Unele lucruri se schimbă mai ușor, altele mai greu. De aici și faptul că, doar 2/3 din angajamentele asumate în urmă cu șase luni au fost realizate. Mult? Puțin? După criza politică a anului 2015, probabil că este un ritm destul de bun. A nu se uita, această agendă schimbărilor, pe care trebuie să le realizeze Moldova pentru a se apropia de comunitatea europeană este una voluminoasă – Acordul de Asociere are șapte rubrici, șase anexe și patru protocoale: o cărămidă de 972 de pagini!

Să credem că schimbările care vor avea loc prin implementarea acestui Acord  vor fi un medicament pentru toate bolile de care suferă Moldova? Probabil că nu. Dar cu siguranță, e un început. Cineva spunea că pentru un tratament reușit Moldova are nevoie stabilitate internă, de o majoritate politică care să dea dovadă de o voință politică fermă, de suficient timp pentru ca parlamentarii moldoveni să poată adopta toate aceste legi ale schimbării și de funcționarea onestă a instituțiilor statului.

Sunt absolut de acord! Iar dacă facem o retrospectivă a tot ceea ce se întâmplă, observăm că tandemul Filip - Candu a reușit să stabilizeze Moldova. Partidul Democrat din Moldova, prin coordonatorul coaliției parlamentare, domnul Plahotniuc, a reușit să dezvolte o coaliție majoritară care impune Moldovei continuitatea  direcției de dezvoltare, această direcție a fost anunțată de către primul ministru Filip – către UE. Alegerile anticipate au fost evitate, actualul Parlament moldovean beneficiază de încă trei ani de activitate, suficient pentru adoptarea graduală a legilor conform prevederilor Acordului de Asociere. Ultimele rețineri efectuate de către CNA, vin în sprijinul tezei care afirmă că instituțiile de drept încep să funcționeze dincolo de prevederile vreunui Acord de funcționare al coaliției, acord care ar pune, ca odinoară, piedici în implementarea normelor statului de drept.

Așa că sunt, cât de cât, optimist – ceasurile celor doi politicieni de la Chișinău arată că statul moldovean a început tratamentul.

RĂSPUNSUL MOLDOVENESC LA PLANUL GERMAN DE REGLEMENTARE AL CONFLICTULUI DE PE NISTRU

Agențiile de presă notează faptul că președintele Erdogan a trimis o scrisoare oficială președintelui Putin în care și-a cerut iertare pentru doborârea avionului SU-24 și este gata să plătească compensațiile necesare. Gestul liderului turc vine după eșecul României de la Sofia, acolo unde premierul bulgar, Boiko Borisov, a anunțat că Sofia nu este de acord cu inițiativa României de a construi o flotă comună la Marea Neagră. Ideea sonorizată de oficialii români venea pe filieră americană.  Liderii Bulgariei și ai Turciei au preferat să ignore recomandarea americană, preferând să își apere propriile interese naționale în regiune.

Scrisoarea Turciei către Federația Rusă a apărut imediat după Brexit. Amintesc că ieșirea Marii Britanii din UE are loc cu câteva săptămâni înaintea summit-ului NATO din Varșovia. Un summit la care trebuiau să fie luate decizii importante pentru apărarea flancului de nord și de sud al UE. Analiștii publicației Foreign Policy afirmă că Brexit gripează funcționarea NATO și pun în dificultate politicile de securitate ale UE.

 

Comentatorii români de politică externă încearcă să micșoreze impactul ieșirii Marii Britanii din UE afirmând că, Uniunea Europeană nu se va desființa – singura putere esențială fără de care UE este de neconceput, rămâne a fi Germania. Desigur, în acest moment, Germania devine țara care, pe continentul european, va avea vocea cea mai dominantă.

O voce care, în cadrul negocierilor pentru reglementarea conflictului transnistrean încearcă deja să își impună propriul punct de vedere. 

Prezent la Chișinău pe data de 23 iunie, reprezentantul special al președintelui în exercițiu al OSCE din partea Germaniei pentru procesul de reglementare transnistreană, Cord Meier-Klodt, a declarat că obiectivul final urmărit de OSCE sub actuala președinție germană este o soluție care să se integreze în limitele suveranității Republicii Moldova, să respecte integritatea ei teritorială, dar și care să acorde un statut special regiunii transnistrene. După startul negocierilor în formatul 5+2 de la Berlin în „problema transnistreană", mai mulți experți din Republica Moldova au menționat că, Moldova este supusă mai multor presiuni care vin atât din partea Moscovei și Tiraspolului, cât și a OSCE, pentru acceptarea unui statut special pentru regiunea transnistreană.

Aceste presiuni se văd cu ochiul liber. Moscova condiționează relansarea relațiilor economice cu autoritățile de la Chișinău de o mai mare maleabilitate a Moldovei în cadrul negocierilor. În cadrul ultimii întâlnirii avute de șeful diplomației moldovene, Andrei Galbur cu omologul său rus, Serghei Lavrov a spus că Rusia pledează pentru „rămânerea Transnistriei în componența Republicii Moldova”, dar „consideră necesar un statut special pentru Transnistria în cadrul unei Moldove neutre și indivizibile”. 

Dincolo de corectul răspuns oficial oferit la negocieri de  viceprim–ministrul pentru reintegrare, domnul George Bălan, replica decidenților politici  este una mai subtilă. Probabil acesta a fost motivul că nu a apărut în reflectorul presei ori al comentatorilor politici moldoveni. Într-o postare pe rețelele de socializare din 22 iunie, președintele Parlamentului moldovean, domnul Candu, scrie că Dosarul Transnistrean a fost analizat în cadrul unei Platforme de consultare și control parlamentar pe politici de reintegrare.

“Am constatat că există solidaritate și necesitate de oferire a sprijinului politic Guvernului, pentru a fi găsite soluții viabile cu impact național și cu obiectiv final de reintegrare a țării. La masa de discuții a participat conducerea comisiilor parlamentare de profil, actualul Vicepremier pentru Reintegrare George Balan dar și foștii negociatori pe dosar: Vasile Șova, Eugen Carpov și Osipov Victor. Ținând cont de situația economică dificilă ce persistă în regiune și lipsurile cu care se confruntă cetățenii, toți participanții la discuții s-au pronunțat pentru intervenții prompte din partea autorităților de la Chișinău. Ședințele Platformei vor avea un caracter periodic pentru a înțelege, decide și garanta suport politic parlamentar pentru negociatori”, nota domnul Candu.

Cheia în care s-ar traduce postarea domnului Candu este pe atât de simplă, pe atât de complicată – pe dosarul transnistrean formațiunile politice parlamentare, cu excepția PSRM, au reușit să găsească un punct comun. O dovedește prezența în această grup de consultanță, și atenție, „de control parlamentar al politicilor de reglementare”, a foștilor negociatori ai dosarului. E vorba de specialiști care provin din grupări politice diferite și de multe ori, oponente. Postarea președintelui Parlamentului moldovean sugerează că acest grup are un caracter permanent și că își va desfășura ședințele în mod periodic „pentru a înțelege, decide și garanta suport politic parlamentar pentru negociatori”. Punctul comun găsit de formațiunile politice parlamentare, fără PSRM, ține probabil, de identificarea interesului național moldovenesc: reintegrarea statului moldovean. De aici și trimiterea la o largă susținere politică în Parlamentul moldovean. 

Amintesc că liderul socialiștilor moldoveni, domnul Dodon, a declarat că rezolvarea conflictului înghețat de pe Nistru poate fi realizată doar prin acordarea unui statut special pentru regiunea transnistreană, lucru care, spun experții, ar permite Tiraspolului să aibă un cuvânt de spus referitor la vectorii de politică externă ai statului moldovean. 

Statutul special oferit regiunii transnistrene va fi de tipul celui oferit regiunii găgăuze? Se va reuși obținerea unui dialog onest între Chișinău și Tiraspol pentru abordarea acestei teme? Probabil, doar în cazul în care vor fi făcuți pași concreți pentru restabilirea încrederii între cele două maluri. Iată necesitatea prezenței primului ministru moldovean, zilele trecute, la Varnița, unde a fost redeschis complexul  educațional sportiv. Un dialog pragmatic și onest, dacă ar avea loc în aceste momente dramatice pentru regiunea transnistreană, probabil, ar reduce din pretențiile decidenților de la Tiraspol. Actualul climat economic din regiune, când deficiența bugetară a Tiraspolului este una galopantă, face Chișinăul să dispună de suficiente pârghii pentru reducerea acestor mofturi. 

Vor reuși decidenții politici de la Chișinău să evite federalizarea Moldovei? După summit-ul NATO din Varșovia vom putea intui un răspuns mai precis la această întrebare. Evenimentele petrecute în regiune, relansarea relațiilor dintre Turcia și Federația Rusă, eșecul președintelui Iohannis în Bulgaria, Brexit-ul, vorbesc despre faptul că asistăm la o reconfigurare a relațiilor dintre Federația Rusă și principalii actori din spațiul Mării Negre. Această schimbare de paradigmă nu este în favoarea opțiunii moldovenești de reglementare a conflictului transnistrean, și pare a fi mai degrabă în favoarea  impunerea planului german de reglementare. Dar până la o posibilă impunere a acestuia, va mai trece destulă apă pe Nistru -  de asta, inițiativele concrete de consolidare a încrederii sunt necesare. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.