vineri, 3 iunie 2016

DODON PREȘEDINTE ? DOAR DACĂ VREA ȘI VICTOR ȚOPA



Pe 25 mai, după două luni de la divorțul lor politic,  Andrei Năstase, Igor Dodon și Renato Usatîi s-au întâlnit din nou. Potrivit portalului informațional deschide.md, cei trei au discutat ma bine de două ore la terasa unui restaurant din capitala moldavă. Solicitați de jurnaliști, politicienii au refuzat să facă comentarii referitoare la scopul întâlnirii lor. 

Pe 11 mai, domnul Usatîi, prezent la o emisiune de televiziune, afirma că este gata să se așeze la masa de negocieri cu Igor Dodon, Andrei Năstase și Maia Sandu, pentru a indentifica o candidatură comună la prezidențiale. În opinia domniei sale un astfel de candidat ar putea obține minimum 75% dintre voturile electoratului. Probabil că subiectul de discuție al întâlnirii celor trei lideri politici a fost cel enunțat de către domnul Usatîi – identificarea unui candidat comun la prezidențiale.

Amintesc însă că,  domnul Andrei Năstase poartă în această perioadă discuții la același subiect și cu partidele de centru-dreapta. Este vorba despre consultările PLDM-PPEM-PAS-PDA, despre care presa moldoveană a aflat prin intermediul liderului PPEM, domnul Iurie Leancă. Domnul Leancă a declarat că s-a întâlnit cu doamna Maia Sandu, cu domnul Vadim Pistrinciuc și cu domnul Năstase pentru a identifica un candidat comun la prezidențiale. Vicepreședintele PLDM, domnul Tudor Deliu a confirmat că liberal democrații participă la negocieri pentru desemnarea unui candidat comun la alegerile prezidențiale. Domnul Deliu sugera că PLDM-ul va purta aceste negocieri doar cu partidele din dreapta eșicherului politic moldav, partide pro-europene. 

Comentatorii politici moldoveni au observat că liderul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, domnul Andrei Năstase, promovează ideea înaintării unui candidat unic la prezidențiale care să fie emanația tuturor partidelor aflate în opoziție, fie acestea de centru, dreapta sau de stânga. Precizarea făcută de domnul Deliu vine să îl pună în dificultate pe domnul Năstase – liberal democrații nu vor purta tratative cu reprezentanții socialiștilor ori cu cei ai formațiunii politice conduse de domnul Usatîi. Lucru firesc, PLDM-ul (cu acceptul celorlalte partide din AIE) a fost artizanul negocierilor pentru asocierea Moldovei la Uniunea Europeană, deci nu s-ar putea grupa cu partidele pro-ruse. Amintesc că atât domnul Leancă, cît și doamna Sandu, (actualmente lideri ai PPEM și PAS) au fost membrii de vază ai PLDM. Domnului Năstase îi este ușor să participe la discuții cu Dodon ori Usatîi. Domnia sa a declarat deja că, „pune batista apropierii Moldovei de Uniunea Europeană pe țambal” și că acest vector de dezvoltare ar trebui stopat. Domnul Dodon și domnul Usatîi optează pentru integrarea Moldovei în Uniunea Euroasiatică.

Logica potrivit căreia un candidat supra-partinic ar avea mai multe șanse la alegerile prezidențiale din Republica Moldova este folosită de către liderul Partidului Platforma DA pentru alcătuirea unei opoziții Partidului Democrat din Moldova și prim-vicepreședintelui acestei formațiuni politice, domnul Plahotniuc. Domnul Năstase declara, negru pe alb, că depune eforturi pentru consolidarea unei opoziții anti-Plahotniuc : „Depun eforturi pentru identificarea unui candidat unic din partea tuturor forțelor pro-Moldova, pro-reforme și anti-Plahotniuc”.

Rezultă că necesitatea unei candidaturi comune a formațiunilor politice de dreapta este folosită de către domnul Năstase într-un proces de formare a unei opoziții împotriva PDM. 

De ce? Pentru că Partidul Democrat din Moldova este formațiunea care deține în Moldova puterea reală. Prin instrumentele pe care le are, prim-vicepreședintele acestei formațiuni politice a reușit să asigure stabilitatea Moldovei. Acest lucru, în noiembrie 2015, comentatorilor politici li se părea a fi de neimaginat. Potrivit unor analize, statul moldovean ar fi trebuit să intre de mai mult timp în incapacitate de plată, care ar fi atras violente proteste stradale. Demonstrațiile domnului Năstase și echipa domniei sale sub lozinca – unde-i miliardul, ar fi trebuit să declanșeze alegerile parlamentare anticipate în urma cărora formațiunile politice pro-ruse ar fi trebuit să dețină puterea. Lejeritatea cu care domnul Năstase “pune batista pe țambalul apropierii Moldovei de UE” și stă la masa de negocieri cu liderii partidelor pro-ruse confirmă faptul că domnul Năstase era/este o piesă  componentă a planului enunțat mai sus. 

Angajamentul cu care Partidul Democrat din Moldova a susținut stabilitatea statului moldovean, modul ingenios al domnului Plahotniuc de a atrage o parte covărșitoare din deputații comuniști de partea democraților și asigurarea unei confortabile majorități parlamentare a făcut ca formațiunea politică condusă de domnul Marian Lupu să fie cea care a dat peste cap planurile care trebuiau declanșa parlamentarele. De aici și insistența cu care, prin intermediul unor instituții media, se inoculează opiniei publice moldovene ideea potrivit căreia actuala majoritate parlamentară nu ar fi reprezentativă și funcțională iar statul moldovean ar fi capturat.

Oare cât de capturat va fi statul moldovean, dacă  liderul socialiștilor moldoveni ar ajunge președintele Republicii Moldova? Întreb – domniile voastre răspundeți. 

Nu m-aș mira dacă, mâine, poimâine, la dorința lui Victor Țopa,(finanțatorul Partidului Platforma DA) domnul Năstase ne-ar îndemna să-l votăm la prezidențiale pe domnul Igor Dodon.

FOTO - today.md Liderul Partidului Platforma DA, Andrei Năstase alături de Victor Țopa, finanțator

luni, 30 mai 2016

DODON ȘI FEDERALIZAREA ORI DIALOGUL STRATEGIC MOLDO-AMERICAN?




La începutul lunii aprilie 2016, ministrul de externe moldovean, domnul Andrei Galbur, s-a întâlnit cu șeful diplomației ruse, domnul Lavrov. După întâlnirea de la Moscova, jurnaliștii au notat că cele două state se gândesc din nou la cooperare. Domnul Lavrov a sugerat oportunitatea revenirii produselor moldoveneşti pe piaţa Rusiei, dar și despre necesitatea unui statut special pentru regiunea transnistreană. Domnul Lavrov lăsa să se înțeleagă că întâlnirea celor doi vicepreședinți ai comisiei interguvernamentale moldo-ruse, domnul Calmîc și domnul Rogozin, va fi una deosebit de importantă. Așa a și fost. 

Într-un interviu acordat Epoch Times în marja unei conferinței internaţionale organizate pe 25 mai de German Marshall Fund la Bucureşti, Serghei Utkin, şeful Departamentului evaluare strategică din cadrul Centrului de analiză a situaţiilor al Academiei de Ştiinţe de la Moscova, a declarat că Federația Rusă insistă ca statutul special negociat pentru regiunea transnistreană ar trebui să ofere Tiraspolului un cuvânt important de spus în politica externă a Republicii Moldova și să blocheze o eventuală aderare la NATO. “(Acest statut n.r) poate fi numit și federalizare, să avem diferite sisteme prin care banii să circule între capitală şi regiuni, o separare a puterilor între centru şi municipalităţi, dar ce este important este ca Transnistria să aibă un cuvânt de spus în privinţa politicii externe a R.Moldova şi să blocheze o eventuală aderare la NATO. Este o opţiune pe care Moscova vrea s-o excludă şi o poate face nu doar prin federalizare, ci şi printr-un acord internaţional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic care să stipuleze ce poate şi ce nu poate face Moldova. Unii vor spune că aceasta este o limitare a suveranităţii, dar dacă ea vine în schimbul unei stabilităţi mai mari a statului, o parte a populaţiei moldovene ar putea s-o ia în calcul”, a spus domnul Utkin.

Devine din ce în ce mai clar că disponibilitatea Moscovei pentru  reluarea cooperării economice cu Moldova ascunde în ea o mai veche agendă de lucru a Kremlinului – limitarea suveranității statului Republica Moldova prin impunerea federalizării. Recentele discuții ale domnului Calmâc cu domnul Rogozin, convorbiri care au avut ca temă exportul produselor agricole moldovenești pe piața rusă, au făcut parte din arsenalul folosit de ruși pentru a constrânge oficialitățile de la Chișinău să accepte acest rezultat. Domnul  Calmîc și domnul Rogozin nu au ajuns la o înțelegere palpabilă. Domniile lor au convenit că partea rusă va elabora și prezenta pentru coordonare părții moldovenești un proiect al unei foi de parcurs, care va conține activităţile pe care ambele state vor trebui să le întreprindă pentru eliminarea constrângerilor economice existente în prezent pentru partea moldavă. Această foaie de parcurs va fi oferită oficialilor moldoveni la următoarea ședință a Comisiei interguvernamentale moldo-ruse care, conform înțelegerilor, urmează a fi organizată în Federația Rusă în luna octombrie. 

Observăm că rușii nu se grăbesc. Activează metodic. Semn că dincolo de pârghia sancțiunilor economice aplicată Moldovei mai există un plan. Cercetătorul Academiei de Științe a Federației Ruse, domnul Utkin, afirmă că, la alegerile prezidențiale din 30 octombrie,” „forţele politice pro-ruse vor încerca să profite de această nemulţumire a populației moldave față de partidele pro-europene (acuzate de furtul miliardului)  şi vor predica integrarea în Uniunea Eurasiatică”. “Venirea pro-ruşilor la putere ar fi o oportunitate pentru avansarea planului vizând Transnistria, are ca scop baterea în cuie a neutralităţii Republicii Moldova, care să nu mai poată fi schimbată”, afirmă domnul Utkin pentru Epoch Times. Devine clar că un eventual câștig al reprezentantului Partidului Socialiștilor la cursa prezidențială, domnul Dodon, ar fi în favoarea Federației Ruse. 

Probabil, foaia pe care o are de parcurs Moldova pentru a putea  exporta produse agricole pe piața de desfacere a Federației Ruse trece pe la Tiraspol, un traseu care ar avea drept final federalizarea Republicii Moldova. Strategii moscoviți cunosc cât de arzătoare este pentru economia moldovenească deblocarea exportului de produse agricole pe piața rusă, de asta, probabil, se așteaptă ca oficialii moldoveni să accepte un traseu atât de riscant. 

Riscurile sunt cunoscute. Președintele Comisiei parlamentare pentru securitate și ordine publică, domnul Untilă atenționa exact despre pericolul federalizării. „Federalizarea aruncă în aer principiul constituțional de integritate teritorială a Republicii Moldova, încălcarea acestui principiu pune în pericol viitorul statului moldovean(…) federalizarea înseamnă lipsirea Moldovei de viitorul ei european și este o bombă cu efect întârziat pusă la temelia statului,  este primul pas către recunoașterea ulterioară a Transnistriei și a Găgăuziei”, nota domnul Untilă pe blogul propriu. Foarte corect. 

Stabilitatea și echilibrul politic al Republicii Moldova nu înseamnă doar reformele necesare pentru modernizarea instituțiilor statului moldovean ci și menținerea principiului constituțional de integritate teritorială. Guvernul Filip activează și respectă limitele date de acest câmp constituțional. Dacă în fruntea statului moldovean ar ajunge un politician loial Moscovei, deputații din actuala coaliție de guvernământ s-ar putea confrunta cu un document de tipul Memorandumului Kozak. Mă întreb cum vor face față domniile lor uneia asemenea provocări? Deputații moldoveni știu că principiul federal de guvernare al statului moldovean ar putea fi acceptat doar în condițiile în care centrul - Chișinăul, nu va fi blocat de ceilalți subiecți. Din declarațiile recente ale cercetătorului de la Academia de Științe a Federației Ruse, domnul Utkin, constatăm că pentru decidenții ruși un asemenea scenariu nu primează - prin statutul special pe care și-l doresc pentru regiunea transnistreană, Rusia dorește o Moldovă neutră și menținerea ei în spațiul de influență rus..

Sunt de acord că, aflați pe linia întâi a conflictului geopolitic dintre Est și Vest, decidenții politici moldoveni sunt obligați să joace multivectorial. Consider că acesta a fost motivul pentru care la 31 martie, un număr de 62 de deputați moldoveni, suficient, potrivit vechii proceduri, și pentru alegerea șefului statului moldovean au votat declarația politică privind neutralitatea permanentă a Moldovei. Moscova ar trebui să se mulțumească doar cu atât – nu cred însă că o vor face, de asta, după întâlnirea Cioloș-Biden, probabil, Dialogul Strategic moldo-american ar trebui să cunoască o creștere rapidă de turații.  

joi, 26 mai 2016

CÂT MAI SUPORTĂ EXTERNELE MOLDOVENE GAFELE LUI TAPIOLA?




Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a participat marți, 24 mai la ședința Consiliului național pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept. În luarea sa de cuvînt, Președintele Nicolae Timofti a declarat că reforma în justiție: „este cea mai importantă reformă care se realizează în prezent în Republica Moldova” și a subliniat că procesul de reforme are un „ritm ascendent”. În acest context, șeful statului a subliniat că „în sistemul judecătoresc se constată rezultate îmbucurătoare”,  și a adăugat că „reformele începute trebuie să dea rezultate durabile în timp, care să aibă un impact pozitiv atît la nivel instituțional, cît și social”.

Ministrul Justiției, Vladimir Cebotari, a prezentat Raportul cu privire la gradul de implementare al Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011 – 2016, în care a punctat cele mai importante realizări pentru anul 2015, domnia sa a dat asigurări că atât în sistemul judiciar cât și în sistemul politic există determinare pentru continuarea proceselor de reformă. „Strategia de reformă a sectorului justiţiei îşi are începutul încă din 2011, în total fiind prevăzute pentru a fi realizate un număr de 487 de acţiuni. La zi avem realizate 376. Procesul de avansare în implementarea reformei este mult mai mare”, a contabilizat ministrul Cebotari.

Potrivit declarațiilor, în 2016 Ministerul Justiției are stabilite ca priorități optimizarea hărții instanțelor judecătorești, ridicarea calității actului juridic, debirocratizarea sistemului judiciar, continuitatea reformei procuraturii, promovarea noilor instrumente de combatere a corupției, fortificarea medierii, dezvoltarea instituțională a Avocatului Poporului și reforma Curții Constituționale.

La manifestare, alături de președintele Republicii Moldova și ministrul Justiției, a fost prezent și șeful Delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, care a specificat oportunitatea implementării reformelor în domeniul justiției, dar a atenționat că schimbările din justiție trebuie să treacă de la nivelul cantitativ la cel calitativ. 

Probabil, ambasadorului Tapiola nu-i plac cifrele. Probabil, domnia sa nu dorește să observe evidență reală, palpabilă a celor realizate în sistemul justiției moldovene: s-a pus în aplicare un mecanism nou privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a revizuit  imunitatea penală și contravențională a judecătorilor, s-a revăzut harta dislocării instanțelor judecătorești, s-au aplicat noi proceduri de selecție și evaluare a performanțelor judecătorilor, s-au introdus noi tehnologii informaționale în cadrul sistemului judecătoresc s-a avansat în procesul de reformă a procuraturii și nu în ultimul rând se aplică noi reguli de salarizare a judecătorilor. Domnul Tapiola se face că nu observă aceste realizări. Așa cum nu a observat faptul că, dacă anterior președintele Timofti critica reforma justiției, de această dată a avut doar cuvinte de laudă la adresa transformărilor realizate în ultima perioadă. Să fie oare doar rea voință? Ori poate, domnul ambasador a trecut demult peste cutumele diplomatice și își permite să se amestece brutal în afacerile interne ale statului moldovean considerând  Moldova ca fiind propria moșie? 

Nu este pentru prima dată când șeful Delgației UE la Chișinău, se face a nu vedea progresele realizate în Republica Moldova. În luna octombrie 2015, domnul Tapiola declara publicației Ziarul de Gardă că ‘’în Moldova nu există certitudinea procesului de reforme’’. Domnul Tapiola nu a pus niciodată la îndoială capacitatea de reforme a guvernului condus de domnul Filat ori domnul Leancă. Să fi însemnat că cele două cabinete nu au comis erori? Probabil că au comis. Domnul Tapiola a făcut pe mortul în popușoi și a preferat să nu vadă nimic din derapajele de la democrație atunci când despre ele au vorbit comentatori politici, reprezentanți ai societății civile și jurnaliști. Domnul Tapiola prefera atunci să ne repete refrenul despre „povestea de succes” a campionilor liberal democrați care se aflau la cârma statului moldovean. De ce oare? 

Mai târziu, în martie 2016, domnul ambasador Tapiola și-a declinat orice responsabilitate față de cele întâmplate în Republica Moldova: UE nu poartă răspundere de cele întâmplate în Moldova. Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase! De parcă nu era la curent cu toate acțiunile întreprinse de PLDM, de parcă domnul Tapiola nu ar fi stat la ceai și cafele cu domnul Filat ori cu domnul Leancă. 

Domnul Tapiola nu crede în capacitatea noii guvernări de a stabiliza Moldova. Iar atitudinea domniei sale, de a critica de față cu șeful statului, fie și voalat, realizările obținute în sistemul de justiție este o încălcare a cutumei diplomatice. Înțeleg că ambasadorul Tapiola privește la moldoveni ca la niște țărani – de asta și-a permis să declare în public că Moldova este un "sat strategic", de asta și-a permis catalogări neprmise la adresa puterii și opoziției moldovene. Răutățile domnului Tapiola la adresa statului moldovean sunt cunoscute. Probabil și agenda secretă a domniei sale este deja cunoscută. Pentru modul de comportament în fața șefului statului, dar și pentru limbajul folosit la adresa politicienilor moldoveni, ambasadorul Tapiola ar trebui să dea explicații celor de la Ministerul de Externe.

Pentru gafele diplomatice comise, consider că autoritățile moldovene ar trebui să solicite autorităților de Bruxelles înlocuirea șefului Delegației UE la Chișinău. Pentru că România este cea care în aceste momente girează, politic și financiar, Moldova, noul Înalt Reprezentant al UE la Chișinău ar trebui să fie cetățean român. Ar fi avantajos pentru toate cele trei părți – partea română ar avea un control exigent asupra împrumutului acordat Moldovei, partea moldavă ar ști că atitudinele Înaltului reprezentant al UE la Chișinău ar fi bine intenționate și nu ar sta sub conul de umbră al unor  finlandizări, iar Bruxelles-ul ar ști că statul român are interesul ca la granița lui estică să fie păstrată pacea și implementate reformele care să apropie spațiul pruto-nistrean de standardele europene. 

În cazul contrar, în care nimeni nu îl va atenționa, fie și în particular, pentru erorile comise presupunerea mea se adeverește: ambasadorul Tapiola se simte în statul moldovean ca pe propria-i moșie.