BUCUREȘTIUL DĂ PESTE CAP PLANURILE UNUI AMBASADOR "BĂDĂRAN"

Miercuri, 30 martie, Camera Deputaților din Parlamentul României a aprobat împrumutul de 150 de milioane de euro acordat Republicii Moldova. Deputaţii au respins cererea de rexaminare a lui Klaus Iohannis, care, pe 9 noiembrie 2015, a considerat inoportună acordarea acestui împrumut și a refuzat să promulge această lege.

Domnul Iohannis nota, în motivația gestului său adresată  Parlamentului României că, "nu există certitudinea continuării procesului de reforme" în Republica Moldova. Formula folosită de președintele român pentru a-și justifica refuzul acordării împrumutului destinat Republicii Moldova a fost folosită inițial de șeful Delgației UE la Chișinău, ambasadorul Pirkka Tapiola. S-a întâmplat în luna octombrie 2015, atunci când domnul ambasador a declarat publicației Ziarul de Gardă că nu putem aplauda atunci când nu e nimic de aplaudat. “Este foarte impor­tant să se dea o defi­ni­ţie a căii pe care să o urmeze Mol­dova în con­ti­nu­are. Or, până în momen­tul în care o guver­nare nu are o idee foarte clară des­pre cum vrea să arate Moldova în vii­to­rul ime­diat și nu există certitudinea procesului de reforme, lucru­rile nu se vor mişca iar donatorii nu vor veni”. Domnul Tapi­ola, îi aver­tiza pe posibilii donatori că, ar exista riscul ca fondurile europene să ajungă în buzunarele celor care au cauzat problemele din sectorul bancar al Republicii Moldova: „Dacă se va con­stata riscul ca fon­du­rile euro­pene să ajungă indi­rect în buzu­na­rele celor care au cau­zat pro­ble­mele din sis­te­mul ban­car, cu sigu­ranţă, se poate pune în dis­cu­ţie capa­ci­ta­tea UE de a oferi noi supor­turi finan­ci­are”.

O analiză de suprafață a declarațiilor făcute de ambasadorul UE la Chișinău ar spune că domnia sa are dreptate: sectorul financiar bancar din Moldova a dovedit că are o problemă și se constată că, dintr-o istorie de succes a Parteneriatului Estic al UE, Moldova este un elev cu destule corigențe. Dar oare nu oficialul european este direct responsabil de resanțele pe care le are Moldova? Probabil că da - domnia sa a fost numit șef al Delegației UE la Chișinău în primăvara anului 2013, atunci când Republica Moldova era favorita UE. Oare ingrata involuție a Moldovei nu s-a desfășurat sub privirile domnului Tapiola?

Pe 11 martie 2016, domnul ambasador își declina în public orice responsabilitate, de parcă usturoi nu ar fi mâncat și gura nu-i miroase: UE nu poartă răspundere de cele întâmplate în Moldova. Ambasadorul Tapiola a declarat următoarele: „Da, noi am vorbit despre povestea de succes, am primii paşi, ei puteau fi doar salutați. Acţiunile noastre au fost responsabile, am acţionat în limita posibilităţilor în baza informaţiilor de care dispuneam”. 

Domnul Tapiola face pe mortul în popușoi. Domnia sa a fost la curent cu toate acțiunile întreprinse de PLDM, partidul care a deținut cel mai mult timp funcția de prim-ministru. Domnia sa este un apropiat al PPE, formațiune politică cu care a colaborat atât premierul Vlad Filat cât și premierul Iurie Leancă ori domnul Streleț. A te face că nu cunoști nimic despre derapajele de la democrație din Moldova atunci când despre ele au vorbit comentatori politici, reprezentanți ai societății civile și jurnaliști îmi pare a fi inoportun. Domnul Tapiola nu a vrut să audă/să vadă cele arătate. A preferat să ne tot repete refrenul despre „povestea de succes” a campionilor liberal democrați care se aflau la cârma statului moldovean.De ce?

La reuniunea Consiliului UE pentru afaceri externe desfășurată la 15 februarie 2016, europarlamentarii PPE au avut un discurs critic la adresa premierului moldovean Pavel Filip. S-a vorbit despre continuitatea reformelor și despre modul lent de implementare a lor. Europarlamentarii români au vorbit cu patimă și au pomenit despre capturarea statului moldovean. Foarte mulți dintre domniile lor au vorbit despre alegerile parlamentare anticipate ca despre o unică formă a democrației. Probabil membrii PPE de la Bruxelles au primit asigurări că dezvoltarea unor alegeri parlamentare anticipate în Moldova ar putea aduce la putere formațiuni politice afiliate lor. Nu s-a crezut că noul cabinet de miniștri poate stabiliza relativ rapid situația politică/socială din Moldova și nu s-a crezut că noul premier ministru și noii responsabili ai instituțiilor de forță vor reuși să evite o dezvoltare agresivă a protestelor din Chișinău. Europarlamentarii PPE nu au crezut în guvernul Filip.

Nici domnul Tapiola nu crede în capacitatea premierului moldovean de a stabiliza Moldova. Nu înțeleg atitudinea oficialului european față de statul care îi oferă găzduire. Domnia sa are în ultima vreme mesaje confuze și cifrate. Asta nu e bine. Nu cred că e de bonton ca un ambasador să își permită momente de sinceritate doar în restaurantul Propaganda ori prin alte localuri cu fițe. Și nu e deloc elegant ca un ambasador să numească Moldova ca fiind un "sat strategic" (traducere exactă din limba engleză).

Că municipiul Chișinău este mic, o știe oricine. De asta, nici măcar în glumă, nu e bine ca un ditamai ambasadorul să poarte discuții denigratoare la adresa statului care îl găzduiește. Zilele trecute, o bună cunoștință, a nimerit într-un restaurant la o masă care s-a aflat alături de cea la care, alți doi ambasadori acreditați în Moldova discutau idignați comportamentul șefului delegației UE, domnul Tapiola. Oficialul european a numit puterea de la Chișinău ca fiind formată din ”bandiți”, iar opoziția politică moldovenească ca fiind formată din “bădărani”. Domnul Tapiola a făcut trimiterea la opoziție în contextul în care doamna Sandu, domnul Năstase și domnul Usatâi s-au întâlnit cu doi oficiali de la Parlamentul european. Întrevederea a fost considerată de către domnul Tapiola ca fiind un fiasco, căci reprezentanții opoziției moldovene au început să se certe între ei, de față cu reprezentații UE. 

Pot înțelege că șeful delegației UE la Chișinău s-a simțit incomod în fața exaltării reprezentanților opoziției moldovene. Dar nu pot înțelege de ce își permite să facă asemenea etichetări. Să fie vorba despre faptul că domnul Tapiola are în posesie niște secrete bine păzite despre care se discută doar în șoaptă și, pentru că sunt atât de delicate, nimeni nu vrea să le vocifereze? Să facă oare aceste secrete parte din agenda personală a domnului ambasador? Doar că, în acest “sat strategic” (denumirea îi aparține) secrete nu sunt, ele mai devreme sau mai tarziu, se află oricum, așa cum întamplarea a facut să ajungă la urechile noastre, în mod accidental, această discuție. Nu mă interesează secretele pe care le ascunde domnul Tapiola, sunt însă indignat de modul în care ambasadorul UE la Chișinău ironizează statul care îi oferă găzduire, dar și faptul că își permite să ia în râs politicienii moldoveni, fie că sunt ei în opoziție ori la putere. 

Din cercurile diplomatice am înțeles că aceste ironii la adresa politicienilor moldoveni sunt o permanență a limbajului folosit de către ambasadorul Tapiola la adresa autohtonilor. Desigur domnia sa poate să aibă propriile simpatii politice, sper doar, ca agenda să nu și-o facă prin alte metode decât cele diplomatice. Și cred că, pentru limbajul folosit la adresa politicienilor moldoveni, ar trebui să dea explicații celor de la Ministerul de Externe. Iar presa liberă, nu mă refer la cea cu care petrece domnul Tapiola prin localuri, ci la cea cu adevarat liberă, ar trebui să-l întrebe pe domnul Tapiola dacă este adevarat că are un astfel de comportament și s-a exprimat în acest fel față de partidele din Republica Moldova. Dacă va spune că e o minciună, să roșească în fața celor care l-au auzit spunând de atâtea ori așa ceva.

O întrebare persistă - de ce UE a trimis în Republica Moldova un ambasador "bădăran" ? Am folosit cuvantul care îi este pe plac domnului Tapiola. Cred că este de bun simț ca domnia sa să își ceară în mod public scuze de la "bandiții" și "bădăranii" din Moldova, dar și de la cetățeni. Chiar dacă limbajul său nu a fost unul public, iată că, în mod  accidental, devine public și ajunge la cetățenii din "satul strategic" numit Republica Moldova. Scuzele domnului ambasador Tapiola trebuie să ajungă la cetățeni. Este testul pe care ambasadorul UE îl dă față de noi, un test de caracter, de pe urma căruia vom vedea dacă acest comportament a reprezentat doar un șir de glume neinspirate sau e atitudinea pe care o are ca ambasador față de Moldova. 

Despre ostilitatea pe care domnul Tapiola o are față de români, vorbim mai tarziu, e un subiect aparte, cu rădăcini adânci și cu un puternic iz sovietic. Gestul făcut de deputații români, a dat peste cap simpatiile președintelui Iohannis pentru PLDM și a revizuit injusta decizie a Cotrocenilor. Se pare că cei 242 de deputați care au votat împotriva lui Iohannis cred în puterea de redresare a Moldovei. E semn că, de la Chișinău, s-a reușit să fie explicată corect, necesitatea împrumutului iar fratele, a dovedit că poate sări în ajutor. Nu ca alții!

PODURILE MOLDO-RUSE MAI MULTE DECÂT CELE DE PE PRUT?

Aproximativ zece mii de oameni au manifestat la Chișinău în favoarea unirii Republicii Moldova cu România. Acțiunea s-a desfășurat duminică 27 martie, tot atunci a avut loc și Sfatul Țării 2 o reeditare a celui din anul 1918. La cele două evenimente era așteptat să participe ex-președintele României Traian Băsescu care a cerut autorităților moldovene cetățenia. Domnul Băsescu nu a venit la Chișinău, a rămas la București unde a fost ales președinte al Partidului Mișcarea Populară – această formațiune politică are inclus în programul politic dezideratul unirii.

La o zi după acțiunile unioniste de la Chișinău, în capitala Republicii Moldova a venit într-o vizită de lucru viceministrul rus de externe domnul Grigorii Karasin. Este prima vizită a unui oficial rus în Moldova după semnarea de către oficialii de la Chișinău a Acordului de Asociere la UE. Vizita face parte dintr-o serie de activități mai largi desfășurate de către ministerul moldovean de externe pe relația cu Moscova și va culmina cu vizita. de la începutul lunii aprilie, ministrului moldovean de externe, domnul Galbur, la Moscova unde se va întâlni cu șeful externelor ruse, domnul Lavrov. 

Decidenții politicii externe de la Chișinău au înțeles că relația bună cu Federația Rusă trebuie păstrată. A spus-o și ministrul moldovean al economiei, domnul Calmâc.”Introducerea sancțiunilor ruse la adresa produselor moldovenești a reprezentat reducerea cu 80 la sută a exportului Republicii Moldova în Federația Rusă. În cadrul întâlnirii celor doi miniștrii de externe ne dorim anularea acestor sancțiuni”, a spus ministrul Calmâc.    

La Chișinău, viceministrul rus a vorbit cu premierul moldovean despre asigurarea stabilității Republicii Moldova. Domnul Karasin a spus că sunt elemente pozitive pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state – este vorba de vizitele demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent şi cele planificate pentru perioada imediat următoare şi de reluarea, în timpul apropiat, a activităţii comisiei mixte interguvernamentale privind cooperarea economică. 

Domnul Karasin a vorbit despre stabilitatea Moldovei  după ce unioniștii moldoveni au cerut dispariția statului moldovean și unirea lui cu România. Domnul Karasin a vorbit despre stabilitate după ce în spațiul public au apărut comentarii referitoare la o eventuală participare a fostului președinte al României la cursa prezidențială din Republica Moldova. De fapt domnul Karasin le-a sugerat oficialilor moldoveni că, doar relațiile mai calde cu Moscova, atât politice cât și economice, pot contribui la stabilizarea Moldovei.

Sunt destule date care vorbesc despre faptul că oficialii de la Chișinău ar trebui să folosească rapid această oportunitate oferită de către Federația Rusă – revenirea produselor moldovene pe piața Federației Ruse este acea măsură care poate face ca Moldova să supraviețuiască în lipsa unui credit venit din partea FMI. Cabinetul condus de domnul Tarlev a funcționat fără ca Moldova să aibă un memorandum semnat cu FMI – în schimb produsele moldovenești erau acceptate pe piața rusă.  

Presa scrie că președintele delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova, europarlamentarul Andi Cristea a declarat că pentru Republica Moldova perioada cecurilor în alb s-a încheiat și că România și Uniunea Europeană vor trece relația cu Republica Moldova prin filtrul unor condiționalități. Proastă declarație. În condițiile în care creditul solicitat de autoritățile moldovene Bucureștiului nu a fost deblocat, iar domnul Iohannis (ori alții) nu a fost convins de acțiunile Chișinăului, declarația domnului Cristea zice negru pe alb că Bucureștiul dă banii, dar îi condiționează! 

Dacă acest credit, care va fi întors cu un profit inclus, mai conține și alte condiționalități care ar fi motivul pentru a fi accesat? Dacă la Palatul Cotroceni nu au fost observate acțiunile de micșorare a tarifelor la gaz și energie electrică, nu s-a văzut că pensiile au fost indexate cu 10%, că a fost aprobată legea cu privire la Procuratură, că procurorul general și-a dat demisia și a fost numit un nou guvernator la Banca Națională a Moldovei, înseamnă că la problemele de vorbire pe care le are, domnul Iohannis mai are și o problemă de vedere. Neoferirea creditului solicitat de către oficialii moldoveni vine să însemne că Bucureștiul împinge Moldova în brațele Federației Ruse.

Era de așteptat. Politicienii români nu au timp pentru Moldova. Declarațiile rămân doar declarații, ele nu vor fi urmate de fapte. Pe Prut tot atâtea poduri au rămas. Chiar dacă, în urmă cu patru ani, la prima ședință comună de guvern, cea din 3 martie 2012, atât domnul Filat cât și domnul Mihai Răzvan Ungureanu ne dădeau asigurări ca se va trece la construirea de poduri și de interconectări energetice. 

Poduri nu s-au făcut. Prutul se trece la fel de greu. Iar demagogia politicienilor români este eminamente electorală. Ce ar trebui să facă politicienii moldoveni, cei care administrează destinele nu numai ale celor care se declară români dar și destinele ucrainenilor, rușilor și găgăuzilor? Cum ar trebui să reacționeze cabinetul Filip la această tărăgănare a Bucureștiului a deciziei de oferire a unui credit care este absolut necesar? Domnul prim ministru Pavel Filip își păstrează calmul. La manifestările din 27 martie 2016, reprezentații structurilor de ordine s-au comportat cu mult profesionalism și au reușit să împiedice provocările existente. Devine din ce în ce mai clar că, într-o perioadă de instabilitate economică, aceste demonstrații ale unioniștilor ar fi putut genera periculoase derapaje.

Devine mai clar că, din varii pricini, partea română nu va oferi rapid creditul promis de către domnul Ponta. De asta, mâna de ajutor pe care o oferă autoritățile ruse, prin sugerata ridicare a sancțiunilor pentru produsele moldovene, trebuie acceptată. Așa cum acceptată ar trebui să fie și o apropiere a pozițiilor politice și economice a celor de la Moscova și Chișinău. Podurile peste Prut vor fi la fel de puține. Rușii sunt deja între Prut și Nistru și nu pleacă. S-au născut aici, unde să se ducă? Iar cu asta Bucureștiul, oficial ori neoficial, trebuie să se împace – interesul Republicii Moldova nu coincide mereu cu interesul României. 

Pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi, Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.

NĂSTASE NU E UNICUL. MAIA SANDU LIDERUL DREPTEI DIN MOLDOVA

Analistul politic al Fundaţiei Jamestown, Vladimir Socor, afirmă că partidele pro-europene aflate în opoziție ar trebui să meargă în prezidențialele moldovene cu un candidat comun. „Această decizie a Curţii Constituţionale obligă partidele proeuropene de opoziţie să se unească şi să pornească o campanie comună pentru alegerile prezidenţiale. Este o obligaţie pe care partidele n-o mai pot amâna. Acest lucru trebuie să se întâmple cu mult înainte de primul tur al alegerilor. Ar fi o mare greşeală ca liderii de opoziţie să concureze în primul tur şi abia la al doilea să se unească. Ar fi  contraproductiv. În primul rând, din cauza concurenţei, vor fi practic obligaţi să se critice între ei şi va fi greu ulterior de revocat aceste critici. Deci un candidat comun trebuie să existe încă din primul tur”, a spus analistul politic, pentru Jurnal TV. 

Domnul Socor este unul dintre ideologii Noii Drepte din Republica Moldova, adică Partidul Platforma DA, Maia Sandu și susținătorii ( că PAS-ul nu a fost înregistrat), PLDM-ul domnului Valeriu Streleț, PPEM-ul și Ion Sturza & Co. Desemnarea domnului Ion Sturza în calitate de candidat la postul de prim-ministru al Republicii Moldova a coincis cu primele încercări de coordonare a acțiunilor acestor formațiuni și o încercare de coagulare a acestora. 

La sfârșitul anului 2015 domnul Vitalie Ciobanu, comentator politic la Europa Liberă, indica destul de precis că societatea moldavă este  martora unei confruntări între PLDM, Platforma DA (Noua Dreaptă n.a.) și gruparea politică condusă de Partidul Democrat. În ianuarie 2016 același domn Socor afirma că prin nominalizarea domnului Sturza s-a câștigat timp pentru crearea unei uniunii de centru dreapta îndreptată împotriva Partidului Democrat. Domnul Socor sugera ca această coaliție de centru dreapta să fie alcătuită cât mai repede căci exista eventualitatea alegerilor parlamentare anticipate.

Îndemnul de acum al domnului Socor, ca opoziția de dreapta să aibă un singur candidat pentru prezidențiale, înseamnă de fapt constituirea acestei uniuni de centru dreapta; candidatul comun ar trebui să fie nucleul în jurul căruia aceste formațiuni politice ar trebui să se coaguleze. De aici și competiția care se dă între domnul Năstase, doamna Maia Sandu și domnul Iurie Leancă pentru obținerea candidaturii de candidat al dreptei politice la alegerile prezidențiale. 

Că în sânul Noii Drepte au loc tăcute bătălii o demonstrează mai multe declarații de presă. Președintele Partidului Popular European din Moldova, domnul Iurie Leancă, într-o declarație făcută presei l-a înțepat pe liderul Partidului Platforma DA, domnul Năstase: „PPEM consideră prematur orice discuție despre înaintarea unui candidat la funcția de președinte. Nu o să venim cu candidatul nostru ca mai apoi după câteva zile să zicem că este nevoie de un candidat unic al flancului de dreapta”, a declarat Iurie Leancă. Domnul Leancă făce referire la decizia Partidului Platforma DA de a-l înainta pe domnul  Năstase candidat la funcția de președinte. 

Această unilaterală decizie a Partidului Platforma DA a luat prin surprindere. Potrivit unui sondaj de opinie realizat la solicitarea Ziarului „Timpul”  în turul II al alegerilor prezidențiale s-ar confrunta liderul socialiștilor moldoveni, domnul Dodon și fostul ministru al Educației, Maia Sandu. Asta înseamnă că liderul dreptei moldovenești este Maia Sandu. 

Rezultatele acestui sondaj au deranjat. S-a văzut asta în cadrul unei emisiunii recente de televiziune la care a participat și domnul Năstase. În cadrul dezbaterii televizate realizatorii acestei emisiuni au organizat un sondaj telefonic ad-hoc în care telespectatorii au avut posibilitatea să își exprime opinia referitoare la cel mai bun candidat unic al dreptei la alegerile prezidențiale - rezultatul a fost în favoarea domnului Năstase. În cadrul emisiunii domnia sa a afirmat că rămâne optimist și încrezător în faptul că va reuși să convingă dreapta că este cel mai bun candidat: „E nevoie de un preşedinte care să taie ca-n varză şi să ia partea poporului, nu a Parlamentului. Rămân optimist. Am vorbit şi cu Maia Sandu, şi cu domnul Ion Sturza. Sunt încrezător că vom găsi un numitor comun. Acum trebuie să ne ajustăm agendele. Eu mă ţin de o agendă foarte clară, care nu-mi aparţine mie, ci oamenilor. Agenda mea corespunde întru totul cu agenda populară. Cine se va ralia acestei agende, va merge împreună cu mine”, a adăugat liderul PPDA. „Faptul că am fost desemnat de PPDA să candidez la alegerile prezidenţiale eu o iau ca pe un mandat pentru a discuta cu ceilalţi potenţiali participanţi la scrutin”, a spus Andrei Năstase.

Devine cât se poate de clar că domnul Năstase le-a sugerat domnului Leancă și doamnei Sandu să își plieze agenda politică după a domniei sale și să îl recunoască în calitate de unic candidat al dreptei. Domnul Andrei Năstase se vede președintele Republicii Moldova. Dacă nu al Moldovei atunci al unui unic partid de dreapta. Motivația este simplă: candidatul dreptei la prezidențialele din acest an va fi cel în jurul căruia se vor coagula toate forțele dreptei politice moldovenești. 

Nu cred că domnul Năstase poate să își asume acest rol. Domnia sa a făcut mai multe erori politice grave: a admis atacul protestatarilor pro-ruși asupra clădirii Parlamentului Republicii Moldova și a făcut front comun cu domnul Dodon și domnul Usatâi pentru a fugări tinerii unioniști moldoveni din Piața Marii Adunări Naționale. Așa ceva nu se uită!

Mai mult, prezent în studioul Pro TV Chișinău, domnul Năstase și-a permis să comită atacuri la persoană la adresa tuturor celor care au considert că anticipatele sunt inoportune căci ele deschid drumul către o majoritate în viitorul Parlament al Republicii Moldova formată din Partidul Socialiștilor și formațiunea politică condusă de către domnul Usatâi. Am putut vedea cu ochiul liber că domnia sa se consideră unicul deținător al adevărului, al demnității și al moralei și că nu acceptă alți lideri pe dreapta politică din Republica Moldova. Această repetitivă preocupare a liderului Partidului Platforma Demnitate și Adevăr pentru declanșarea alegerilor anticipate, nefireasca alianță a formațiunii politice pe care o conduce cu forțele pro-ruse conduse de domnul Dodon și domnul Usatâi, transmite doar îngrijorare. Suficientă pentru a nu îmi dori să îl votez. 

De asta, până la apariția unor alți candidați pe dreapta politică din Republica Moldova prefer să dau credit de încredere doamnei Sandu. Și dacă e pornită să facă politică, să o facă mai repede și să își înregistreze mai partidul. Cât stă bine în sondaje.