NEVĂZUTUL INAMIC AL PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Doi comentatori politici de la București sugerau recent președintelui României să își amâne vizita la Chișinău dacă Partidul Comuniștilor moldoveni va face parte componentă a viitoarei majorități parlamentare. Într-un text publicat la finele lunii decembrie Valentin Naumescu făcea apologia Partidului Liberal din Moldova afirmând că, “ar fi partidul cu cel mai curat și mai complet discurs pro-occidental și pro-românesc, singurul dintre partidele parlamentare de la Chișinău”. 

Nu văd nimic rău în faptul că, la București, echipa condusă de domnul Ghimpu are lăudători! Doar că, propunerea domnului Naumescu, adresată liberalilor moldoveni, „de a traversa viitoarea legislatură de la Chișinău în opoziţie, fără să se teama că vor dispărea de pe scena politică”, a fost luată în serios. După ședința de inaugurare a Parlamentului de la Chișinău, pe 29 decembrie, domnul Ghimpu a plecat la schi, lăsându-și colegii de tratative să stea cu ochii la soare. Cu gândul la liniștea pe care ar avea-o în opoziție, la revenirea sa în Moldova, liderul liberal a înaintat colegilor cerințe inacceptabile, iar asta a dus negocierile în impas. 

Nimeni nu și-a dorit să-i înlocuiască la tratative pe liberali. Comportamentul domnului Ghimpu a făcut imposibil dialogul cu vechii săi parteneri de coaliție și a deschis perspectiva unei comunicări pentru instaurarea unui guvern minoritar. 

Și directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, solicita zilele trecute președintelui Iohannis să nu vină la Chișinău. În publicația „Adevărul“, profesorul Dungaciu scria că, în aerul politic moldovenesc plutește un iz de vițel deștept care vrea să fie și cu Estul și cu Vestul. Nu mă interesează metafora folosită de domnul Dungaciu. E responsabilitatea domniei sale. E ciudată însă concluzia potrivit căreia „prin eliminarea liberalilor de la guvernare, Federaţia Rusă va obţine ce şi-a dorit, diminuarea reformelor pro-europene, scoaterea completă de pe agendă a chestiunii NATO și garanţia că Moldova va balansa în continuare între Est şi Vest”. 

Ar părea că, la București, domnul Ghimpu este considerat a fi un înger al românismului euro-atlantic și un garant al unei miraculoase apropieri a Moldovei de România. De pe malul Dâmboviței nu se vede că aripile sunt prost lipite, că îngerului i-a căzut aureola de pe frunte și că în locul ei au crescut coarnele îngâmfării. Nu se vede că, de cel puțin doi ani, în Consiliul Municipal Chișinău funcționează o tăcută alianță liberalo-comunistă. Infatuarea de care dă dovadă domnul Ghimpu este alimentată de credința că liberalii, ar reprezenta singura șansă a românismului în Moldova. Se repetă eroarea făcută la începutul anilor 90 – atunci când de la București, creștin democraților moldoveni li se ierta totul. Zgomotul pe care l-au făcut atunci  strigând unire, i-a speriat pe vorbitorii de limbă rusă pentru ca într-un final aceștia să se transforme într-o perpetuă coloană a cincea. De asta, cei care vor cu adevărat unirea, lucrează acum în tăcere. 

  

După șapte săptămâni de negociere partidele pro-europene, Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Liberal, nu s-au înţeles în privinţa creării unei coaliţii de guvernământ nici la negocierile din seara zilei din 15 ianuarie. Liderii formaţiunilor au declarat jurnaliştilor că s-au săturat de spectacol şi au spus că dacă nu ajung la un numitor cu PL, vor fi nevoiţi să convoace şedinţa Parlamentului în lipsa unei majorităţi. Se vede că situaţia în care au ajuns nu și-au dorit-o iar ea este rezultatul absurdelor  cerințe ale Partidului Liberal.

A crede că președintele Iohannis nu mai vine la Chișinău pentru că Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat au deschis dialogul cu Partidul Comuniștilor înseamnă a-i absolvii pe liberali de orice vină și de a-i transforma în niște sfinți.  

 

Dacă nu mai vine la Chișinău, domnul Iohannis o face pentru că domnul Ghimpu se încăpățânează să ceară de la colegi imposibilul. În discursul de inaugurare, atunci când a cerut instituțiilor române un consens intern pe Republica Moldova, președintele român a cerut înțelegere și din partea formațiunilor politice pro-europene de la Chișinău. Lipsa de viziune de care dă dovadă liderul liberal Mihai Ghimpu mă face să cred că domnia sa este consiliat greșit. La Chișinău președintele român are cu cine se întâlni - președintele moldovean Timofti mai are încă doi ani de mandat. Nu vreau să cred că la București, ar exista cercuri inamice domnului Iohannis care ar dori să îl pună într-o lumină proastă pe noul președinte al României. Dar încăpățânarea domnului Ghimpu, de a nu ceda la  tratative, face ca noul locatar al Palatului Cotroceni să înceapă anevoios relația oficială cu Basarabia și să rateze venirea în Republica Moldova. Un examen oarecum ratat. Cine se face vinovat de asta? Cine este nevăzutul inamic al președintelui? Își asumă domnul Mihai Răzvan Ungureanu, consilierul personal al noului președinte al României acest eșec? Ori poate, prin sfaturile date domnului Ghimpu, cineva îi pune bețe în roate fostului șef al SIE?

LEANCĂ, BUREBISTA ȘI IARBA TARE. RETROSPECTIVĂ 2014

La sfârșit de an obișnuim să tragem linie și să adunăm plusuri, să socotim minusurile și să facem tot felul de clasamente. Voi risca, ca trăgând cu ochiul spre trecut să spun câteva vorbe despre viitor.

Comentatorii politici moldoveni au căzut de acord că principalele evenimente politice al anului 2014 îl reprezintă parafarea, semnarea și ratificarea Acordului de asociere la Uniunea Europeană și acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetățenii moldoveni. Cele două evenimente sunt legate de criza ucraineană dar și de menținerea la guvernare a Coaliției Pro-Europene. 

Rezistența guvernului Leancă la criticile venite pe parcursul anului 2014 din partea Partidului Liberal și din partea Partidului Comuniștilor s-a datorat coabitării politice a Partidului Liberal Democrat cu Partidul Democrat, cele două motoare ale coaliției. Deși au existat suficiente diferențe ideologice, cele două formațiuni politice au conștientizat existența unui singur inamic comun – naționalismul șovin rus, cu ramificații în Partidul Socialist și Partidul Comuniștilor, și s-au comportat ca atare.

Rezultatul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 a arătat adevărata valoare a formațiunilor politice moldovenești. Cinci partide au trecut pragul parlamentar – Partidul Socialiștilor, Partidul Liberal Democrat, Partidul Comuniștilor, Partidul Democrat și Partidul Liberal. Ascensiunea în Parlament a socialiștilor moldoveni se datorează mai puțin aurei politice a liderului, Igor Dodon. Icoana electorală a domnului Putin alături de Dodon și Greceanâi, care a fost în exces afișată în stradă este cea care a făcut posibilă această minune.

După 16 ani de prezență continuă în Parlament, echipa condusă de domnul Voronin, a acumulat un rezultat mai modest. Motivația este cunoscută - domnul Voronin a extirpat toate elementele radicale din partidul pe care îl conduce. Toți observatorii vieții politice moldovene afirmă că Partidul Comuniștilor s-a transformat într-un partid care promovează statalismul moldovenesc, un partid care are moderate afinități față de Uniunea Europeană, un partid cu care, in extremis, se poate sta la masa de negocieri. 

Suntem tentați să dăm Cezarului, ce este al Cezarului, și să afirmăm că premierul moldovean Iurie Leancă a făcut treabă bună în fruntea Cabinetului de Miniștri. Rezultatele politicii externe moldovene sunt  o dovadă în acest sens. Mult mai firave sunt rezultatele care țin de creșterea indicatorilor economici ori despre stabilitatea financiar bancară – deprecierea leului moldovenesc vorbește de la sine. Eroarea politică comisă de domnul Leancă prin susținerea arătată candidatului social democraților români, Victor Viorel Ponta, la postul de președinte al României, i-a mai redus din punctaj. De asta, omul politic al anului 2014 rămâne a fi Vlad Filat, domnia sa a intuit corect să acorde sprijin politic candidatului Alianței Creștin Liberale, Klaus Werner Iohannis, a adus formațiunea politică pe care o conduce în Parlament și a pus pe roate colaborarea cu popularii europeni care conduc de fapt Europa. 

Alegerea făcută de poporul român, atât la Chișinău cât și la București, în favoarea lui Klaus Werner Iohannis, vine să adauge un plus de valoare statului român. România, cea a lucrului bine făcut, capătă o altă greutate în regiune. Interesul președintelui Iohannis pentru Moldova ne spune că România va deveni un actor important în spațiul dintre Prut și Nistru.Numirea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în calitate de consilier personal al președintelui Iohannis este o mișcare de o rară inteligență care ne spune că noului președinte nu i se permite a greși. de altfel, Ungureanu l-a însoțit pe domnul Iohannis, împreună cu Vasile Blaga, în prima vizită privată la Chișinău după alegerea sa ca șef al statului român.

Între anii 2004-2007, Mihai Răzvan Ungureanu a deţinut funcţiile de ministru de externe al României, între anii 2007-2012 a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al României şi a fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 şi 7 mai 2012. Un atu în plus pentru domnul Filat care în calitatea domniei sale de premier al Republicii Moldova, alături de domnul Ungureanu a prezidat ședința comună a guvernelor celor două state.

Rolul crescut pe care îl deține România în regiune vine să întărească convingerea că liberalii moldoveni, vor fi convinși de liberalii bucureșteni să dea dovadă de o mai mare maleabilitate, pentru ca, la mijlocul lunii ianuarie 2014, Chișinăul să aibă un guvern funcțional. Nu cred că Președintele României și-ar dori ca la a doua venire a domniei sale la Chișinău să dea nas în nas cu o criză politică de proporții. Ar fi semn că domnul Ghimpu a vorbit din nou cu Burebista, iar acela, după ce a fumat iarbă tare, i-a dat numai sfaturi proaste!