vineri, 28 august 2015
CE MAI ARE MOLDOVA DE PIERDUT ?
Actualul executiv moldovean are misiunea importantă de formulare a unei strategii de supraviețuire în contextul regional actual. Această supraviețuirea nu implică însă continuarea status quo-ului. La nivel public trebuie să se iasă din constanta impresie de provizorat politic. La nivelul economic, fără investiții străine majore sau reforme de substanță, starea de nesiguranță va continua și ar indica inclusiv provocări extrem de serioase pe termen mediu. Este un cerc vicios care trebuie rupt – și nu văd de ce Guvernul actual nu ar putea impune această schimbare, cu susținerea tuturor forțelor pro-europene.
Cu toate acestea, Moldova va primi asistență minimă de la UE pe termen scurt și, deși parcursul european este asigurat de actuala majoritate politică, precum și de susținerea de care se bucură din partea partenerilor UE (inclusiv România), soluțiile practice sunt puține. Lupta anticorupție devine un deziderat strategic, de care se va lega și siguranța statului moldav.
Nici nu există garanții că modelul românesc, „taxează tot, vezi ce mai merge după”, va fi funcțional în Moldova. În România, reducerea cotei la TVA, atunci când va fi legiferată în noul Cod Fiscal, este poate singurul semnal serios de atragere a investitorilor străini, într-o puzderie de măsuri de stânga a căror continuitate este cel puțin neclară în următorul executiv (cel mai probabil liberal).
De asemenea, în România, este încă prea devreme de văzut dacă activitatea instituțiilor de justiție contribuie la reforma clasei politice, iar pe termen scurt creșterea economică a reprezentat mai mult o desagă de credit electoral, din care să se arunce cu banii în electorat, în viziunea următoarelor alegeri locale și parlamentare.
Pentru Moldova, nu se aplică aceleași formule exacte, dar România reprezintă un bun exemplu de pornire. Reforma clasei politice, internă sau forțată de justiție, precum și reformele economice de substanță sunt necesare și în Republica Moldova.
Să fie oare proiectul domnului Dungaciu "Go for Moldova" unul sutenabil și bine articulat? Să reprezinte el o alternativă reală pentru tinerii basarabeni și pentru Basarabia? E greu de crezut că se mai poate reinventa apa caldă în secolul XXI. Proiectul conține idei interesante, dar care se pot lovi de realitatea dură a contextului european actual și de realitatea care va fi impusă din punct de vedere economic în România lui 2016.
România nu are cum să iasă din viziunea unei Comisii Europene fără intenții serioase de extindere pe termen mediu. Orice încercare la nivel strict național va conține și valențe care nu-și au locul în respectul reciproc care implică orice posibilă și viitoare extindere UE.
Desigur, buna vecinătate implică și proiecte comune, dar bunele intenții trebuie să funcționeze pe baza bilaterală, a unui parteneriat coerent și egal. Nu văd unde apare acest lucru în proiectul de altfel provocator din punct de vedere intelectual al Fundației Universitare a Mării Negre.
N-aș vrea să cred că funcționăm, nici noi, românii, nici dumneavoastră, moldovenii, pe o dinamică electorală; deși aici, la București, este posibil ca Republica Moldova să fie menționată în liniile directoare de campanie la cel puțin un partid politic. Ar fi groaznic să reducem năzuințele europene ale prietenilor de peste Prut la punctaje politice românești.
O poziționare strategică, cel puțin pentru România, implică un consens care momentan nu există la nivel european, în contextul conflictului din Ucraina și a crizei de migrație cu care se confruntă celelalte țări europene. Nici o președinție a Uniunii Europene nu va schimba, în contextul actual, aceste realități, iar asta nu afectează doar Moldova, ci și interesele strategice ale României.
Cred că liderii politici de la Chișinău au maturitatea politică să nu se joace în groapa cu nisip a istoriei și să înțeleagă criza actuală ca pe o oportunitate, nu doar de imagine. Există oricând atracția de a compara politica românească cu cea din Republica Moldova, iar în România cu greu mai găsești un lider politic credibil în fața electoratului. Nu cred că s-a ajuns că la Chișinău s-a ajuns încă acolo.
Apropo de limitele agendei politice, de pe malul românesc al Prutului, singura soluție la nivel public este una emoțională, iar punctele tehnice, pragmatice ale relației dintre țările noastre sunt de multe ori ignorate. O misiune utilă a actualului executiv de la Chișinău ar fi tocmai prezentarea în termeni mult mai serioși a agendei bilaterale și a beneficiilor pe care Republica Moldova, ca stat independent și suveran, le poate aduce Uniunii Europene. Mă refer aici la capitalul uman, la poziția strategică și la imaginea unei țări pe care nici măcar românii nu o trasează foarte bine, în ciuda imediatei vecinătăți.
Jocurile politice de la Chișinău se interpretează prin prisma nesiguranței, a jocului politic excesiv, a propagandei politice. Moldova nu trebuie să fie Berlinul unei Europe din timpul Războiului Rece, așteptând podul aerian cu ajutoare și salvarea de pe urmă. Nici nu vă trebuie un Kennedy care să vă arate diferențele între lumea comunistă și cea capitalistă, în piața publică. Le știți mult prea bine.
Recunoașterea stării de fapt și întărirea instituțiilor, reforma clasei politice și implementarea unor reforme care să ajute viața cetățenilor, în loc să-i îngenuncheze, au toate valoarea unei mișcări de nealiniere la provocările regionale. Există o singură întrebare care trebuie pusă, din punctul meu de vedere: ce mai are Moldova de pierdut?
Un text de Mihnea Dumitru pentru publicația Adevărul
* Mihnea Dumitru este consultant politic și managerul portalului Context Politic
luni, 24 august 2015
ȘALARU, REFORMA ȘI POMANA
În toamna
acestui an, în Republica Moldova se va deschide un birou al NATO, unde vor
activa cinci-şase specialişti, cu scopul de a adapta legislaţia moldoveană şi documentele
militare de planificare şi de restructurare ale Armatei Republicii Moldova la standardele occidentale. „Acest birou,
unde vor activa specialişti din mai multe state, inclusiv din România, va avea
menirea de a pregăti integrarea şi activitatea de restructurare a armatei
Republicii Moldova pe standardele vestice”, a menţionat ministrul român al Apărării,
Mircea Duşa, după o
întâlnire avută cu ministrul moldovean al Apărării, Anatolie Şalaru.
Devine clar că așteptările noastre, ale românilor basarabeni, de apropiere de occident cresc ca urmare
a implementării proiectelor comune dintre Moldova și România.
Nu pot să nu
îmi aduc aminte de vizita din luna mai a acestui an domnului Ponta la Chișinău. Premierul
României a semnat atunci cu partea moldavă un memorandum de colaborare pentru realizarea
proiectelor privind interconectarea rețelelor de energiei electrică și gaze naturale
ale Republicii Moldova la cele ale statului român. Este vorba de extinderea
gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău și de interconectarea liniilor de
înaltă tensiune care vor uni rețelele electrice din cele două state.
Ce legătură ar
fi între deschiderea unui birou NATO la Chișinău și proiectele de interconectare
energetică dintre cele două state românești? Doar una de securitate. Proiectele
de interconectare energetică sunt pentru Moldova mai mult decât necesare. Ele
reprezintă o alternativă la curentul electric și la gazele naturale de
provenință rusă și reprezintă primi pași pentru securizarea energetică a
statului moldovean. Creșeterea capacității de interoperabilitate a armatei moldovene ține tot de securitate - una militară, de data asta.
Tot în luna
mai, după întâlnirea avută cu ministrul moldovean al apărării de la acea vreme,
dl. Cibotaru, domnul Duşa, a spus că,
România este dispusă să acorde asistenţă tehnico-materială şi consiliere pentru
elaborarea actelor normativelor specifice în domeniul întăriri capacității de
apărare a statului moldovean.
Atunci,
în luna mai s-a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea creării unui
batalion moldo-român de menținere a păcii și despre posibilitatea de extindere
a colaborării în instruirea trupelor.
Despre consolidarea relațiilor cu Bucureștiul a fost vorba și în cazul discuției telefonice avută de premierul Valeriu Streleț cu omologul său de la București – domnul Ponta. Șeful Executivului de la Chișinău a subliniat odată în plus necesitatea implementării proiectelor energetice prevăzute în Memorandumul de colaborare semnat în luna mai și a discutat și despre o întrevedere bilaterală, în cel mai apropiat timp.
Devine clar că în condiții de criză economică, una din speranțele de supraviețuire a statului moldovean o reprezintă Bucureștiul. Dacă nu prima. De asta, Chișinăul face tot posibilul ca relațiile începute odinioară să fie acum continuate și aprofundate. De asta se vorbește atât de mult despre Unire - privirile și așteptările moldovenilor se îndreaptă peste Prut.
E știut că în anul 2014, de la Guvernul României au fost alocați pentru Republica Moldova proiecte de asistență în valoare de peste 70 de milioane de dolari, statul român aflându-se într-un top al țărilor donatoare imediat după Statele Unite și Uniunea Europeană.
Dacă cineva își pune întrebarea dacă Moldova mai are șanse europene, aflați că răspunsul este la suprafață. La Summit-ul Parteneriatului Estic desfășurat la Riga s-a spus că, atât timp cât acordurile de asociere ale acestor țări sunt implementate există o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană pentru ele. Depinde doar de viteza de implementare a acordului de asociere, viteză care la rândul ei ține de voința politică a deputaților moldoveni.
Sunt optimist. Dacă trei subiecți, Statele Unite, Uniunea Europeană și România donează bani Chișinăului înseamnă că există un interes aparte pentru Moldova. Cu siguranță acești bani sunt monitorizați. Ca să nu ajungă cine știe unde. Și desigur, atunci când un stat primește donații financiare își asumă o serie de responsabilități. Pe care trebuie să le respecte – altfel, în vecii vecilor nu mai capătă banii. De ce sunt optimist? Pentru că, în mare, interesul Uniunii Europene coincide cu cel al Statelor Unite și al României - creșterea vitezei de implementare a acordului de asociere. La cel mai mic semn că politicienii moldovenii se fac că plouă și ar mima reformele care vor apropia Moldova de Uniunea Europeană, donațiile vor înceta să mai vină.
Așa că, ecuația geopolitică e simplă - Moldova, ori face reforme și primește banii, ori nu le face și supraviețuiește doar cu ce are. Că nimeni nu mai dă pomană.
luni, 17 august 2015
CURAJUL SĂGETĂTORULUI
Secretarul general al Consiliului Europei, domnul Thorbjorn Jagland scrie într-un articol publicat în New York Times că Republica Moldova ar fi un un stat captiv aflat pe marginea prăpastiei. Fostul premier al Norvegiei, consideră că datorită faptului că instituțiile democratice ale statul moldovean nu funcționează anume aici, în apropiere de frontiera Uniunii Europene se va înregistra următoarea criză de securitate de pe continentul european - consecințele acestei crize se vor extinde mult dincolo de frontierele statului moldovean. Domnul Jagland enumeră printre motivele izbucnirii acestei crize, corupția endemică și aflarea statului moldovean în mâinile oligarhilor.
Desigur la aceste motivații am mai putea adăuga – de la concentrația de instrumente mediatice într-o singură mână și controlul înfăptuirii actului de justiție până la prezența în Moldova a instituțiilor ruse de manipulare și destabilizare – dar în principiu secretarul general al Consiliului Europei are dreptate. Marea majoritate a observatorilor vieții politice moldave, fie ei autohtoni, fie de peste hotare, i-au dat dreptate. Nimeni nu s-a întrebat însă de ce acest articol a apărut în presa de peste ocean, în New York Times. De ce acolo și nu în presa din Europa? Chiar să nu fi avut posibilitate domnul Jagland să își publice manifestul său dedicat Moldovei în ziarele din Strasbourg, Berlin ori Paris?
Răspunsul este la suprafață. Domnul Jagland este
norvegian – asta înseamnă că domnia sa nu are încredere în modul greoi în care se iau
deciziile la nivelul Uniunii Europene la a cărei frontieră se află Republica
Moldova. Domnul Jagland știe cât de birocratizate sunt instituțiile în care se
iau deciziile la Bruxelles, de
asta a preferat să publice articolul său în presa de peste Ocean – acolo unde
știe că poate mai repede atrage atenția față de ceea ce se întâmplă la frontierele UE.
Mă întrebați ce treabă au
americanii cu moldovenii? Au. Anul trecut – la începutul lunii august,
cam pe vremea asta, congresmenii americani
au adoptat în prima și a doua lectură un proiect de lege privind acordarea
statutului de "aliat al SUA" pentru
Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, fără ca acestea state să fie membre ale
Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Între timp legea a fost
adoptată definitiv și a deschis noi posibilităţi
de colaborare în domeniul militar între Statele
Unite și ţările nominalizate. Desigur, pentru a beneficia de prevederile legii americane, statele
nominalizate trebuie să realizeze
reforme serioase în domeniul de apărare.
Și mai este ceva – vă aduceți aminte de
vizita de anul trecut a doamnei Victoria Nuland la Chișinău? Care Nuland? E doamna
care într-o discuție telefonică privată referitoare la situația din Kiev le-a
arătat birocraților europeni foarte clar unde să se ducă… Ei bine, doamna
aceasta, despre care se spune că ar avea rădăcini basarabene, le-a spus oficialilor moldoveni că, "relațiile dintre
Republica Moldova și Statele Unite niciodată nu fost vreodată atât de
intense".
Secretarul general al Consiliului Europei a
știut exact unde să își publice articolul dedicat Republicii Moldova. Domnia sa
știe cine sunt adevărații prieteni ai Moldovei.
În martie 2014, la Chișinău, doamna Nuland afirma că America oferă un sprijin major Moldovei în procesul de
integrare europeana: "Vizita mea în Moldova nu este întâmplătoare. Am
venit pentru a manifesta suportul Americii asupra suveranității și integrității
Republicii Moldova. Noi vedem viitorul Moldovei alături de Uniunea Europeana.
Dorim să vedem o Moldovă prosperă, independentă și europeană".
În iunie
2014, aflat la București, secretarul
general al Alianței Nord Atlantice a spus că, în regiunea din care face
parte și Moldova, serviciile de spionaj ale Federației Ruse și reprezentanții
lor politici s-au activizat foarte mult. Credeți că în
decurs de un an s-a schimbat ceva în bine? Din contra, am simțit pe pielea
noastră devalorizarea leului moldovenesc, iar asta datorită dispariției miliardului.
S-a spus că asumându-și
funcția de prim-ministru, domnul Streleț dă dovadă de mult curaj. Desigur.
Pentru că domnia sa are ca dușman nu doar corupția ci și pe acei oligarhi care
țin statul moldovean în frâul lor.
Semnalul de alarmă tras de
domnul Jagland în presa de peste Ocean și-a avut răspunsul său. Nu de la
americani, ci de la fostul președinte al României, domnul Traian Băsescu. La
tabăra de vară a reprezentanților comunităților românești din vecinătatea
României, domnul Băsescu a spus că soluția de viitor a Republicii Moldova este
unirea cu România. ”Este o soluţie de egal interes
atât pentru România cât şi pentru Republica Moldova”, a spus fostul șef al statului român. Un răspuns
sofisticat. Căci a le vorbi oligarhilor moldoveni despre unire înseamnă a le
aminti cât de bine funcționează DNA-ul românesc.
Răspunsul americanilor nu
va întârzia să apară. Afirmația mea se bazează pe declarațiile unui înalt oficial
american care la o întâlnire cu domnul Băsescu a spus că Statele
Unite și România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă,
suverană și democrată. Atenție deci – parteneri, adică coechipieri, adică executanți
comuni al aceleiași acțiuni.
De aici credința și curajul domnului Streleț.
Streleț (rus) - săgetător
miercuri, 12 august 2015
DESPRE UNIRE. ȘI PREMIERUL STRELEȚ O VREA
Domnul Băsescu a declarat la
tabăra de vară a reprezentanților comunităților românești din vecinătatea
României că soluția de viitor a Republicii Moldova este unirea cu România dar
fără teritoriile statului moldovean de dincolo de Nistru; interesul ar fi atât
al Chișinăului cât și al Bucureștiului. ”Este o soluţie de egal interes atât pentru România cât şi pentru
Republica Moldova.
Sigur, ar fi necinstit să spunem că o astfel de unire se poate
face neţinând cont că există o Transnistrie şi că va fi imposibil de importat
un conflict îngheţat în interiorul Uniunii Europene, pe de-o parte. (…) O
construcţie de reunificare a României cu Republica Moldova nu poate fi bazată
decât pe realism, iar realismul ne spune că în Uniunea Europeană nu va putea fi
importat un conflict îngheţat”, a afirmat, marți, 11 august 2015, la Izvorul
Mureșului fostul șef al statului român.
Declarațiile
unioniste ale domnului Băsescu nu surprind pe nimeni. Domnia sa a mai făcut așa fel de
declarații. Cea mai
popularizată a avut loc cu o zi înaintea începerii summit-ului de la Vilnius, în noiembrie 2013,
acolo unde Republica Moldova a primit unda verde pentru parafarea Acordului de
Asociere cu Uniunea Europeană. Aflat la un post de televiziune, domnul Băsescu
a spus că viitorul proiect de țară al statului român este unirea cu Republica
Moldova. Domnul Băsescu e consecvent – “cereți unire și vi se va da”, a
spus, la Chișinău, președintele român!
Declarația făcută la Izvorul
Mureșului are un specific aparte – domnul Băsescu afirmă, cu subiect și
predicat, că România se va uni cu Republica Moldova dar fără teritoriile
statului moldav aflate dincolo de Nistru. O unire fără Transnistria! Este reiterarea românească a proiectului Belkovski.
Lansată în anul 2004, propunerea politologului rus Stanislav Belkovski, afirma că rezolvarea
problemei transnistrene este simplă - regiunii separatiste ar trebuie să i se
acorde independență, iar Moldova ar trebui să se unească cu România. În 2004, Belkovski
conducea Institutul de Strategie Națională de la Moscova și făcea parte din
cercul de apropiați ai lui Putin (într-un interviu din acea perioadă afirma că
Putin ar fi de acord aproape în totalitate cu acest proiect).
Replica Chișinăului oficial nu
a întârziat. Premierul moldovean Valeriu Streleț a afirmat că unirea cu România
este imposibilă. „Unirea cu România este o iluzie. Frații noștri de
peste Prut au propriile lor probleme. Ei au făcut anterior niște calcule
privind costurile unirii. Nu cred că sunt mulți entuziaști care să admită o
scădere bruscă a veniturilor lor, indiferent că se află la București sau
Pitești, de dragul creșterii nivelului de viață a cetățenilor moldoveni”, a
declarat Streleț. Noul premier moldovean a spus că moldovenii ar trebui să își
rezolve singuri problemele. „Nu suntem copii, așa că ar trebuie să ne
valorificăm potențialul intern și să nu umblăm cu mâna întinsă în speranța că
cineva ne va înfia sau ne va ajuta”, a adăugat Streleț. Premierul moldovean dă de înțeles că moldovenii trebuie să își facă singuri ordine la ei acasă. Și bine face - că doar nu vor veni vecinii să ne strîngă mizeria din curte!
Buna sincronizare a domnului Băsescu cu afirmațiile
făcute de înaltul oficial european are la prima vedere doar plusuri. Devine
clar că o cale de a evita prăbușirea Moldovei în gol ar fi unirea cu România –
un plan care să fie asumat atât de politicienii de la Chișinău cât și cei de la
București. Dar să nu fi știut domnul
Băsescu că autoritățile de la Chișinău nu-i agreează propunerea? Ba da. Atunci
care să fie motivația reiterării acestui plan?
Două detalii dau răspunsul
la această întrebare. Articolul secretarului general al Consiliului Europei a
apărut în presa de peste ocean, în New York Times. De ce acolo și nu în presa
din Europa? Cel de al doilea amânunt este mai vechi și ține de declarația din
ianuarie 2014 făcută de doamna Victoria Nuland la București. Referindu-se la
declarațiile unioniste ale președintelui Băsescu, Victoria Nuland a spus: Statele Unite susțin
integritatea teritorială a Moldovei și dreptul ei de a-și alege viitorul și
drumul. Am susținut Parteneriatul Estic și drumul european ales de Republica
Moldova. România trebuie să fie mândră de rolul ei de mentor. Statele Unite și
România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă, suverană și
democrată.
Articolul domnului Jagland
a apărut în presa de peste ocean pentru a atrage atenția factorilor de decizie
americani despre problema existentă la frontierele Uniunii Europene.
Ex-premierul norvegian este un politician pragmatic, domnia sa știe cât de
complicată este birocrația de la Bruxelles. A preferat să tragă un semnal de
alarmă acolo unde cunoaște că se merită. Americanii nu vor tolera apariția unui
focar de instabilitate la granița României, un pilon al politicii americane în
estul Europei. De asta discretele semnale pe care le transmite noul premier moldovean către Washington sunt importante.
La rândul său, domnul Băsescu este un
politician foarte abil. A le vorbi oligarhilor moldoveni despre unire înseamnă
a le aminti cât de bine funcționează DNA-ul românesc. A vorbi despre unire înseamnă
a transmite speranța că unirea va avea loc și că nici un mogul mediatic moldovean
nu o poate interzice.Domnul Băsescu știa care va fi reacția Chișinăului oficial. Dar domnia sa cunoaște foarte bine și poziția Chișinăului neoficial. Să ne aducem aminte de lungile întâlniri ale domnul Băsescu cu domnul Filat. Despre ce oare s-a vorbit? Cunoaște cineva? A mai avut vreun alt lider de partid din Republica Moldova întâlniri atât de lungi cu președintele României? Domnul Ghimpu, cumva? Domnul Lupu?
Unirea Republicii Moldova
cu România va avea loc. Nu în varianta Belkovski – o variantă rapidă care ar fi ca un cuțit înfipt în
spatele Ucrainei.(Renunțarea la regiunea transnistreană oare ce ar însemna? Apariția unui nou protectorat rus în regiune? Alipirea regiunii separatiste la Ucraina?) Într-un viitor previzibil, o Moldovă reformată va face
parte din Uniunea Europeană. Așa că moldovenii nu ar trebui să dispere. Un ajutor extern destinat Republicii Moldova va fi oferit. Reformele vor trebui executate. Unirea se va face încet, dar sigur. Exact așa cum își dorește și premierul Streleț.
Atunci vom fi cu toții acasă – iar oligarhii la DNA.
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)