Cine
controlează cordonul de Est, de la Baltică la Marea Neagră, controlează practic
securitatea celor două blocuri geopolitice antagoniste – Rusia și UE, spunea George
Friedman în 2009. De
aici.
Friedman anticipa importanței Poloniei și a României, sub
influența Statelor Unite care dorește
în prezent să pună presiune pe Rusia. Țările Europei Occidentale, anchilozate
de beneficiile energetice oferite de Moscova, sunt reticente în a oferi sprijin
acestei idei.
Anticipând un viitor în care influența Washingtonului în
țările Europei de Est crește, Federația Rusă nu
a stat cu mâinile în sân. În
Ungaria, Slovacia, Serbia și Bulgaria exercițiul puterii îl efectuează lideri
mai mult sau mai puțin filoruși. Ocuparea Crimeei și spargerea Ucrainei, a fost
un răspuns oferit de Kremlin strategilor americani.
România, prinsă între interesele SUA și cele ale Uniunii
Europene, face un delicat joc geopolitic. Bucureștiul oficial are aceeași
traiectorie ca și Varșovia, (prezența președintelui Iohannis la summit-ul celor
trei mări demonstrează asta) dar importanța ei economică este ceva mai mică. Federația
Rusă își folosește energiile pentru a submina toate aceste eforturi americane,
folosind duplicitatea și ignoranța oamenilor politici de la Bruxelles, dar și
din Polonia și România.
Cine controlează cordonul de Est, de la
Baltică la Marea Neagră, controlează practic securitatea celorlalte două entități. Moscova
caută punctele slabe ale acestui coridor de securitate.
Pentru
România, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Moldova.
Pentru
Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Ucraina.
Pentru Federația Rusă, Ucraina este extrem de importantă. Ea oferă două
lucruri: poziţie strategică şi produse naturale şi agricole. Plasarea
geografică a statului ucrainean arată că el este vital pentru interesele de
securitate ale rușilor. Moscova se află la numai 480 de kilometri de frontiera
ruso-ucraineană, capitala rusă fiind despărțită de o câmpie uriaşă, uşor de
traversat, dar greu de apărat.
Dacă bătălia pentru dezmembrarea Ucrainei se dă pe față,
bătălia pentru călcâiul stâng al lui Ahile, Moldova, este una de
culise. Poziționarea geografică a statului moldovean, face ca Moldova să fie
cheia de boltă pentru cucerirea cordonului de securitate de la Baltică la Marea
Neagră. Confruntarea va cunoaște turații maxime în 2018, un an electoral.
Majoritatea
deputaților moldoveni au schimbat sistemul electoral dintre Prut și Nistru.
Pentru a sensibiliza mai tare Bucureștiul și Bruxelless-ul, opoziția politică
extra parlamentară a lansat ideea că schimbarea îi avantajează pe socialiștii
moldoveni și că liderul Partidului Democrat din Moldova ar avea de gând să-i
asigure președintelui Dodon, liderul de facto al PSRM, o majoritate absolută
în alegerile parlamentare din 2018. Fals.
Comentatorul
politic moldovean, Nicolae Negru, explică de ce: „Chiar dacă PSRM ar obține
jumătate din voturile acordate partidelor, i se vor atribui doar 25 de mandate
din 101. Pentru a avea o majoritate absolută trebuie să adune încă 26 din
circumscripțiile uninominale, ceea ce nu este garantat.(…) În circumscripțiile
uninominale câștigul va depinde nu numai de culoarea politică a candidatului,
dar și de calitățile sale personale. Iar la
capitolul „personalități” socialiștii nu sunt cei mai tari.” De
aici.
Ar
putea câștiga Moscova bătălia electorală din Republica Moldova? Teoretic acest
pericol există. În ciuda faptului că Occidentul a ajutat Republica Moldova cu
multă asistență, în societate nu există o fermă atitudine anti-rusă: între Prut
și Nistru, de ani de zile, cel mai popular politician este Vladimir Putin. Iulian
Fota are dreptate, în Moldova criza este mult mai profundă decât cea
politică, “problema cea mare, nu este orientarea politică, este
incapacitatea moldovenilor de a se dezvolta ca țară.” De
aici.
Da, statul moldovean nu și-a
putut dezvolta până la capăt statalitatea și ansamblul instituțiilor care definesc
o țară. Motivul? Rusia a găsit, și
întreținut, conflicte ideologice care au scindat, din interior, clasa politică
moldoveană. De asta, în tematici majore pentru statalitatea moldavă, ca rezolvarea
problemei transnistrene, oficialii moldoveni nu au vorbit niciodată pe o
singură voce.
Pentru
a menține Ucraina în sfera ei de influență, Moscova va încerca să influențeze
rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova. O majoritate
parlamentară a socialiștilor îi va permite președintelui Dodon să își sporească
pârghiile de putere și să transforme statul moldovean într-o federație în care
trupele ruse ar putea avea o bază militară permanentă în Tiraspol.
Pe de altă parte, democrații
moldoveni, încearcă să păstreze o relativă stabilitate economică și să mențină
Moldova în siajul Uniunii Europene. De asta, Parlamentul și Executivul de la
Chișinău au acțiuni care vin să echilibreze discursul pro-rus al Președinției
moldovene.
Bătălia pentru Moldova nu se dă
doar la Chișinău. Acesta este motivul pentru care președintele Partidului Democrat din Moldova, Vladimir Plahotniuc, a solicitat
ajutorul Statelor Unite și al Uniunii Europene în soluționarea conflictului
transnistrean. De aici.
Intenția președintelui Igor Dodon
de a participa la manifestările care vor avea loc în regiunea transnitreană cu
ocazia a 25 de ani de prezență a trupelor ruse pe Nistru, reprezintă un semnal
distinct că președintele Republicii Moldova
dorește să intre în conflict cu Parlamentul și Executivul moldovean. Amintesc
că, anterior, șeful statului moldovean a criticat declarația Parlamentului care cerea retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii
Moldova.
Spuneam că, pentru Polonia, câlcâiul lui Ahile îl reprezintă Ucraina. Moldova este cheia de boltă pentru controlul regiunii
Odessa și posibila deconstruire a statului ucrainean. Pentru Moldova, călcâiul lui
Ahile este Transnistria.
Bătălia
pentru controlul cordonului estic de securitate, de la Baltică la Marea
Neagră, se dă la Tiraspol, în formatul 5+2.