Cineva
a spus că cea mai mare şmecherie a Diavolului este să ne convingă că nu există.
Cea mai mare şmecherie a domnului Dungaciu este să ne convingă că pe moldoveni îi așteaptă federalizarea. Într-o notă recentă domnia sa afirmă că „retragerea Rusiei din
Siria creează premisele conturării unui spaţiu tampon între spaţiul
euroatlantic şi Federaţia Rusă sub forma unor organizări teritoriale interne în
Ucraina şi Moldova de tipul unor federaţii”.
Domnia
sa sugerează că „federalizarea” Moldovei va fi făcută prin aducerea în câmpul
constituţional/electoral al statului moldav a circa 10% de voturi proruse –
voturile transnistrene. Ar fi unica garanţie a decidenților
de la Moscova că integrarea euroatlantică a statului moldovean nu va fi
posibilă. „Perspectiva federalizării merită reţinută ca scenariu potenţial.
Miza pentru Bucureşti este statutul frontierei euroatlantice şi, concomitent,
al frontierei sale naţionale. Deschiderea posibilă a dosarului federalizării,
înseamnă un potenţial conflict sau instabilitate într-un stat în care există
sute de mii de cetăţeni români şi posibilitatea formalizării unor relaţii ale
noului stat reîntregit cu Moscova care poate aduce Federaţia Rusă la
frontierele României (Uniune vamală, formule de integrare eurasiatice, acceptarea
de baze militare ruseşti în stânga Prutului). Din această perspectivă, dacă aşa
vor sta lucrurile, R. Moldova devine principala provocare de securitate a
României pe termen scurt şi mediu”.
Aruncată de domnul Dungaciu
pisica federală are rolul de a-i speria pe decidenții politici de la București ori pe cei de la Chișinău?
Vrea să creeze neliniști celor de la Palatul Cotroceni ori doar locatarilor de la Victoria? Ori este un mijloc de a induce o stare de vigilență în rândul electoratului
pro-românesc existent în Republica Moldova? Probabil e mai degrabă vorba de construirea
unui câmp de așteptare electorală necesar domnului Băsescu. Spre această concluzie ne conduc afirmațiile de pe facebook ale unui alt politolog român, Sorin Ioniță, director al Expert Forum: “Este
evident: Băsescu vrea să arunce în aer Europa candidând la președinție în Moldova.
Ar fi exact genul lui de mișcare ce reseteaza jocul și șterge toate calculele
politice la Chișinau - deci o treabă marca Băsescu. Deja numele lui emoționează
și mobilizează o parte importantă din electoratul moldovean, care percepe că îi
datorează ridicarea vizelor. Dacă mai face și câteva emisiuni în direct cu
doamna Maria și nepoțeii, ceva victimizare, etc, Moldova urbană și românofonă
îi pică în poală ca o pară coaptă”.
Pe
data de 18 martie fostul președinte al României, Traian Băsescu
și soția sa Maria, au depus o cerere la președinția Republicii
Moldova prin care solicită cetățenia moldoveană. Nu se știe, deocamdată,
cât va dura examinarea cererii și în cât timp fostul lider de la Cotroceni va
primi un răspuns. Într-un
comentariu pentru Europa Liberă, domana Sabina Fati sugerează ascultătorilor că
Băsescu va
primi cetățenia, președintele Nicolae Timofti va face acest lucru pe ultima
sută de metri a mandatului său. Între timp președintelui moldovean i-a expirat mandatul legal fiind președinte în exercițiu, iar domnul Băsescu nu a primit cetățenia
Moldovei. Motivul? Domnul Timofti nu are temeiul legal ca să îi poată
acorda domnului Băsescu cetățenia. Potrivit
articolului 15 din legea nr. 596 din 5 iunie 1991 cu privire la cetățenia
Republicii Moldova dobândirea cetățeniei prin acordare la cerere se poate
acorda doar în cazul în care persoana care solicită cetățenia a domiciliat în
Republica Moldova permanent cel puțin zece ani ori este căsătorit cu un cetățean
moldovean sau a venit să domicilieze la părinți sau copii care sunt cetățeni
moldoveni și care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova.Domnul Băsescu nu întrunește nici una dintre aceste condiții, deci nu există temeiul legal pentru a i se putea acorda cetățenia moldovenească.
Traian
Băsescu își dorește să exploateze cetățenia moldovenească în scopuri
electorale, atât în interiorul statului român unde formațiunea sa politică,
Partidul Mișcarea Populară, este cotată cu un 7%, cât și între Prut și Nistru
unde se află, nexploatat până la capăt, un mare bazin electoral românesc. Domnul
Dungaciu aruncă sperietoarea federală în folosul domnului Băsescu.
Nu am auzit în spațiul public moldav discuții despre o eventuală
participare a locuitorilor din regiunea transnistreană la procesul electoral
moldovenesc. Domnul Dungaciu este primul care vorbește despre așa ceva. Nici despre o eventuală reluare a discuțiilor, în formatul 5+ 2, pe
problematica transnistreană nu am auzit. Și nici despre o eventuală întâlnire a liderului regiunii
transnistrene, domnul Șevciuk, cu autoritățile de la Chișinău nu a fost vorba. Ultima întâlnire de acest fel a avut loc în
urmă cu un an atunci când domnul Șevciuk s-a întâlnit cu premierul Chiril Gaburici. Repet, domnul Dungaciu este primul care vorbește în spațiul public despre participarea locuitorilor din regiunea transnistreană la alegerea președintelui Republicii Moldova. Domnia sa construiește spaime și lansează subliminal câmpuri de așteptare electorală pentru apariția unui salvator: Băsescu și partidul lui!
Domnul
Dungaciu afirmă că singura barieră potențială împotriva federalizării
Republicii Moldova şi a fixării unei bariere ruse în calea integrării
euroatlantice a statului moldovean ar fi o prezență masivă - economică, culturală,
socială, politică – a României în Moldova. Dar această prezență se lasă
prea mult așteptată! La fel cum se lasă așteptat împrumutul solicitat de către
autoritățile moldovene oficialilor români. Cine spunea că fratele la nevoie se cunoaște? Să fie oare solicitarea
făcută de domnul Dungaciu, ca oficialii moldoveni să aibă o mai mare deschidere
pentru prezența românească în Moldova, încă o condiție pentru obținerea
împrumutului refuzat de domnul Iohannis? Nu știm. Dacă această solicitare ar fi
venit din partea domnului Cristian Ghinea, consilierul primului ministru român, era o altă încărcătură politică. Oficială, nu electorală.
Domnul
Ghinea nu va solicita oficialilor moldoveni mai multă deschidere decât este. La Palatul Victoria (sediul guvernului statului
român) s-a văzut că, în condiții de criză extremă, guvernul de la Chișinău a
reușit să stabilizeze Moldova. S-a reușit micșorarea tarifelor la gaz și
energie electrică, pensiile au fost indexate cu 10%, a fost aprobată legea
cu privire la Procuratură, care prevede alegerea procurorului general prin
concurs de către Consiliul Procurorilor. Domnul Corneliu Gurin, procurorul
general și-a dat demisia și a fost numit un nou guvernator la Banca Națională a
Moldovei. Suficiente motivații pentru a dovedi că există destulă deschidere
pentru apropierea de Uniunea Europeană și prin ea, de România. Suficientă justificare
pentru convingerea domnului Iohannis că e timpul să deblocheze creditul românesc pentru
Moldova. Atenție, vorbim de un împrumut pe care Moldova trebuie să îl întoarcă - ori poate, pentru a oferi acești bani Bucureștiul are nevoie de un gaj? Că frate, frate dar brânza-i pe bani și în capitalism nu există sentimente!
Sper ca domnul Iohannis să revină cât mai rapid asupra deciziei domniei sale și să deblocheze creditul necesar Chișinăului. Altfel,
aș putea crede că la Palatul Cotroceni s-a luat deja hotărârea că moldovenilor nu li se dă nimic și sunt împinși în brațele altora. Abia atunci pisica rusească de care pomenește Dan Dungaciu, ar putea deveni realitate.