vineri, 7 aprilie 2017

7 APRILIE, MORALA POLITICĂ ȘI JURNALISMUL MOLDOVENESC



Titlul acestei note de blog se dorește a fi o trimitere la un film făcut în anul 1978 de regizorul român Dan Pizza – Profetul, aurul și ardelenii. Este primul dintr-o trilogie western românească cu ardeleni în Statele Unite, acest film e urmat de Artista, dolarii și ardelenii (1980) și Pruncul, petrolul și ardelenii (1981). Niște comedii drăguțe în care binele molcom ardelenesc învinge răul. De ce această aducere aminte? 

Pentru că în spațiul public din România, dar și din Republica Moldova, s-a uitat despre morală. Mai ales în politică. Apropo, oamenii politici ar trebui, sau nu, să respecte perceptele morale? De câtă morală au dat dovadă organizatorii protestelor din 7 aprilie 2009 atunci când au îndemnat tinerii să protesteze împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie, proteste care au dus la devastarea clădirilor Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, simboluri ale democrației, și la victime omenești? Ori poate, organizatorii acestui protest, în mod cinic au aplicat dictonul vechi: scopul, scuză mijloacele

Evenimentele din 7 aprilie 2009 au diferite interpretări, pentru Partidul Comuniștilor din Republica Moldova ele reprezintă sfârșitul monopolului de putere pe care l-a avut timp de opt ani, pentru partidele pro-europene reprezintă începutul unei ascensiuni care a culminat cu semnarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Să fi fost acesta scopul inițial al protestelor? Probabil. Doar că, pentru instituțiile de menținere a ordinii publice, MAI, Procuratură ori SIS, cele întâmplate în data de 7 aprilie 2009 reprezintă un fiasco – aceste organisme nu au putut menține ordinea publică iar protestatarii au devastat cele două simboluri ale democrației moldovene.

Dacă motivația protestatarilor pentru violență este cât de cât înțeleasă, comportamentul haotic al instituțiilor de menținere a ordinii publice este mai puțin descifrat. Nu am pretenția că prin acest text aș reuși să aduc mai multă lumină referitor la modul în care, atunci, conducerea Ministerului de Interne a știut, sau nu, să facă față provocărilor venite din partea manifestanților și a provocatorilor. S-a demonstrat că din partea comisariatelor de poliție au existat suficiente abuzuri de putere și violențe fizice la care au fost supuși, noaptea târziu, cei care au protestat.

Cine este responsabil pentru devastarea celor două simboluri ale  democrației moldave? Politicienii de dreapta, cei care au cules roadele acestei revoluții, fie ea și twitter?  Doamna Zinaida Greceanâi, primul ministru din acele zile? Provocatorii rămași încă neidentificați? Prin instigarea tinerilor la violență, provocarea abuzului agresiv de putere din partea polițiștilor, distrugerea instituțiilor simbol ale democrației din Republica Moldova, s-a urmărit provocarea alegerilor anticipate. Alegeri care, într-un final, au fost câștigate de partidele de dreapta, pro-europene. Tinerii protestatari s-au bucurat: comuniștii moldoveni au pierdut monopolul de putere avut. Doar că, cetățenii moldoveni au plătit indirect pentru ca sediile Parlamentului și Președinției Republicii Moldova să fie  restaurate. Au existat victime. Cât de moral sau imoral este acest lucru? 

Mai multe comisii de anchetă au încercat să găsească răspunsuri la problematica zilei de 7 aprilie. Jurnaliștii, și ei, au încercat să investigheze acest caz. Ceața încă persistă. S-a insinuat că, odată scopul atins - demonopolizarea puterii comuniștilor moldoveni și semnarea Acordului de Asociere, nu mai contează ce a fost pe 7 aprilie.

Nimic nou – scopul a confirmat mijloacele. Doar că, nu e ca în filme, binele nu a smuls răul din rădăcini. Îngerii nu sunt de un alb imaculat. De asta, în 2016, prin alegeri libere și corecte, cetățenii moldoveni și-au ales un președinte socialist care dorește să schimbe cursul de dezvoltare spre Europa al Republicii Moldova. De ce a mai fost nevoie de un 7 aprilie? De ce a mai fost nevoie ca sediile Președinției și Parlamentului să fie devastate?

Domnul Voronin ne răspunde la această întrebare? Ori, poate răspunsul veridic se află undeva, în sediul unor instituții speciale din Moscova?

Politica, asemănătoare cu jurnalismul, are scopuri bine definite, iar politicienii, de cele mai multe ori, pentru a-și atinge scopurile, merg pe drumuri diferite de cele a le moralei. Jurnaliștii, de dragul senzaționalului, la fel.        
Observ că în Republica Moldova, politicienii și jurnaliștii merg, adeseori împreună pe o gheață foarte subțire. De multe ori, ori unii, ori alții, calcă greșit. Probabil din insuficientă informare, verificare, documentare. Uneori erorile se fac cu bunăştiinţă, pentru a favoriza ideii nobile.
S-a spus că Democraţia, cu D mare,  poate avea succes în Republica Moldova doar în momentul în care în spaţiul public dintre Prut și Nistru vor apărea un număr mai mare de instituţii media cu capital străin. Nu aș băga mâna în foc. Instituțiile media cu capital străin vor arunca ideile nobile la coș și vor dori doar beneficii financiare.

Pot oare westernurile româneşti, de genul Dolarii, petrolul şi ardelenii, să atingă succese peste hotarele statului român? Poate doar în Republica Moldova.

Viaţa bate filmul. Binele nu învinge răul întotdeauna.