Titlul acestei note de blog se dorește a fi o trimitere la un film făcut
în anul 1978 de regizorul român Dan Pizza – Profetul, aurul și ardelenii. Este
primul dintr-o trilogie western românească cu ardeleni în Statele Unite, acest
film e urmat de Artista, dolarii și ardelenii (1980) și Pruncul, petrolul și
ardelenii (1981). Niște comedii drăguțe în care binele molcom ardelenesc
învinge răul. De ce această aducere aminte?
Pentru că în spațiul public din România,
dar și din Republica Moldova, s-a uitat despre morală. Mai ales în politică.
Apropo, oamenii politici ar trebui, sau nu, să respecte perceptele morale? De câtă
morală au dat dovadă organizatorii protestelor din 7 aprilie 2009 atunci când
au îndemnat tinerii să protesteze împotriva rezultatelor alegerilor
parlamentare din 5 aprilie, proteste care au dus la devastarea clădirilor
Președinției și Parlamentului Republicii Moldova, simboluri ale democrației, și
la victime omenești? Ori poate, organizatorii acestui protest, în mod cinic au
aplicat dictonul vechi: scopul, scuză mijloacele?
Evenimentele din 7 aprilie 2009 au diferite interpretări, pentru Partidul
Comuniștilor din Republica Moldova ele reprezintă sfârșitul monopolului de
putere pe care l-a avut timp de opt ani, pentru partidele pro-europene
reprezintă începutul unei ascensiuni care a culminat cu semnarea Acordului de
Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Să fi fost acesta scopul
inițial al protestelor? Probabil. Doar
că, pentru instituțiile de menținere a ordinii publice, MAI, Procuratură ori
SIS, cele întâmplate în data de 7 aprilie 2009 reprezintă un fiasco – aceste
organisme nu au putut menține ordinea publică iar protestatarii au devastat
cele două simboluri ale democrației moldovene.
Dacă motivația protestatarilor pentru
violență este cât de cât înțeleasă, comportamentul haotic al instituțiilor de
menținere a ordinii publice este mai puțin descifrat. Nu am pretenția că prin
acest text aș reuși să aduc mai multă lumină referitor la modul în care, atunci, conducerea
Ministerului de Interne a știut, sau nu, să facă față provocărilor
venite din partea manifestanților și a provocatorilor. S-a demonstrat că din
partea comisariatelor de poliție au existat suficiente abuzuri de putere și
violențe fizice la care au fost supuși, noaptea târziu, cei care au protestat.
Cine este responsabil pentru devastarea
celor două simboluri ale democrației moldave? Politicienii de dreapta,
cei care au cules roadele acestei revoluții, fie ea și twitter? Doamna Zinaida Greceanâi, primul ministru din
acele zile? Provocatorii rămași încă neidentificați? Prin instigarea tinerilor la
violență, provocarea abuzului agresiv de putere din partea polițiștilor,
distrugerea instituțiilor simbol ale democrației din Republica Moldova, s-a urmărit provocarea
alegerilor anticipate. Alegeri care, într-un final, au fost câștigate de
partidele de dreapta, pro-europene. Tinerii protestatari s-au bucurat:
comuniștii moldoveni au pierdut monopolul de putere avut. Doar că, cetățenii
moldoveni au plătit indirect pentru ca sediile Parlamentului și Președinției
Republicii Moldova să fie restaurate. Au existat victime. Cât de moral sau imoral este acest
lucru?
Mai multe comisii de anchetă au încercat
să găsească răspunsuri la problematica zilei de 7 aprilie. Jurnaliștii, și ei,
au încercat să investigheze acest caz. Ceața încă persistă. S-a insinuat că,
odată scopul atins - demonopolizarea puterii comuniștilor moldoveni și semnarea
Acordului de Asociere, nu mai contează ce a fost pe 7 aprilie.
Nimic nou – scopul a confirmat mijloacele.
Doar că, nu e ca în filme, binele nu a smuls răul din rădăcini. Îngerii nu sunt de un
alb imaculat. De asta, în 2016, prin alegeri libere și corecte, cetățenii moldoveni
și-au ales un președinte socialist care dorește să schimbe cursul de
dezvoltare spre Europa al Republicii Moldova. De ce a mai fost nevoie
de un 7 aprilie? De ce a mai fost nevoie ca sediile Președinției și Parlamentului să fie
devastate?
Domnul Voronin ne răspunde la această întrebare? Ori, poate răspunsul veridic se află undeva, în sediul unor instituții speciale din Moscova?
Politica, asemănătoare cu jurnalismul, are
scopuri bine definite, iar politicienii, de cele mai multe ori, pentru a-și atinge scopurile,
merg pe drumuri diferite de cele a le moralei. Jurnaliștii, de dragul
senzaționalului, la fel.
Observ că în Republica Moldova, politicienii și
jurnaliștii merg, adeseori împreună pe o gheață foarte subțire. De multe ori, ori unii,
ori alții, calcă greșit. Probabil din insuficientă informare, verificare,
documentare. Uneori erorile se fac cu bunăştiinţă, pentru a favoriza ideii
nobile.
S-a spus că Democraţia, cu D mare, poate avea succes în Republica Moldova doar în
momentul în care în spaţiul public dintre Prut și Nistru vor apărea un număr
mai mare de instituţii media cu capital străin. Nu aș băga mâna în foc.
Instituțiile media cu capital străin vor arunca ideile nobile la coș și vor dori
doar beneficii financiare.
Pot oare westernurile româneşti, de genul Dolarii, petrolul şi ardelenii,
să atingă succese peste hotarele statului român? Poate doar în Republica
Moldova.
Viaţa bate filmul. Binele nu învinge răul
întotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu