sâmbătă, 28 februarie 2015
ȘI DACĂ BĂSESCU AVEA DREPTATE ?
Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, apreciază pozitiv alegerea stabilă și consistentă proeuropeană a Republicii Moldova. Declarația a fost făcută pe 27 februarie la Bruxelles după întrevederea oficială cu premierul moldovean Chiril Gaburici. Donald Tusk a subliniat că, „în regiune, Republica Moldova este un exemplu de alegeri și ambiții proeuropene”. Potrivit serviciului de presă la Guvernului moldovean, preşedintele Consiliului European a reiterat sprijinul Uniunii Europene oferit Republicii Moldova.
Declarația oficialului de la Bruxelles a apărut în aceiași zi în care președintele României, Klaus Iohannis, discuta în cadrul vizitei sale oficiale de la Berlin și despre Moldova. După întâlnirea cu președintele român, cancelarul Angela Merkel a declarat că Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene. În declarația comună făcută cu președintele român, doamna Merkel și-a exprimat speranța ca riscul ca Rusia să repete în Moldova acțiunile destabilizatoare pe care le-a întreprins în Ucraina să fie reduse și a subliniat că, “Moldova va primi ajutor substanțial din partea Uniunii Europene”, subliniind totodată că “suntem legați și politic foarte îndeaproape cu Moldova”.
Să nu știe oare doamna Merkel că la Chișinău există un guvern minoritar susținut de către comuniștii domnului Voronin? Ba cred că știe. A fost informată îndeaproape de către domnul Iohannis care imediat după vizita sa la Chișinău a plecat la Berlin. “Alaltăieri am fost în Republica Moldova, unde am discutat despre toate aceste chestiuni. Am discutat și despre ceea ce ține de regiunea transnistreană, i-am rugat pe toți cei cu care am avut discuții să continue eforturile de ameliorare a situației în formatul 5+2. Orice altceva ar fi o problema imensă pentru întreaga regiune și pentru întreaga Europa”, a adaugat el.
Domnul Tusk, doamna Merkel și domnul Iohannis înțeleg prea bine situația delicată în care se află Republica Moldova. Susținerea pe care o capătă Cabinetul de Miniștrii condus de premierul Gaburici se datorează gradului mare de risc de securitate din regiune.
Pentru regiunea în care se află Republica Moldova situația este gravă. Serviciile secrete americane estimează că luptele din estul separatist al Ucrainei vor continua pe durata întregului an 2015. Vorbind în fața Comisiei pentru forțele armate din Senatul SUA, directorul serviciilor de informații ale SUA, James Clapper a spus că nu exclude, în timpul apropiat, o ofensivă a rebelilor asupra orașului port Mariupol, obiectiv strategic ucrainean la Marea Azov. Cucerirea orașului Mariupol ar deschide calea separatiștilor ruși din Ucraina către Odessa. Pentru a contracara o asemenea ofensivă armata ucraineană a desfășurat recent în regiunea odessa instalații de lansare a rachetelor S-300. În luna decembrie 2014, ministrul apărării din Ucraina, Stepan Poltorac, declara că statul ucrainean privește regiunea transnistreană ca pe un potențial focar de război.
În discursul de despărțire al domnului Leancă de PLDM, domnia sa a spus că votarea de către PCRM a Cabinetului Gaburici este de fapt o “oficializare a unui parteneriat politic între PLDM, PD şi PCRM”. Domnul Leancă consideră că nu este doar un simplu vot, “ci e vorba de o înţelegere şi de jocuri de culise”. „O abordare care arată că cele trei partide ar putea avea un plan netransparent legat de viitorul Republicii Moldova”, își argumenta ex-premierul Leancă plecarea din rândurile PLDM.
Nu cred că doamna Merkel ori domnul Tusk nu ar cunoaște posibilele evoluții de dezvoltare ale Republicii Moldova. Nu cred că domnul Leancă, cel care a contribuit la desenarea acestor planuri și un cunoscător al jocurilor din culisele diplomației internaționale, dar și al dedesubturilor din regiune, să nu fie la curent cu subtilitățile cu care operează doamna Merkel. Fostul prim-ministru moldovean este diplomat de carieră și un obișnuit al informațiilor sensibile. Potrivit domnului Băsescu, domnul Leancă ar fi avut acces la acest tip de informații încă din anul 1989, așa că este conștient că atragerea comuniștilor moldoveni de partea partidelor pro-europene ține de necesitatea de a reduce din posibilitatea ca echipa de deputați comuniști să îmbrățișeze aceleași opțiuni cu cele ale deputaților socialiști – creșterea numărului de deputați filo-ruși într-o țară parlamentară ca Moldova ar face mai ușoară atragerea ei în Uniunea Euroasiatică.
Domnul Leancă a recunoscut că a fost prieten cu domnul Filat atunci când ocupa funcția de șef al diplomației moldovene. Diferențele de opinie au început atunci când domnul Leancă a ocupat funcția de șef al Cabinetului de Miniștri. De ce? Pentru că profilul psiho-politic al domnului Leancă se deosebește de cel al domnului Filat. Domnul Leancă este identificat de opinia publică ca fiind un tehnocrat. Un avantaj, nu-i așa? Domnul Filat este recunoscut ca fiind cel care a construit liberal-democrația moldavă. Un constructor. Două identități politice diferite.
Modul civilizat în care a răspuns liderul PLDM declarației de adio a domnului Leancă este o recunoaștere indirectă a acestor roluri politice diferite. După ce i-a mulțumit fostului coleg, Filat a declarat că este gata să îi ofere susținere dar a subliniat că reproșurile aduse la adresa PLDM sunt neîntemeiate. „După alegeri am negociat consecvent și flexibil pentru a-i continua domnului Leancă mandatul. Am fost implicat deplin în procesul de negocieri și i-am oferit tot sprijinul necesar. Unicul lucru pe care nu l-am reușit a fost să-i asigurăm funcția de Premier. Sper să recunoască că nu de noi a depins acest lucru. Noi am făcut tot posibilul”, a spus Filat. Scurt și clar. Matematic ca un arhitect. Discursul domnului Leancă a fost unul al fandărilor și al retragerilor. Al piruetelor politice.
Două moduri diferite de a privi asupra aceleiași realități.
Mică, neagră și rea, starea de fapt spune că liberalii, socialiștii și comuniștii moldoveni nu au votat pentru investirea cabinetului Leancă 2. De fapt, toate cele trei formațiuni politice au pus la îndoială identitatea politică de tehnocrat a domnului Leancă. Avantajul de diplomat domnului Leancă nu a mai fost preferat și s-a transformat într-un balast care l-a tras la fund. De asta, domnul Leancă s-a simțit ofensat. Toată lumea s-ar fi simțit la fel.
Domnul Leancă transmite opiniei publice că în spate ar sta o conspirație locală îndreptată împotriva sa. Dar dacă această teoria a conspirației s-a transformat într-una a supraviețuirii politice a statului moldav ? Dacă de fapt e vorba de a scăpa cu viață din confruntarea geopolitică din regiune? Domnul Leancă declară că a acceptat desemnarea de a alcătui guvernul Leancă 2, în ideea că până la urmă va reuși realizarea unei alianțe și cu Partidul Liberal. Absolut corect. Păstrarea profilului de tehnocrat putea fi îndeplinită doar alături de liberalii moldoveni.
Domnul Ghimpu avea dreptate atunci când declara că destinul de premier al domnului Leancă depinde de prezența liberalilor la guvernare. Să nu ne mai ascundem după degete - dacă îl vroia prim ministru, domnul Ghimpu vota pentru guvernul Leancă 2. E vremea când oamenii politici moldoveni trebuie să spună pe șleau cine sunt și să își asume adevăratele lor identități. E vremea când tehnocrații sunt doar tehnocrați, iar constructorii - constructori.
De asta, declarația domnului Carpov, că nu mai acceptă parteneriatul și cooperarea guvernului minoritar cu PCRM-ul, după ce domnia sa a acceptat să funcționeze timp de opt ani ambasador, numit în funcție de guvernarea comunistă, ne arată adevăratul său caracter. Presupun că în timpuri excepționale se impun asemenea gesturi. Așa că întreb, dacă în septembrie 2014, referindu-se la domnul Leancă, președintele României avea dreptate?
marți, 24 februarie 2015
COTROCENIUL RENUNȚĂ LA UNIRE. CE PROPUNE ROMÂNILOR ÎN LOC?
Președintele României, Klaus Iohannis, va
întreprinde în perioada 24-25 februarie o vizită oficială în Republica Moldova.
Șeful statului român va fi întâmpinat de către omologul său, Nicolae Timofti,
dar se va întâlni și cu ceilalți reprezentanți ai conducerii de vârf al
Republicii Moldova, prim-ministrul Chiril Gaburici, președintele Parlamentului
Republicii Moldova, Andrian Candu, precum și cu liderii PLDM, PDM și PL.
Vizita la Chișinău
a președintelui României are loc tocmai în perioada în care apele politice din
regiune se reașează. Ucraina
tocmai a pierdut războiul cu Rusia. Autoritățile de la Kiev au pierdut, pentru
multă vreme de acum înainte, controlul politic, administrativ şi economic
asupra regiunii Donbas, (de Crimeea nici nu mai vorbim). Experții în domeniul politicilor de
securitate afirmă că în aceste condiții, Federația Rusă impune regândirea
tuturor tratatelor existente în zonă. „Problema esenţială aflată în discuţie nu
mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a
aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii
teritoriale a statelor suverane”, notează sumbru Valentin
Naumescu.
Acțiunile
președintelui Iohannis în Republica Moldova vor sugera modul în care România se
va raporta la expansiunea Federației Ruse în regiune. Politicile Cotroceniului
sunt așteptate cu interes atât la sediul Uniunii Europene, dar şi peste Ocean,
la Casa Albă, Departamentul de Stat şi Pentagon. Domnul Iohannis are o intuiție politică bine dezvoltată și beneficiază
de calificatul suport informațional al serviciilor românești de inteligență. De
asta, domnia sa face, în general, gesturi bine cântărite.
Așa cum a făcut-o atunci
când, după ce a anunțat, la Digi 24, că îl va propune pe domnul Hellvig la
șefia SRI s-a referit și la situația din Republica Moldova. În interviu președintele
român a spus că, la Chișinău s-a realizat o soluție de compromis și că, ”nu putem dicta
Republicii Moldova ce să facă”.
O inedită afirmație – de recunoaștere a faptului că, în istoria relațiilor
dintre București și Chișinău au existat situații în care oficialii de la
București au impus Chișinăului punctele lor de vedere. O recunoaștere a
faptului că, pe parcursul mandatului domnului Iohannis, acest lucru nu se va
întâmpla.
Dacă șeful statului român declară, cu subiect și
predicat, că nu poate dicta Republicii Moldova, înseamnă că în relațiile
speciale dintre cele două state a intervenit ceva. Despre ce să fie vorba? Despre
supraviețuire, așa cum sugera domnul
Fota într-un interviu pentru portalul ziare.com? „Republica Moldova are
instincte foarte bune, a supraviețuit în Uniunea Sovietică zeci de ani. Cred că
politicienii moldoveni au înțeles foarte rapid ce se întâmplă în regiune și își
iau masuri de supraviețuire”, spunea domnul Fota. Ori poate e vorba despre
faptul că președintele
Iohannis a intrat în sfera de influență germană? Nominalizarea la șefia SRI a
unui politician convins în supremația Berlinului însemnând de fapt acest lucru,
așa cum nota recent Dan Tapalagă?
Domnul
Iohannis a spus că salută compromisul politic realizat la Chișinău. Acest mod
de rezolvare al ecuației politice moldovenești a fost în strânsă legătură cu
situația politică din Ucraina. Acolo unde, în detrimentul statelor occidentale,
Putin a reușit să își impună punctul său de vedere. Prezența comuniștilor
într-o alianță in extremis cu două partide pro-europene poate fi
explicată doar prin amenințările de securitate la adresa statului moldovean. Amenințări
de securitate care sunt înțelese și de către președintele Iohannis.
Vizita
domnului Iohannis la Chișinău are loc chiar în prima săptămână de activitate a guvernului
Gaburici. Să nu uităm că este prima vizită a unui
demnitar străin de rang înalt după instaurarea noului guvern în Moldova. Încărcătură ei simbolică poate fi descifrată și în cheia unei speranțe de
simpatie pentru noul prim-ministrul al Republicii Moldova. Desigur că această vizită
este și un semnal de sprijin al României pentru Republica Moldova în realizarea
obiectivelor de integrare europeană.
Un lucru este cât se poate de clar - domnul Iohannis
a renunțat la discursul unionist al predecesorului său. Proiectul de țară anunțat
de președintele Băsescu, Unirea Basarabiei cu România, se pare că nu mai este
valabil. Ce va propune domnul Iohannis în
loc ? Modelul propus de președintele
român e legat de lupta împotriva marii corupții. În aceste momente statul român
a devenit model și inspirație în regiune în ceea ce privește combaterea acestui
flagel. România lucrului bine făcut e anunțatul proiect de țară al
Cotroceniului. Să vedem ce va ieși.
sâmbătă, 21 februarie 2015
IOHANNIS, GUVERNUL ȘI CÂRCOTAȘII DIN POLITICA MOLDOVENEASCĂ
Republica
Moldova are un nou cabinet de miniștri. Investit cu susținerea comuniștilor
moldoveni, Guvernul Gaburici a trezit deja nemulțumirea simpatizanților Partidului
Liberal. Motivul, firesc, echipa condusă de domnul Ghimpu rămâne, pentru al
doilea an, în afara procesului de influență
a politicilor aplicate în Republica Moldova. Domnul Ghimpu consideră că Moldova
va încetini implementarea reformelor pro-europene.
Comentatori
politici apropiați Partidului Liberal sugerează că scoaterea domnului Leancă de
la cârma guvernării ar crea în birourile de la Bruxelles dezamăgire. Paradoxală
opinie! Cabinetul condus de domnul Gaburici este copia intactă a Cabinetului
Leancă 2. Numai domnul Leancă a dispărut din peisajul guvernamental,
în rest fiind exact același cabinet cu el în frunte. Cele 18 voturi ale
comuniștilor moldoveni nu înseamnă că Moldova s-ar abate de la traiectoria ei
europeană. E imposibil ca speranțele europene ale Republicii Moldova să
țină de un singur om.
În interviul
acordat postului de televiziune Digi 24, referindu-se la Moldova, președintele
Iohannis punea punctele pe i, guvernul
instaurat la Chișinău este o soluție de compromis. Domnul Iohannis a
înțeles perfect contextul regional în care se află Republica Moldova.
Valentin
Naumescu nota recent că Ucraina a pierdut războiul cu Rusia. Domnia sa
afirma că niciunul din scenariile vehiculate în prezent nu mai poate restabili situaţia dinaintea
crizei. “Kievul a pierdut
practic controlul politic, administrativ şi economic asupra Donbasului (de Crimeea nici nu mai vorbim), pentru multă vreme de acum înainte. La
nivelul politicii internaţionale, problema esenţială aflată în discuţie nici nu
mai este Ucraina în sine, ci ordinea politică în Europa, aranjamentele de securitate în zona care a
aparţinut până în 1991 Uniunii Sovietice şi continuarea paradigmei integrităţii
teritoriale a statelor suverane”, era concluzia făcută de domnul
Naumescu. În aceste sumbre condiții, supraviețuirea Republicii Moldova, devine principala opțiune a politicienilor moldoveni. Desigur că la Bucureşti şi alte capitale europene ar mai exista speranţa că Moldova ar putea avea unui viitor european. Încrederea e dată și de faptul că, în cabinetul Gaburici, echipa fostului premier Leancă a rămas neschimbată – portofoliul externelor este deținut în continuare de doamna Gherman care va asigura implementarea Acordului de Asociere. Recent, în cadrul unei întrevederi cu premierul Gaburici, șeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, a menţionat că Uniunea Europeană va continua să sprijine reformele care urmează să fie realizate. Deci, în cancelariile europene, pentru compromisul politic realizat în Moldova nu există nici un fel de dezamăgire.
Domnul Ghimpu vorbește în aceste zile despre mâna Rusiei și implementarea
unor scenarii ascunse. Dacă domnia sa
știa de ele, dacă le putea strica, de ce nu a făcut-o votând pentru menținerea
lui Leancă în fruntea guvernului? Șansa de a-l păstra pe domnul Leancă în fruntea
Guvernului, domnul Ghimpu a avut-o în mâna sa. Așa că supărările de-acum nu costă nici cât o ceapă degerată.
luni, 16 februarie 2015
LEANCĂ ȘI JOCUL LUI ȘALARU
Premierul desemnat Chiril Gaburici a început consultările privind programul
de guvernare şi componenţa viitorului Cabinet de Miniștri. Domnia sa se
va întâlni cu liderii fracţiunilor parlamentare, cu reprezentanţii mediului de
afaceri şi cu cei ai societății civile. După întâlnirea avută cu Partidul
Liberal, domnul Ghimpu a anunțat că „deputații
liberali vor vota viitorul guvern doar dacă vor avea miniștrii desemnați în
guvern și dacă vor face parte din alianța politică care deține majoritatea
parlamentară.”
Un
răspuns clar, el spune că dacă nu vor avea pârghii ministeriale, deputații liberali nu vor susține investirea noului guvern.
Se
pare că nici fostul premier desemnat, domnul Iurie Leancă nu are de gând să
acorde votul domniei sale pentru investirea cabinetului Gaburici. Domnul Leancă
a spus că a
susținut numirea domnului Gaburici în calitate de premier desemnat dar nu îl va
vota împreună cu deputații comuniști. Domnul Leancă a declarat că îşi va
da votul pentru investirea viitorului guvern doar în cazul formării unei
coaliţii pro-europene stabile, în formatul PLDM-PDM-PL.
Un comportament cel puțin ciudat. Domnul Leancă votează în
ședința Biroului Politic al PLDM pentru desemnarea lui Gaburici iar în public
afirmă că nu îl va susține în Parlament. De ce prim-vicepreședintele PLDM nu a făcut această declarație în ședința Biroului PLDM și nu a
votat împotriva desemnării lui Gaburici la funcția de prim-ministru?
Să fie vorba despre faptul că domnul Leancă nu
luase cunoștință de postarea de pe rețelele sociale a vicepreședintelui
liberal, Anatol Șalaru? Cea în care se afirma că Vlad Filat a sugerat liberalilor să nu voteze
cabinetul Leancă 2 ? Domnul Șalaru i-a adresat domnului Leancă un mesaj în care dezvăluie că
liderul liberal democrat ar fi încercat să-i convingă pe liberali să mențină
opțiunea de neacordare a votului de încredere pentru cabinetul Leancă 2.
Evident că în urma mesajului
transmis public de către vicepreședintele liberal, a reacționat și domnul
Filat. Liderul
liberal democrat a scris pe aceași rețea de socializare că liberalul Șalaru e
ocupat doar de bârfe."Toate aceste atacuri murdare au întrecut orice
limită umană, profesională și chiar politică. Minciuna are picioare
scurte", a scris liderul PLDM pe Facebook.
Nu știm dacă cele declarate de domnul Șalaru sunt adevărate. În fața
cuvântului domniei sale avem cuvântul domnului Filat. Există însă o certitudine:
deputații liberali vor vota pentru investirea guvernului Gaburici doar dacă vor
avea miniștrii în viitorul cabinet.
Dacă presupunem că spusele deputatului Șalaru sunt adevărate, putem deduce
că domnul Leancă, în calitatea domniei sale de premier desemnat știa de îndemnul
făcut de către domnul Filat liberalilor de a nu acorda vot de încredere pentru cabinetul
Leancă 2. Dacă domnul Leancă era la curent cu aceste indicații, nu înțeleg care
a fost motivația care l-a făcut să își continue cursa către Casa Guvernului.
Logica ne spune că dacă domnul Leancă a continuat să spere că va ajunge pentru
a doua oară prim-ministru, înseamnă că nu a știut despre îndemnul dat
liberalilor de domnul Filat – cel de a nu acorda vot de investire noului
cabinet de miniștri. Deci domnul Șalaru
nu i-a spus nimic premierului desemnat.
De ce nu i-a spus? Pentru că domnul Leancă,
atunci când a făcut alegerile pentru componența viitorului cabinet de miniștri,
nu a susținut dorința domnului Șalaru de a ajunge încă odată în fruntea
transporturilor moldovenești. Domnul Leancă știe prea bine care sunt resursele
motivaționale ale domnului Șalaru pentru această dorință. De fapt, după ce garniturile
de tren recondiționate pe timpul ministeriatului domnului Șalaru în Pascani, au
luat foc, mai toți moldovenii pricep despre ce este vorba.
Chiar dacă domnul Leancă a solicitat domnului
Ghimpu susținerea pentru investirea sa pentru a doua oară, chiar dacă domnul Leancă a avut un discurs în care solicita prezența liberalilor în noul cabinet de
miniștrii, domnul Șalaru nu a considerat de cuviință să-i dezvăluie discuția
avută cu domnul Filat. De ce? Pentru că această convorbire nu a avut conținutul invocat de domnul Șalaru.
Dacă îndemnul adresat liberalilor de domnul Filat, cel de a nu vota cabinetul Leancă
2, ar fi existat cu adevărat, el devenea un mijloc de presiune serios în
favoarea Partidului Liberal. Un mijloc de presiune care ar fi făcut posibilă
prezența lui Șalaru în fruntea unui minister.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)