Cine
poartă responsabilitatea pentru că Maia Sandu a pierdut alegerile prezidențiale
din Republica Moldova?
Ea,
care a refuzat ajutorul electoral oferit de către PDM? Iurie Leancă și Mihai
Ghimpu care au refuzat să dea curs îndemnului președintelui Popular European,
Joseph Daul, de a se retrage din cursă?
Andrei
Năstase care a întins cât se poate de mult discuțiile pentru desemnarea unui
candidat unic al opoziției pro-europene?
Autoritățile
române, care potrivit jurnalistei Sabina Fati, publicist al ziarului România
Liberă, titra într-un editorial dedicat alegerilor moldovenești că, statul
român nu o sprijină pe Maia Sandu? (De
aici.)
Moldovenii
cu domiciliul în România care nu s-au prezentat la vot și pe care jurnalistul
Rareș Bogdan, vroia să-i fugărească din țară dacă nu votează? (De
aici.)
Sau
poate, Maia Sandu a pierdut alegerile pentru că, arogantă, nu a vrut să fie
asociată cu mișcarea unionistă din Republica Moldova? Ori, mitul Maia
Sandu s-a distrus în timpul dezbaterilor electorale atunci când domnia sa a
mințit afirmând că nu a fost membră a echipei PLDM? (De
aici.)
Doamna
Maia Sandu este de altă părere. Ea spune că a pierdut alegerile pentru că
scrutinul a fost fraudat. (De
aici.) Domnia sa argumentează această afirmație pe baza lipsei de
buletine de vot la unele secții din străinătate.
Dar acest
raționament este combătut, pe bună dreptate, de către editorialistul ziare.com,
Ioana Ene Dogioiu: „Puteau voturile din diaspora,
integral exprimate, să schimbe rezultaul? Greu. Diferența dintre cei doi candidați este în jur de 70 de mii de voturi
și chiar Maia Sandu estimează că sute
(nu e vorba de mii n.a.) de moldoveni au fost împiedicați să voteze. Deci probabil că rezultatul ar fi
fost doar ceva mai strâns, dar nu diferit”. (De
aici.)
Sunt
sigur că Maia Sandu a pierdut alegerile din vina noastră. Responsabilitatea
venirii lui Igor Dodon în fruntea statului moldovean aparține celor care nu au
putut convinge electoratul să o ajute cu un vot. Dar și a celor care, din lene,
indiferență ori vreme proastă, nu s-au prezentat la vot.
Într-un
interviu pentru presa română, Anatol Țăranu afirma victoria Maiei Sandu depinde
foarte mult de mobilizarea electoratului: "Dacă prezența la urne va depasi
60%, șansele Maiei Sandu de a câstiga alegerile vor fi mari. Dar, dacă prezența
la vot va rămâne la cota înregistrată în primul tur (49% ) sau nu va crește
simțitor, șansele lui Dodon vor fi mai mari".
Cei o mie de tineri care, pe 14
noiembrie, au protestat în fața CEC și cred sincer că „alegerile au fost
murdare și fraudate”, uită că rata de participare la alegeri nu a crescut
suficient de mult pentru ca Maia Sandu să câștige. Rata de participare a fost
de doar 53%. Da, mai mare decât în turul întâi, dar nu suficientă pentru ca
Maia să câștige.
După
decantarea tuturor emoțiilor, la rece, pot afirma că Maia Sandu nu a câștigat
alegerile prezidențiale, dar a câștigat un profil politic pentru viitor. Domnia
sa a înregistrat un rezultat bun - de la ministrul învățământului, la
politicianul care a reușit, pentru prima dată, mobilizarea diasporei
moldovenesti, e ceva. Daca își va capitaliza rezultatul obtinut (și dacă va
reuși să mențină unitatea PAS, PLDM, PPDA) ar putea deveni, în 2018, liderul
unui puternic partid parlamentar. Iar asta, contează.
Domnul
Dodon a devenit președintele Republicii Moldova. Este alegerea benevolă a
cetățenilor moldoveni. Dacă vrea să ocupe un loc important în istoria
contemporană a statului moldovean domnia sa are o singură șansă - să-i unească
pe moldoveni. Într-un comentariu pentru Adevărul, colegul Mihnea Dumitru, îl
îndemna pe noul președinte moldovean: „Nu vă gândiţi la unirea cu România, cu
Rusia sau cu Uniunea Europeană. Nu veţi putea face niciuna dintre acestea.
Gândiţi-vă la Unirea internă, a Moldovei. Din momentul acesta, nu puteţi decât
să ne surprindeţi în mod pozitiv. Pe restul, moldovenii le-au trăit, deja”. (De aici.)
Dacă
va dori sau nu noul președinte să-i unească pe moldoveni, vom vedea. Vor unii
sau nu, premierul Pavel Filip rămâne cel care, cu sau fără ajutorul instituției
prezidențiale, va promova reformele necesare pentru apropierea Moldovei de Uniunea
Europeană. Că altă ieșire nu-i.