Directorul
general al Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Vitalie Vrabie, a declarat că, în anul 2018 va fi lansat controlul
comun moldo-român la punctele de frontieră: Cahul-Oancea, Costești-Stânca și
Lipcani-Rădăuți. Potrivit lui Chișinăul a elaborat proiectul unui Acord
interstatal dintre România și Republica Moldova privind procedura controlului
comun la frontieră, documentul aflându-se la avizare de către partea română. De
aici.
Vitalie
Vrabie este optimist. Eu sunt mai rezervat. Răspunsul Ministerului de Externe de la București va trena.
Într-adevăr,
în aprilie 2017, cu ocazia ședinței comune a guvernelor României și Republicii
Moldova, desfășurată la Piatra Neamț, autoritățile vamale din România și
Republica Moldova au avut o întâlnire unde au discutat despre fluidizarea
traficului la frontiera dintre cele două state. De
aici.
După întâlnire,
Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 254/27.04.2017 cu privire
la inițierea negocierilor asupra proiectului de Acord între Guvernul
Republicii Moldova și Guvernul României cu privire la controlul persoanelor,
mijloacelor de transport și mărfurilor în punctele comune de trecere a
frontierei de stat dintre Republica Moldova și România. Hotărârea de Guvern a
fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în cinci mai 2017. A
fost creată și o echipă de negocieri din partea Republicii Moldova și a fost
luată o poziție comună interguvernamentală la această temă. De
aici.
Într-un
comunicat de presă al Guvernului moldovean se explica necesitatea acestui Acord
care “asigură dezvoltarea, îmbunătăţirea şi consolidarea relaţiilor de
cooperare între autorităţile cu atribuţii la frontieră ale celor două state, în
domeniul gestionării integrate a frontierei comune. De asemenea, documentul
prevede noi forme de interacţiune prin efectuarea controlului persoanelor,
mijloacelor de transport şi mărfurilor în punctele de trecere comune la
frontiera de stat moldo-română în baza principiului „oprire unică", în
scopul accelerării şi facilitării traversării frontierei comune”.
După
întâlnirea care a avut loc în iulie 2017, între șeful Poliției de Frontieră a
Republicii Moldova, Fredolin Lecari, și inspectorul general al
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al României, Ioan Buda,
entuziasmul moldovenesc a scăzut din intensitate. Am observat că declarația de
presă a Poliției de Frontieră din România nu făcea nici o trimitere la posibilitatea
deschiderii unor puncte comune de trecere a frontierei ori a faptului că s-ar
fi discutat despre asta.
Discuțiile
cu privire la organizarea unor puncte comune la frontiera moldo-română sunt mai
vechi, partea română a fost mereu reticentă, afirmând că un stat non-UE nu
poate fi parte la gestionarea comună a frontierei externe a Uniunii Europene. Perfect
adevărat, România este statul care asigură protecția și securitatea frontierei
răsăritene a Uniunii Europene și este direct răspunzătoare de aceasta. Doar că,
din momentul semnării Acordului de Asociere la UE, statul moldovean are un alt statut,
cel de asociat al UE. Acest nou statut îi oferă Chișinăului posibilitatea de a
participa la acțiuni comune cu România pentru gestionarea acestei frontiere.
Mai mult, regulamentul 399/2016 al Parlamentului European cu privire la Codul UE
privind regimul de trecere al frontierelor, Anexa 6, prevede posibilitatea
organizării unor puncte comune de trecere a frontierei între statele UE și cele
non-UE.
Probabil,
optimismul lui Vitalie Vrabie se bazează pe statutul de țară asociată la Uniunea
Europeană pe care îl deține Republica Moldova. Amintesc însă că, acest exercițiu comun, româno-moldovenesc,
de control al frontierei de răsărit a UE depinde și de avizul pozitiv al
oficialilor de la Burxelles.
Vitalie
Vrabie ne-a anunțat că Acordul propus de partea moldoveană se află la avizare
de către partea română. Răspunsul oficialilor români se va lăsa așteptat. După
aproape un an distanță de la întâlnirea de la ședința comună de guvern de la Piatra
Neamț, unde s-au abordat aceste tematici, Executivul român nu a adoptat nici o
hotârâre guvernamentală cu privire la alcătuirea unei echipe de negociatori
care să poarte discuții cu Chișinăul pe marginea acestui Acord. Nici la Ministerul de Externe al României nu există un
răspuns la această temă. Observ că oficialii
români nu sunt entuziasmați la perspectiva de a controla, în comun cu
moldovenii, frontiera externă a Uniunii Europene. O exaltare românească la
propunerea Chișinăului ar fi atras după ea o reacție mult mai rapidă.
Deocamdată, autoritățile române nu au definit un punct comun,
interinstituțional, cu privire la acest Acord.
Oficialii
de la Ministerul de Externe al României, care sunt la curent cu inițiativa
părții moldovene, ar fi trebuit să ofere un răspuns fulgerător. Nu a fost așa, mingea se află de prea mult timp în
terenul domnul Meleșcanu. Ar fi nefiresc ca, în Anul Centenarului, Guvernul
României să nu ofere un răspuns pozitiv Acordului propus de Cabinetul Filip. Ar
însemna că, undeva, se acceptă ca moldovenii să stea la coadă înainte de a
intra în Europa.
