CINE DE LA BUCUREȘTI VINE PE 27 AUGUST LA CHIȘINĂU? PREMIERUL TUDOSE ORI PREȘEDINTELE IOHANNIS?

De vreo patru ani încoace, la Chișinău, de Ziua Independenței Republicii Moldova, este prezent și premierul României. Fostul prim ministru, Victor Ponta, a fost de vreo două ori, ultima dată (în 2014) a participat la inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, a lansat serviciul SMURD Moldova și a văzut o grădiniţă reconstruită cu fonduri româneşti. În 2016, la Chișinău a venit Dacian Cioloș, care a adus cu el prima tranșă din împrumutul de 150 de milioane de euro pe care autoritățile moldovene l-au contractat la București. Vizita lui Cioloș a avut loc într-un moment semnificativ pentru ambele state – Moldova sărbătorea 25 de ani de independență și 25 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice cu statul român.

Mă ștept ca PSD-ul, formațiune politică care deține împreună cu ALDE majoritatea în Parlamentul României, să nu renunțe la această tradiție. După criza Grindeanu, din care social democrații români au ieșit onorabil, demonstrând că pot controla aritmetica parlamentară, Liviu Dragnea are bateriile reîncărcate iar autoritatea și locul de lider central al PSD sunt restabilite. El este cel cotat cu influență directă asupra actului guvernamental din România, premierul Tudose fiind doar un executor al voinței partidului. Prezența premierului român la Chișinău ar fi un semnal al faptului că, pe agenda PSD, locul Moldovei este printre priorități.

Ciocnirile politice din interiorul PSD-ului nu l-au afectat pe președintele Iohannis. Turneul său extern a fost unul de succes, (vizita la Washuington este socotită a fi una istorică) iar acest fapt, i-a permis să presteze în scandalul de pe malul Dâmboviței aproape moralizator. Discursul la ceremonia de investire a premierului Tudose a fost unul în care a arătat cu degetul în direcția celor care au „destabilizat România”. Constat însă că, președintele Iohannis a preferat să fie unul care să taxeze excesele PSD/ALDE fără să încerce a deveni un președinte jucător. Probabil, nu a avut cu cine – scandalul din sânul PSD a oferit opoziției parlamentare românești suficiente ocazii pentru a se manifesta mai inteligent, dar ea nu au făcut-o. PNL, USR și PMP au preferat să nu se implice și să-i lase pe social-democrați să se consume. PNL a fost mai coerent doar după Congresul din 17 iunie, când Ludovic Orban a preluat președinția.

Sunt suficiente motive pentru ca Președintele României să își dorească a-și rezerva un loc la ceremoniile din 27 august de la Chișinău. Ultima vizită a președintelui român la Chișinău a fost în februarie 2015. Atunci, în plină criză politică și economică, el a transmis Chișinăului oficial că statul moldovean trebuie să rămână pe cursul pro-european. Amintesc că la alegerile prezidențiale din România, pentru Iohannis, în Republica Moldova  au votat 78,59% din participanții la vot. La o prezență de peste 35 de mii de participanți la vot, procentul este uriaș. Din perspectiva susținerii la vot a lui Iohannis, după Italia și Spania, Republica Moldova se află pe locul trei. 

Îmi aduc aminte că în discursul său de investire, președintele Iohannis a cerut partidelor parlamentare românești, dar şi ”tuturor actorilor sociali” şi mediului academic ”un consens naţional” privind susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Nu știu dacă acest consens a fost ori nu găsit. Știu însă că, dacă ar veni în vizită la Chișinău,  președintele României, conform cutumelor diplomatice, ar trebui să dea mâna cu președintele Dodon. După ultimele declarații ale președintelui moldovean, nu știu dacă Iohannis ar fi dispus să facă asta. 

Așa că, logic, ar fi ca pe data de 27 august, la Chișinău să fie prezent premierul Mihai Tudose. El este cel care cunoaște cel mai bine necesarul real al planului de interconexiune al rețelelor de transport al energiei electrice și gaze naturale dintre România și Republica Moldova. Și nu numai. Dar ăsta a fost subiectul discuției din cadrul unei întrevederi de lucru avute la Ploiești, la sfârșitul lunii aprilie cu vicepremierul moldovean Octavian Calmâc, acolo unde Tudose s-a arătat a fi foarte ferm în a ajuta Moldova.  

Repet, o vizită a premierului României la Chișinău, în data de 27 august, Ziua Independenței Republicii Moldova ar arăta că, pe agenda PSD-ului, formațiune politică cu care Partidul Democrat din Moldova are un acord de colaborare, subiectul Republica Moldova se află printre priorități. Dacă din delegație ar face parte și domnul Dragnea, ar fi cu atât mai bine. Gestul ar demonstra că, în fața riscurilor răsăritene, oficialii moldoveni nu sunt singuri.   

PODURILE MOLDO-RUSE MAI MULTE DECÂT CELE DE PE PRUT?

Aproximativ zece mii de oameni au manifestat la Chișinău în favoarea unirii Republicii Moldova cu România. Acțiunea s-a desfășurat duminică 27 martie, tot atunci a avut loc și Sfatul Țării 2 o reeditare a celui din anul 1918. La cele două evenimente era așteptat să participe ex-președintele României Traian Băsescu care a cerut autorităților moldovene cetățenia. Domnul Băsescu nu a venit la Chișinău, a rămas la București unde a fost ales președinte al Partidului Mișcarea Populară – această formațiune politică are inclus în programul politic dezideratul unirii.

La o zi după acțiunile unioniste de la Chișinău, în capitala Republicii Moldova a venit într-o vizită de lucru viceministrul rus de externe domnul Grigorii Karasin. Este prima vizită a unui oficial rus în Moldova după semnarea de către oficialii de la Chișinău a Acordului de Asociere la UE. Vizita face parte dintr-o serie de activități mai largi desfășurate de către ministerul moldovean de externe pe relația cu Moscova și va culmina cu vizita. de la începutul lunii aprilie, ministrului moldovean de externe, domnul Galbur, la Moscova unde se va întâlni cu șeful externelor ruse, domnul Lavrov. 

Decidenții politicii externe de la Chișinău au înțeles că relația bună cu Federația Rusă trebuie păstrată. A spus-o și ministrul moldovean al economiei, domnul Calmâc.”Introducerea sancțiunilor ruse la adresa produselor moldovenești a reprezentat reducerea cu 80 la sută a exportului Republicii Moldova în Federația Rusă. În cadrul întâlnirii celor doi miniștrii de externe ne dorim anularea acestor sancțiuni”, a spus ministrul Calmâc.    

La Chișinău, viceministrul rus a vorbit cu premierul moldovean despre asigurarea stabilității Republicii Moldova. Domnul Karasin a spus că sunt elemente pozitive pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state – este vorba de vizitele demnitarilor de nivel înalt, efectuate recent şi cele planificate pentru perioada imediat următoare şi de reluarea, în timpul apropiat, a activităţii comisiei mixte interguvernamentale privind cooperarea economică. 

Domnul Karasin a vorbit despre stabilitatea Moldovei  după ce unioniștii moldoveni au cerut dispariția statului moldovean și unirea lui cu România. Domnul Karasin a vorbit despre stabilitate după ce în spațiul public au apărut comentarii referitoare la o eventuală participare a fostului președinte al României la cursa prezidențială din Republica Moldova. De fapt domnul Karasin le-a sugerat oficialilor moldoveni că, doar relațiile mai calde cu Moscova, atât politice cât și economice, pot contribui la stabilizarea Moldovei.

Sunt destule date care vorbesc despre faptul că oficialii de la Chișinău ar trebui să folosească rapid această oportunitate oferită de către Federația Rusă – revenirea produselor moldovene pe piața Federației Ruse este acea măsură care poate face ca Moldova să supraviețuiască în lipsa unui credit venit din partea FMI. Cabinetul condus de domnul Tarlev a funcționat fără ca Moldova să aibă un memorandum semnat cu FMI – în schimb produsele moldovenești erau acceptate pe piața rusă.  

Presa scrie că președintele delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova, europarlamentarul Andi Cristea a declarat că pentru Republica Moldova perioada cecurilor în alb s-a încheiat și că România și Uniunea Europeană vor trece relația cu Republica Moldova prin filtrul unor condiționalități. Proastă declarație. În condițiile în care creditul solicitat de autoritățile moldovene Bucureștiului nu a fost deblocat, iar domnul Iohannis (ori alții) nu a fost convins de acțiunile Chișinăului, declarația domnului Cristea zice negru pe alb că Bucureștiul dă banii, dar îi condiționează! 

Dacă acest credit, care va fi întors cu un profit inclus, mai conține și alte condiționalități care ar fi motivul pentru a fi accesat? Dacă la Palatul Cotroceni nu au fost observate acțiunile de micșorare a tarifelor la gaz și energie electrică, nu s-a văzut că pensiile au fost indexate cu 10%, că a fost aprobată legea cu privire la Procuratură, că procurorul general și-a dat demisia și a fost numit un nou guvernator la Banca Națională a Moldovei, înseamnă că la problemele de vorbire pe care le are, domnul Iohannis mai are și o problemă de vedere. Neoferirea creditului solicitat de către oficialii moldoveni vine să însemne că Bucureștiul împinge Moldova în brațele Federației Ruse.

Era de așteptat. Politicienii români nu au timp pentru Moldova. Declarațiile rămân doar declarații, ele nu vor fi urmate de fapte. Pe Prut tot atâtea poduri au rămas. Chiar dacă, în urmă cu patru ani, la prima ședință comună de guvern, cea din 3 martie 2012, atât domnul Filat cât și domnul Mihai Răzvan Ungureanu ne dădeau asigurări ca se va trece la construirea de poduri și de interconectări energetice. 

Poduri nu s-au făcut. Prutul se trece la fel de greu. Iar demagogia politicienilor români este eminamente electorală. Ce ar trebui să facă politicienii moldoveni, cei care administrează destinele nu numai ale celor care se declară români dar și destinele ucrainenilor, rușilor și găgăuzilor? Cum ar trebui să reacționeze cabinetul Filip la această tărăgănare a Bucureștiului a deciziei de oferire a unui credit care este absolut necesar? Domnul prim ministru Pavel Filip își păstrează calmul. La manifestările din 27 martie 2016, reprezentații structurilor de ordine s-au comportat cu mult profesionalism și au reușit să împiedice provocările existente. Devine din ce în ce mai clar că, într-o perioadă de instabilitate economică, aceste demonstrații ale unioniștilor ar fi putut genera periculoase derapaje.

Devine mai clar că, din varii pricini, partea română nu va oferi rapid creditul promis de către domnul Ponta. De asta, mâna de ajutor pe care o oferă autoritățile ruse, prin sugerata ridicare a sancțiunilor pentru produsele moldovene, trebuie acceptată. Așa cum acceptată ar trebui să fie și o apropiere a pozițiilor politice și economice a celor de la Moscova și Chișinău. Podurile peste Prut vor fi la fel de puține. Rușii sunt deja între Prut și Nistru și nu pleacă. S-au născut aici, unde să se ducă? Iar cu asta Bucureștiul, oficial ori neoficial, trebuie să se împace – interesul Republicii Moldova nu coincide mereu cu interesul României. 

Pentru cei 684 de kilometri de frontieră cu România, Republica Moldova are cinci poduri rutiere Giurgiuleşti - Galaţi, Cahul - Oancea, Leuşeni - Albiţa, Sculeni - Sculeni şi Lipcani - Rădăuţi Prut.

ȘALARU, REFORMA ȘI POMANA

În toamna acestui an, în Republica Moldova se va deschide un birou al NATO, unde vor activa cinci-şase specialişti, cu scopul de a adapta legislaţia moldoveană şi documentele militare de planificare şi de restructurare ale Armatei Republicii Moldova la standardele occidentale. „Acest birou, unde vor activa specialişti din mai multe state, inclusiv din România, va avea menirea de a pregăti integrarea şi activitatea de restructurare a armatei Republicii Moldova pe standardele vestice”, a menţionat ministrul român al Apărării, Mircea Duşa, după o întâlnire avută cu ministrul moldovean al Apărării, Anatolie Şalaru.

 

Devine clar că așteptările noastre, ale românilor basarabeni, de apropiere de occident cresc ca urmare a implementării proiectelor comune dintre Moldova și România.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de vizita din luna mai a acestui an  domnului Ponta la Chișinău. Premierul României a semnat atunci cu partea moldavă un  memorandum de colaborare pentru realizarea proiectelor privind interconectarea rețelelor de energiei electrică și gaze naturale ale Republicii Moldova la cele ale statului român. Este vorba de extinderea gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău și de interconectarea liniilor de înaltă tensiune care vor uni rețelele electrice din cele două state.

Ce legătură ar fi între deschiderea unui birou NATO la Chișinău și proiectele de interconectare energetică dintre cele două state românești? Doar una de securitate. Proiectele de interconectare energetică sunt pentru Moldova mai mult decât necesare. Ele reprezintă o alternativă la curentul electric și la gazele naturale de provenință rusă și reprezintă primi pași pentru securizarea energetică a statului moldovean. Creșeterea capacității de interoperabilitate a armatei moldovene ține tot de securitate - una militară, de data asta.

Tot în luna mai, după întâlnirea avută cu ministrul moldovean al apărării de la acea vreme, dl. Cibotaru, domnul Duşa, a spus că, România este dispusă să acorde asistenţă tehnico-materială şi consiliere pentru elaborarea actelor normativelor specifice în domeniul întăriri capacității de apărare a statului moldovean.

Atunci, în luna mai s-a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea creării unui batalion moldo-român de menținere a păcii și despre posibilitatea de extindere a colaborării în instruirea trupelor.

Este clar că vizita ministrului Șalaru la București a fost una care să consolideze dialogul politico-militar început în primăvara acestui an. Până la urmă despre securitatea Moldovei este vorba, fie ea energetică, militară, economică, ori demografică.
Despre consolidarea relațiilor cu Bucureștiul a fost vorba și în cazul discuției telefonice avută de premierul Valeriu Streleț cu omologul său de la București – domnul Ponta. Șeful Executivului de la Chișinău a subliniat odată în plus necesitatea implementării proiectelor energetice prevăzute în Memorandumul de colaborare semnat în luna mai și a discutat și despre o întrevedere bilaterală, în cel mai apropiat timp.

Devine clar că în condiții de criză economică, una din speranțele de supraviețuire a statului moldovean o reprezintă Bucureștiul. Dacă nu prima. De asta, Chișinăul face tot posibilul ca relațiile începute odinioară să fie acum continuate și aprofundate. De asta se vorbește atât de mult despre Unire - privirile și așteptările moldovenilor se îndreaptă peste Prut. 

E știut că în anul 2014, de la Guvernul României au fost alocați pentru Republica Moldova proiecte de asistență în valoare de peste 70 de milioane de dolari, statul român aflându-se într-un top al țărilor donatoare imediat după Statele Unite și Uniunea Europeană.

Dacă cineva își pune întrebarea dacă Moldova mai are șanse europene, aflați că răspunsul este la suprafață. La Summit-ul Parteneriatului Estic desfășurat la Riga s-a spus că, atât timp cât acordurile de asociere ale acestor țări sunt implementate există o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană pentru ele. Depinde doar de viteza de implementare a acordului de asociere, viteză care la rândul ei ține de voința politică a deputaților moldoveni.

Sunt optimist. Dacă trei subiecți, Statele Unite, Uniunea Europeană și România donează bani Chișinăului înseamnă că există un interes aparte pentru Moldova. Cu siguranță acești bani sunt monitorizați. Ca să nu ajungă cine știe unde. Și desigur, atunci când un stat primește donații financiare își asumă o serie de responsabilități. Pe care trebuie să le respecte – altfel, în vecii vecilor nu mai capătă banii. De ce sunt optimist? Pentru că, în mare, interesul Uniunii Europene coincide cu cel al Statelor Unite și al României - creșterea vitezei de implementare a acordului de asociere. La cel mai mic semn că politicienii moldovenii se fac că plouă și ar mima  reformele care vor apropia Moldova de Uniunea Europeană, donațiile vor înceta să mai vină. 

Așa că, ecuația geopolitică e simplă - Moldova, ori face reforme și primește banii, ori nu le face și supraviețuiește doar cu ce are. Că nimeni nu mai dă pomană.