MOLDOVA ESTE ÎN ATENȚIA NATO ȘI A SUA

Continuăm publicarea interviului realizat cu generalul de brigadă (în rezervă) Vasile Roman, ex comandant al Direcției Operațiuni din cadrul Marelui Stat Major General al Armatei Române. În februarie 2016 domnia sa a trecut în rezervă, deci opiniile exprimate nu reprezintă punctul de vedere al Armatei Române ci un punct personal care, spre deosebire de alții, spune lucrurilor pe nume.

1.Secretarul General NATO a făcut referiri la Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. NATO vrea ca Republica Moldova să-şi consolideze capacităţile ei de apărare pentru a fi capabilă să se apere. În același timp, bugetul statul moldovean este capabil doar să facă față cheltuielilor curente. Cum ar trebui să procedeze oficialii moldoveni? 

Prezența în declarația summit-ului a numelor celor trei țări mi se pare extrem de benefică pentru că în acest fel se dovedește că ele sunt importante. Această preocupare pentru statele din proximitate vine încă din anul 2000, numai că atunci nu s-a identificat contextul pentru a le apropia mai mult. Contextul a fost mereu tulburat de interesele Rusiei și de dorința unor state vestice (în special Germania) de a nu intra într-un conflict cu aceasta.

Începând cu Summit-ul de la Bucuresti, (unde Georgia și Ucraina nu au fost acceptate), s-a desprins concluzia că Rusia va influența negativ drumul acestor state. NATO a învățat din lecția războiului din Georgia și Ucraina, că aceste state sunt importante pentru pacea din est și a dovedit că are interes ca aceste state să se dezvolte independent de influența Rusiei. Deși se regăsesc permanent în documentele oficiale, aceste state au înteles că este necesar să își asigure câte un pilon de securitate independent, așa cum este și cazul Georgiei, care a semnat un acord cu SUA pe probleme de securitate și apărare.

Referindu-ne la Republica Moldova, avem certitudinea că ea este în  atenția SUA și a NATO, atât prin programele politice, economice și militare, având ca exemplu faptul că acestea, în domeniul militar, în ultimii ani au presupus îmbunătățirea condițiilor de instruire, sprijin în dotare, participare la instruire în comun. De altfel ultimul proiect SUA din Moldova, a fost în anul 2015, a costat 1,6 milioane de dolari și a vizat dezvoltarea facilităților de instruire ale Armatei Republicii Moldova. (Centrul de instruire de la Bulboaca n.r.)

Aceste acțiuni ar trebuie continuate pentru că ele nu intră în conflict cu Constituția Moldovei, în care este declarată neutralitatea, pentru simplul motiv că prezența forțelor NATO, la exerciții pe teritoriul statului moldovean, ar realiza o formulă de echilibru pentru prezența, nepermisă și neconstituțională, a trupelor ruse din Transnistria.

Discutând despre starea și dotarea Armatei Republicii Moldova trebuie să recunoaștem că bugetul unei armate naționale este în strânsă legătură cu PIB-ul statului și cu politicile acestuia. Dacă statul nu are resurse atunci este necesară voința de a căuta și accepta sprijinul celor care doresc să facă acest lucru. În acest sens, NATO și SUA dispun de resurse și am convingerea că sunt gata să le pună la dispoziția Ministerului moldovean al Apărării, cu condiția să existe dorință, strategie și programe.

La o conferință pe probleme de securitate la Academia Militară din Chișinău am lansat o propunere pentru dezvoltarea forțelor armate moldovene, prin dezvoltarea unei strategii de cooperare inter-statale pornind și de la existența structurilor lucrative ale Office of Defense Cooperation (ODC), birourilor de cooperare militară ale SUA de la nivelul Statului Major General al Armatei Române și de la nivelul Ministerului Apărarii al Republicii Moldova. Aceste birouri ar trebui să devină interfețe lucrative între ministerele apărării naționale ale statelor și  EUCOM, US Army, Navy, Air Force, Marines, Garzile Nationale, cu scopul de a facilita accesul la resurse, programe de educație și instruire, schimburi de experiență, etc.

2. Până unde poate merge colaborarea Republicii Moldova, stat neutru, în cadrul parteneriatului ei cu NATO? Există o limită? Ori se vor găsi modalități de aprofundare al acestui parteneriat? 

Defense Capability Building Initiative (DCBI)  inițiativa pentru dezvoltarea capacităților de apărare are drept scop consolidarea sprijinului partenerilor din mediul actual de securitate și se prezintă ca o modalitate prin care NATO dorește să realizeze stabilitatea în lume, ca parte a contribuției globale la adresa securității internaționale și a stabilității, precum și prevenirea conflictelor.

NATO nu are resurse financiare pentru dotarea unor armate cu sisteme de luptă, dar are fonduri și programe de asistență care pot asigura educație, instruire, consiliere, dezvoltarea facilităților de instruire și educație (un exemplu este Centrul de instruire NATO din Georgia).

Eufemistic vorbind, în zona Mării Negre, (dacă analizăm investițiile din România, Bulgaria și Georgia), drumul spre accesul la resursele NATO, trece, în opinia mea, mai întâi prin SUA.

România poate fi un bun mentor, având atât interes pentru consolidarea securității în proximitatea frontierei, cât și experiența pe care a dobândit-o atât în cadrul NATO cât și în Parteneriatul Strategic cu SUA. Vecinătatea istorică ne-a dovedit că împreună suntem mai puternici, iar istoria ne dovedește că în raport cu viziunea și partenerii se evaluează și rezultatele.

Discutând procesul de cooperare, înclin să cred că nu există limite în acest sens, ci este necesară  viziunea cu privire la locul și rolul Moldovei, voința politică de a înclina balanța spre Vest și a renunța la jocul dublu și nu în ultimă instanță este necesară  o strategie română privind Moldova pe termen lung.

Prezența ministrului apărării Republicii Moldova la Summit este o dovadă clară că NATO are o strategie și că ceea ce lipsește este certitudinea drumului Moldovei, care depinde de climatul politic și de direcția pe care statul vrea să meargă. În acest sens România este un exemplu, pentru că am parcurs acești pași începând cu anul 1990 și până în 2003, cu multe sincope, dar cu dorința de a fi membrii ai alianței.

Moldova este, prin Acordul de liber schimb, angajată pe drumul European, deci implicit pe drumul spre Vest, unde NATO este prezent, deci pe un drum bun pentru că, în opinia mea, apartenența la NATO și UE sunt intrinseci.

3.Dincolo de parteneriatul NATO-Moldova, unul care își are propriile limite, este posibilă sau nu o colaborare mai strânsă a Moldovei cu forțele militare române? S-a vorbit despre crearea unui batalion comun, moldo-român, de menținere a păcii. Ce împiedică Armata Română să colaboreze cu Armata Națională a RM, elemente care țin de continuitatea unor asemenea idei, birocrația, lipsa de voință la nivelul factorilor decizionali?

Cooperarea militară vine după decizii politice. Cooperarea între cele doua armate există, dar se manifestă la nivel minim și sunt implicate structuri de nivel mic. Cooperarea s-a manifestat în raport cu personalitățile care au condus cele doua instituții, de preocupările acestora și a fost influențată politic prin dezinteresul manifestat în ultimii ani. În raport cu proveniența de partid și de educația mai mult sau mai puțin militară a miniștrilor apărării din cele doua state, parteneriatul a funcționat, deși paradoxal, parteneriatul Strategic Republica Moldova –România nu include nici un element de cooperare militară, așa cum cele două Strategii de apărare națională nu fac nici o trimitere la cooperarea militară între cele doua state.

Discutând despre o structură militară româno-moldoveană, acest proiect a fost gândit din anul 2000, dar a rămas un obiectiv despre care se discută la nivel de generalitate. Există o teamă de neînteles, (avem un batalion mixt româno-ucraineano-sârbo-ungar), atât în plan politic cât și militar de a crea asemenea structură. Eu cred că acest proiect va fi realizat (pentru că sunt multe structuri multinaționale care se vor forma în anul 2017 în zona baltică și în România), pornind de la ideea construirii unei platforme de instruire comune între NATO și țările partenere, dar problema depinde de  decizia politică.Până la realizarea acestui proiect mi se pare extrem de importantă  și de relevanță cooperarea strânsă din domeniul educației, pentru că în rezultatele acesteia stau atât viitorul cooperarii cât și viitorul statelor noastre.

 

4. La cine poate apela Moldova în cazul izbucnirii unui conflict armat pe Nistru? Credeți, așa cum afirmă unii experți militari, că umbrela de securitate NATO se extinde și dincolo de Prut? Ori nu? 

Nu ne dorim război la Nistru, nu cred în asemenea scenarii,  dar dacă un asemenea eveniment nefericit s-ar produce, atunci, pentru a vedea de unde vine ajutorul trebuie să analizam realitatea din Ucraina. Realitatea ne demonstrează că alianța nord atlantica oferă sprijin în instruire, statele membre în echipamente non-letale, ajutor militar nu există, pentru că ajutorul militar presupune un tratat dinainte semnat și un angajament militar.

Este adevarat că NATO dorește să extindă conceptul de zonă de securitate a proximității și acest concept are logica dorinței de a preveni conflictele militare, dar pentru implementarea sa, instrumentele nu vor fi de natura extinderii ci unele de cooperare pentru consolidarea bunei guvernări și dezvoltarea forțelor de securitate statale.

Discutând despre securitatea Republicii Moldova, revin în acest sens la Georgia, care a semnat un acord de securitate cu SUA. Moldova, chiar dacă a fost menționată în documentele summit-ului ca fiind în  zona de interes a NATO, poate beneficia de sprijin aliat, pe timp de pace, cu condiția să îl și dorească și mai mult, să îl enunțe clar și obiectiv. 

FOTO - ministrul român al apărării și ministrul moldovean 

PS

Cred că răspunsurile oferite de domnul general Roman ar trebui să fie un punct de reflecție pentru viitorul politicilor de securitate ale statului moldovean.

MOLDOVA DISPARE. PE BUNE, DOMNULE ȘALARU?

Zilele trecute, ministrul Apărării din Guvernul de la Chișinău a declarat că Republica Moldova se află în pragul dispariției sale ca stat. Instituțiile media, pe ambele maluri ale Prutului, au preluat știrea și au titrat cu litere mari –   Șoc: Moldova pe cale de dispariție! Prea puțini au încercat să asculte ori să descifreze informația. E posibil să dispară statul moldovean? Prin ce modalitate? Vor trece tancurile rusești Nistrul? Vor veni rușii? Dar ei, din 1812 nu au plecat niciodată! E vorba de o realitate ori avem de-a face cu o premoniție de viitor ori o figură de stil? Venite din gura ministrului Apărării, cuvintele au capătat greutate și s-au transformat într-un semnal serios.

Mesajul domnului Șalaru semnala posibilitatea dispariţiei Republicii Moldova ca stat suveran. Adică o problemă politică care afectează echilibrul geopolitic existent în regiune. Să mai fie posibil, după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, încă o schimbare a paradigmei de securitate existente? Nu exclud, dar cu siguranță nu în formula anunțată de domnul ministru. 

De ce? Răspunsul a fost dat de domnul Cristian Unteanu în publicația Adevărul. “Dispariţia Republicii Moldova ca stat, în termenii anunţaţi de actualul ministru al apărării de la Chişinău, ar avea ca efect direct ridicarea nivelului de tensiuni de securitate la graniţa României de est, care ar putea deveni punct direct de contact între cele două zone care redeschid toate temerile, ameninţările şi provocările specifice Războiului Rece”, nota domnul Unteanu. Foarte corect.

Cu siguranță, Rusia profită de criza politică din Republica Moldova, dar și din alte țări, pentru ca prin destabilizare să își promoveze interesele. Nimic nou sub soare. Tot așa procedează Statele Unite ale Americii ori Uniunea Europeană. Interesul Federației Ruse în Republica Moldova nu ține de dispariția statului moldovean. Este vorba de susținerea ascensiunii politice a partidelor care militează pentru revenirea Moldovei în grupul statelor fidele Rusiei și stoparea apropierii statului moldovean de Uniunea Europeană și de NATO.  

Declarația făcută, că Moldova va dispărea ca stat, nu vine deloc să trezească încrederea moldovenilor în instituțiile statului. Ba dimpotrivă, în corpul militarilor moldoveni, spusele domnului ministru pot trezi dubii – pentru ce să îți mai satisfaci datoria în Armata Republicii Moldova, dacă ministrul nu are încredere în surpaviețuirea statului? 

Mesajul subliminal pe care l-a transmis ministrul apărării moldovean, este următorul – Moldova dispare, deci e timpul să ne unim cu România. Domnia sa nu a vorbit de pe poziția șefului Armatei moldovenești ci din poziția de  politician unionist. Declarația nu-i îmbărbătează deloc pe moldoveni. Afirmația, unirea posibilitate de supraviețuire a moldovenilor este desigur pe placul unioniștilor moldoveni, dar, cu siguranță, vine în contradicție cu poziționarea recentă a Partidul Liberal. Analiza discursului public al liderilor liberali ne arată că în ultima perioadă, frecvența și volumul declarațiilor unioniste s-a redus simțitor. Motivul? PL-ul se află în negocieri pentru formarea unei viitoare coaliții parlamentare cu PDM și PPE. Iar Partidul Democrat din Moldova este cunoscut pentru poziția sa statalistă, membrii fondatori ai acestei formațiuni politice fiind cei care au lansat în spațiul public curentul de gândire moldovenist.  

De ce oare, ministrul Șalaru a venit în public cu acest mesaj? Să înțelegem că declarația domnului Șalaru este un semnal că domnia sa a aflat că nu va mai face parte din viitoarea echipă guvernamentală? Ori spusele vin să aducă puncte în favoarea unui jucător politic de la București?   

Declarația care spune că statul moldovenesc e pe cale de dispariție și că e timpul să ne unim cu România, este serviciul pe care îl face ministrul moldovean al apărării Partidului Mișcarea Populară. Mesajul domnului Șalaru a apărut la exact doi ani de la fulminantul anunț al domnului  Băsescu care, în luna noiembrie 2013, a anunțat că unirea cu Republica Moldova este “următorul proiect de țară al României”. Domnul Băsescu este în prezent, liderul neformal al Partidului Mișcarea Populară, singura formațiune politică din România care are ca doctrină manifestul unionist. E clar că, în condițiile în care rolul de soluționare a crizei politice moldovenești este asumat de către Partidul Democrat, formațiune politică cu care actualul ministru are relații reci, domnul Șalaru a aflat că nu va mai face parte din viitoarea garnitură guvernamentală, de asta, cu greutatea funcției pe care o ocupă, a lansat mesajul politic în favoarea unionismului. 

Ministrul Șalaru a trădat echipa liberalilor moldoveni și a trecut în echipa domnului Băsescu? De ce nu? Domnul Șalaru este cetățean român și are  domiciliu și la București. Acțiunile domnului Șalaru – de la recenta încercare de a-l schimba pe Șefului Marelui Stat Major al Armatei Republicii Moldova, domnul Gorgan, la modalitatea defectuoasă de reabilitare a trenurilor moldovenești vorbesc despre modul egoist prin care domnia sa face politică. Ce l-ar împiedica să își trădeze colegii liberali în favoarea unor protectori mai puternici la București? Mai ales că tema unirii Republicii Moldova cu România va fi vehicolul electoral pe care îl va folosi PMP-ul la alegerile parlamentare din anul 2016. Domnul Băsescu a dezvăluit acest lucru pe 5 septembrie, la școala de vară a PMP.  

Profesorul Valentin Naumescu, nota recent că pe relația cu Republica Moldova, atât domnul Băsescu cât și domnul Ponta au greșit. Domniile lor au văzut Moldova doar ca un câmp electoral. De aici și lipsa unei strategii de lungă durată pe dosarul Moldova. De ce să ne mirăm că în sondajele de opinie cetățenii moldoveni au nostalgia fostei Uniuni Sovietice iar formațiunile politice de stânga capăta tot mai mare încredere?  

Profesorul Naumescu consideră că, “politicienii de la Chișinău, rămaşi fără finanţare vor avea ocazia să spună exact ce gândesc despre România”. Dar ce e în guşa lor, politicienii moldoveni au spus mereu, și cu finanțare, și fără de. Chișinăul a vorbit mai întotdeauna despre două state suverane și despre relații pragmatice. Dar Bucureștiul aștepta să audă cu totul altceva! 

Dacă în primăvara lui 2016 vor fi alegeri parlamentare anticipate, apele se vor limpezi. Electoratul moldovean, nu politicienii, își va decanta atunci opțiunile. Atunci, domnul Dacian Cioloș va fi nevoit să audă ceea ce la Chișinău s-a spus și pe timpul domnului Snegur, și pe timpul lui Luchinsci dar și mai încoace când graseind ca pe Dâmbovița se vorbea tot despre suvernanitatea molodovenească. După recentele atacuri teroriste de la Paris, România va fi impusă să întărească controlul la frontiera de est și să reducă din sonoritatea avocaturii pentru Republica Moldova. În acest moment alte sunt prioritățile Uniunii Europene. Și pentru că vrea stabilitate la frontiera ei estică, bătrâna Europă nu va admite dispariția Moldovei. Domnul Șalaru ne sperie degeaba!

    

ȘALARU, REFORMA ȘI POMANA

În toamna acestui an, în Republica Moldova se va deschide un birou al NATO, unde vor activa cinci-şase specialişti, cu scopul de a adapta legislaţia moldoveană şi documentele militare de planificare şi de restructurare ale Armatei Republicii Moldova la standardele occidentale. „Acest birou, unde vor activa specialişti din mai multe state, inclusiv din România, va avea menirea de a pregăti integrarea şi activitatea de restructurare a armatei Republicii Moldova pe standardele vestice”, a menţionat ministrul român al Apărării, Mircea Duşa, după o întâlnire avută cu ministrul moldovean al Apărării, Anatolie Şalaru.

 

Devine clar că așteptările noastre, ale românilor basarabeni, de apropiere de occident cresc ca urmare a implementării proiectelor comune dintre Moldova și România.

Nu pot să nu îmi aduc aminte de vizita din luna mai a acestui an  domnului Ponta la Chișinău. Premierul României a semnat atunci cu partea moldavă un  memorandum de colaborare pentru realizarea proiectelor privind interconectarea rețelelor de energiei electrică și gaze naturale ale Republicii Moldova la cele ale statului român. Este vorba de extinderea gazoductului Iași-Ungheni până la Chișinău și de interconectarea liniilor de înaltă tensiune care vor uni rețelele electrice din cele două state.

Ce legătură ar fi între deschiderea unui birou NATO la Chișinău și proiectele de interconectare energetică dintre cele două state românești? Doar una de securitate. Proiectele de interconectare energetică sunt pentru Moldova mai mult decât necesare. Ele reprezintă o alternativă la curentul electric și la gazele naturale de provenință rusă și reprezintă primi pași pentru securizarea energetică a statului moldovean. Creșeterea capacității de interoperabilitate a armatei moldovene ține tot de securitate - una militară, de data asta.

Tot în luna mai, după întâlnirea avută cu ministrul moldovean al apărării de la acea vreme, dl. Cibotaru, domnul Duşa, a spus că, România este dispusă să acorde asistenţă tehnico-materială şi consiliere pentru elaborarea actelor normativelor specifice în domeniul întăriri capacității de apărare a statului moldovean.

Atunci, în luna mai s-a vorbit pentru prima dată despre posibilitatea creării unui batalion moldo-român de menținere a păcii și despre posibilitatea de extindere a colaborării în instruirea trupelor.

Este clar că vizita ministrului Șalaru la București a fost una care să consolideze dialogul politico-militar început în primăvara acestui an. Până la urmă despre securitatea Moldovei este vorba, fie ea energetică, militară, economică, ori demografică.
Despre consolidarea relațiilor cu Bucureștiul a fost vorba și în cazul discuției telefonice avută de premierul Valeriu Streleț cu omologul său de la București – domnul Ponta. Șeful Executivului de la Chișinău a subliniat odată în plus necesitatea implementării proiectelor energetice prevăzute în Memorandumul de colaborare semnat în luna mai și a discutat și despre o întrevedere bilaterală, în cel mai apropiat timp.

Devine clar că în condiții de criză economică, una din speranțele de supraviețuire a statului moldovean o reprezintă Bucureștiul. Dacă nu prima. De asta, Chișinăul face tot posibilul ca relațiile începute odinioară să fie acum continuate și aprofundate. De asta se vorbește atât de mult despre Unire - privirile și așteptările moldovenilor se îndreaptă peste Prut. 

E știut că în anul 2014, de la Guvernul României au fost alocați pentru Republica Moldova proiecte de asistență în valoare de peste 70 de milioane de dolari, statul român aflându-se într-un top al țărilor donatoare imediat după Statele Unite și Uniunea Europeană.

Dacă cineva își pune întrebarea dacă Moldova mai are șanse europene, aflați că răspunsul este la suprafață. La Summit-ul Parteneriatului Estic desfășurat la Riga s-a spus că, atât timp cât acordurile de asociere ale acestor țări sunt implementate există o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană pentru ele. Depinde doar de viteza de implementare a acordului de asociere, viteză care la rândul ei ține de voința politică a deputaților moldoveni.

Sunt optimist. Dacă trei subiecți, Statele Unite, Uniunea Europeană și România donează bani Chișinăului înseamnă că există un interes aparte pentru Moldova. Cu siguranță acești bani sunt monitorizați. Ca să nu ajungă cine știe unde. Și desigur, atunci când un stat primește donații financiare își asumă o serie de responsabilități. Pe care trebuie să le respecte – altfel, în vecii vecilor nu mai capătă banii. De ce sunt optimist? Pentru că, în mare, interesul Uniunii Europene coincide cu cel al Statelor Unite și al României - creșterea vitezei de implementare a acordului de asociere. La cel mai mic semn că politicienii moldovenii se fac că plouă și ar mima  reformele care vor apropia Moldova de Uniunea Europeană, donațiile vor înceta să mai vină. 

Așa că, ecuația geopolitică e simplă - Moldova, ori face reforme și primește banii, ori nu le face și supraviețuiește doar cu ce are. Că nimeni nu mai dă pomană.