CURAJUL SĂGETĂTORULUI

Secretarul general al Consiliului Europei, domnul Thorbjorn Jagland scrie într-un articol publicat în New York Times că Republica Moldova ar fi un un stat captiv aflat pe marginea prăpastiei. Fostul premier al Norvegiei, consideră că datorită faptului că instituțiile democratice ale statul moldovean nu funcționează anume aici, în apropiere de frontiera Uniunii Europene se va înregistra următoarea criză de securitate de pe continentul european - consecințele acestei crize se vor extinde mult dincolo de frontierele statului moldovean. Domnul Jagland enumeră printre motivele izbucnirii acestei crize, corupția endemică și aflarea statului moldovean în mâinile oligarhilor. 

Desigur la aceste motivații am mai putea adăuga – de la concentrația de instrumente mediatice într-o singură mână și controlul înfăptuirii actului de justiție până la prezența în Moldova a instituțiilor ruse de manipulare și destabilizare – dar în principiu secretarul general al Consiliului Europei are dreptate. Marea majoritate a observatorilor vieții politice moldave, fie ei autohtoni, fie de peste hotare, i-au dat dreptate. Nimeni nu s-a întrebat însă de ce acest articol a apărut în presa de peste ocean, în New York Times. De ce acolo și nu în presa din Europa? Chiar să nu fi avut posibilitate domnul Jagland să își publice manifestul său dedicat Moldovei în ziarele din Strasbourg, Berlin ori Paris? 

Răspunsul este la suprafață. Domnul Jagland este norvegian – asta înseamnă că domnia sa nu are încredere în modul greoi în care se iau deciziile la nivelul Uniunii Europene la a cărei frontieră se află Republica Moldova. Domnul Jagland știe cât de birocratizate sunt instituțiile în care se iau deciziile la Bruxelles, de asta a preferat să publice articolul său în presa de peste Ocean – acolo unde știe că poate mai repede atrage atenția față de ceea ce se întâmplă la frontierele UE. 

Mă întrebați ce treabă au americanii cu moldovenii? Au. Anul trecut – la începutul lunii august, cam pe vremea asta, congresmenii americani au adoptat în prima și a doua lectură un proiect de lege privind acordarea statutului de "aliat al SUA" pentru Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, fără ca acestea state să fie membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Între timp legea a fost adoptată definitiv și a deschis noi posibilităţi de colaborare în domeniul militar între Statele Unite și ţările nominalizate. Desigur, pentru a beneficia de prevederile legii americane, statele nominalizate trebuie să realizeze reforme serioase în domeniul de apărare.

Și mai este ceva – vă aduceți aminte de vizita de anul trecut a doamnei Victoria Nuland la Chișinău? Care Nuland? E doamna care într-o discuție telefonică privată referitoare la situația din Kiev le-a arătat birocraților europeni foarte clar unde să se ducă… Ei bine, doamna aceasta, despre care se spune că ar avea rădăcini basarabene, le-a spus oficialilor moldoveni că, "relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite niciodată nu fost vreodată atât de intense". 

Secretarul general al Consiliului Europei a știut exact unde să își publice articolul dedicat Republicii Moldova. Domnia sa știe cine sunt adevărații prieteni ai Moldovei. 

În martie 2014, la Chișinău, doamna Nuland  afirma că America oferă un sprijin major Moldovei în procesul de integrare europeana: "Vizita mea în Moldova nu este întâmplătoare. Am venit pentru a manifesta suportul Americii asupra suveranității și integrității Republicii Moldova. Noi vedem viitorul Moldovei alături de Uniunea Europeana. Dorim să vedem o Moldovă prosperă, independentă și europeană".  

În iunie 2014, aflat la București, secretarul general al Alianței Nord Atlantice a spus că, în regiunea din care face parte și Moldova, serviciile de spionaj ale Federației Ruse și reprezentanții lor politici s-au activizat foarte mult.  Credeți că în decurs de un an s-a schimbat ceva în bine? Din contra, am simțit pe pielea noastră devalorizarea leului moldovenesc, iar asta datorită dispariției miliardului. 

S-a spus că asumându-și funcția de prim-ministru, domnul Streleț dă dovadă de mult curaj. Desigur. Pentru că domnia sa are ca dușman nu doar corupția ci și pe acei oligarhi care țin statul moldovean în frâul lor.  

Semnalul de alarmă tras de domnul Jagland în presa de peste Ocean și-a avut răspunsul său. Nu de la americani, ci de la fostul președinte al României, domnul Traian Băsescu. La tabăra de vară a reprezentanților comunităților românești din vecinătatea României, domnul Băsescu a spus că soluția de viitor a Republicii Moldova este unirea cu România. ”Este o soluţie de egal interes atât pentru România cât şi pentru Republica Moldova”, a spus  fostul șef al statului român. Un răspuns sofisticat. Căci a le vorbi oligarhilor moldoveni despre unire înseamnă a le aminti cât de bine funcționează DNA-ul românesc. 

Răspunsul americanilor nu va întârzia să apară. Afirmația mea se bazează pe declarațiile unui înalt oficial american care la o întâlnire cu domnul Băsescu a spus că Statele Unite și România sunt partenere pentru a susține o Moldovă independentă, suverană și democrată. Atenție deci – parteneri, adică coechipieri, adică executanți comuni al aceleiași acțiuni. 

De aici credința și curajul domnului Streleț.   

Streleț  (rus) - săgetător

CELE DOUĂ VITEZE ALE LUI KLAUS IOHANNIS

Zilele trecute într-un discurs ţinut la filiala Partidului Mișcarea Populară din Argeş, Traian Băsescu, a spus că situaţia din Republica Moldova este deosebit de grea și că România ar putea ajuta statul vecin „fără să ia ceva de la gura românilor”.  Ar putea. 

Mai apoi, domnul Băsescu a postat un mesaj pe rețelele de socializare în care, a inclus criza politică și economică din Republica Moldova printre cele trei mari provocări cu care se confruntă statul român. Domnul Băsescu are dreptate.

Tonul dat de fostul președinte al României a fost preluat de către deputatul social democrat Cristian Rizea care, cu subiect și predicat, a declarat că: ”Președintele Klaus Iohannis este dator să intervină imediat la Bruxelles pentru ca fondurile pentru Republica Moldova sa fie deblocate. Aruncarea Moldovei în haos nu va face decât să servească interesele Moscovei și va detona o bombă socială în Republica Moldova. Domnule președinte, vorbele sunt frumoase, dar faptele contează!”

De la o vreme, spațiul public românesc abundă de critici la adresa președintelui Iohannis pe tema a inactivităţii sale în ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. Ziaristul român Andrei Bădin susţinea recent că, „după alegerea lui Klaus Iohannis în calitate de preşedinte al României, Bucureştiul a cedat Basarabia. Jocurile de la Chişinău nu au mai fost controlate de la Bucureşti, ci lăsate aparent la voia sorţii. Adică sa facă pasul spre dezastru”.

Afirmațiile domnului Bădin sunt în consonanță cu spusele domnului Băsescu și vin să susțină alegațiile care îl fac responsabil de toată criza politică de la Chișinău pe preşedintele Iohannis. Instaurarea guvernului minoritar condus de domnul Gaburici a fost posibilă doar datorită faptului că președintele României și-a amânat vizita oficială la Chișinău și nu a implicat Cotroceniul în jocurile de putere de la Chișinău.

În condițiile în care dificultăţile Republicii Moldova sunt doar un profit pentru Federația Rusă, soluţia propusă de domnul Băsescu - ca România să acorde ea însăşi un sprijin financiar de urgenţă Republicii Moldova, ar fi un gest de solidaritate cu statul moldovean pe care domnul Iohannis este dator să îl facă.

De ce? Pentru că moldovenii care au participat la alegerile prezidențiale de anul trecut au votat masiv pentru domnia sa. Rezultatul final al alegerilor prezidențiale românești care s-au desfășurat pe teritoriul statului moldovean arăta că domnul Iohannis a obținut 78,59% din  voturi, iar domnul Ponta doar 21,41%. La un total de peste 35 de mii de participanți la vot procentajul este uriaș. Constitue aproape 10 la sută din totalul de cetățeni români aflați peste hotarele României care au participat la vot. Din perspectiva susținerii la vot a domnului Iohannis, după Italia și Spania, Republica Moldova se află pe locul trei. De asta, e timpul ca președintele României să fie solidar cu basarabenii. 

În discursul său de investire, președintele Klaus Iohannis a propus partidelor parlamentare românești, dar şi ”tuturor actorilor sociali” şi mediului academic ”un consens naţional” privind susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Nu știu dacă acest consens a fost ori nu găsit. Știu însă că noul locatar de la Cotroceni, a început anevoios relația oficială cu Basarabia, amânând venirea oficială la Chișinău. Un examen ratat. Între timp, după demisia guvernului Gaburici, Republica Moldova a devenit, „locul unde se întâlnește nasolul, urâtul și imprevizibilul”. Statul moldovean a intrat în cea mai gravă criză din scurta sa istorie. În lipsa finanţărilor externe, dar și în lipsa unui cabinet de miniștrii funcțional, Chişinăul riscă să intre în toamna acestui an în incapacitate de plată. 

Solicitările ca România să facă demersuri la Bruxelles pentru a determina UE să reia finanţările pentru Republica Moldova sau să acorde un suport bugetar unilateral sunt fondate. Altfel statul român va trebui să facă față unui val migraționist fără precedent. Un val pe care nu îl va putea refuza – cei care vor bate la ușă sunt cetățeni români cu domiciliul în Basarabia.

Ajutorul financiar românesc destinat Republicii Moldova trebuie condiționat. Aceste cerințe au fost anunțate de către europarlamentarul  Andi Cristea, preşedintele Delegaţiei Parlamentului European pentru Republica Moldova. Domnia sa a cerut formarea cât mai grabnică a unui guvern de coaliţie pro-european, încheierea acordului cu FMI, implementarea acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE, continuarea reformelor, în special a reformei Justiţiei, acţiuni fără de care Republica Moldova va fi exclusă de la finanţări externe. Guvernul astfel rezultat ar trebui să iniţieze urgent negocierile cu FMI şi să accepte măsurile cerute de acesta, inclusiv lichidarea băncilor cu probleme. Concomitent, noul guvern ar trebui să adopte măsurile de reformă a justiţiei şi de combatere a corupţiei pentru a avea din nou acces la finanţările UE şi ale Băncii Mondiale. 

Surse din cadrul Palatului Victoria  afirmă că statul român ar fi gata să transfere Republicii Moldova 100 milioane euro ca suport bugetar, bani care i-ar da posibilitate Chişinăului să reziste până în momentul încheierii unui contract cu FMI-ul. Partea română își dorește însă ca această sumă să fie dedusă din contribuţia sa anuală la bugetul comunitar.

Ca răspuns firesc la gratitudinea Bucureștiului, statul moldovean ar trebui să dea preferință unor investiții românești în Moldova. Ajutorul nerambursabil de o sută de milioane de euro ar trebui să fie urmat de apariția în Moldova a unui operator de telefonie din România ori a unui distribuitor român de curent electric. 

Să vedem ce va fi – eu sunt sceptic. Privind la încetineala cu care se mișcă decidenții bucureșteni mai că îmi vine să cred că rușii vor fi mai rapid la Chișinău. Dacă ar fi să fim optimiști, aș zice că atunci când președintele român e ardelean și are doar două viteze, încet și foarte încet, aproape nimic nu îl împiedică pe domnul Ponta să fie mai rapid! Poate doar operația de la picior!